449 matches
-
al Căilor - Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eternă - Numărul Științei Binelui și Răului; Litera Femeii și a Religiei; Pentagrama Angelică și Diabolică” (cf. Eliphas Lévy, Chei majore și Pantaclul lui Solomon) - este, deci, CIFRA SUPREMĂ A CUNOAȘTERII REGAL-COSMICE, CIFRĂ A CONTRASTELOR DEMIURGICE SUPREME ȘI A NUNȚILOR COGNITIVE SUPREME! Este „semn al unirii, număr nupțial” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt - Dicționar de simboluri, vol. I) - dar și număr al Centrului! - deci, al Armoniei și Echilibrului! „Cinci este și simbolul Omului (având brațele desfăcute
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
Eu caut în mine/tăcându-mi roza tăcerii” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9). „Roza”, în creștinismul esoteric medievalo-alchimic, este Hristos-Lumina Lumii. Roza/Trandafirul/Tradafillos este hieratica Floare cu 1.000 de Petale...! Numai prin simțirea efectivă, a Verbului Demiurgic, se pot stabili, și pentru om („precum în cer, așa și pre pământ” - sau, în Tabula Smaraldina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, și ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos”), „Marile Ierarhii
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
în-spre>> - zice;/fluturii monahi ies din gânduri” - cf. Din măreția sferelor, p. 14; „ în ” este SPLEDOAREA MEDITATIV-EXTATICĂ , iar „ în-spre ” este DINAMISMUL LOGOS-ULUI - FLUTURII fiind simbolul Dublului Zalmoxis-HRISTOS: Om târâtor care, prin metamorfotica crisalidă, devine DUMNEZEU MÂNTUITOR/ ILUMINATOR DE ȘANSE DEMIURGICE !)!) , întru SPLEDOAREA SUPREMĂ și VEȘNICĂ (întâi cea al Ființei Proprii, și, prin aceasta, ulterior, Re-Armonizarea Creației Divine - viziunea aceasta există atât în creștinismul isihast, cât și în ocultismul astrologic, alchimic sau al Kabalei!) „Și-n vibrațiile/Marii Ierarhii/îmi devin
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regală a Adevărului Ultim, se trage și domnia (aparent, oximoronică!) a Poetului: „imperiul bogatei sărăcii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Sărăcii” - p. 10) - o domnie a „dezmărginirii”, prin „îmblânzirea” ( FĂPTUIREA cognitiv-ontologică, îngânare/dublare demiurgică!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/zidit de îngeri/din ființa lumii/care se dezmărginește” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) - dezmărginire, sinergică, a Ființei Umano-Divine și Lumii! ...”Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din nouă vremi/din nouă fulgere/din
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13). ...Din „pânza cărnii” crisalidice (adusă sub semnul Eros-ul hesiodic - „cel dinainte de toți zeii”: „Sunt născut înainte/de vremea care se năștea” - cf. Nașterea dintâi, p. 17), se produce Revelația Logos-ului Demiurgic, a Crucii Învietoare de Cosmos și a Răscrucii Noilor Lumi-Căi Nebănuite decât de Poet și Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Așa, încântător de nevăzut,/la capătul strigătului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Găsit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
se trăiesc,/ care se ridică/din rădăcini originare” - cf. Familii de limbi, p. 73). Astfel, prin Inițierea în Arborele Sephirotic al Ființei Cosmice, se produce Re-Sfințirea, întru ORFEUL Re-Armonizator al Stării Paradisiace a Făpturii Lui, a Logos-ului, Re-Încoronarea Logos-ului-CUVÂNT DEMIURGIC: „În strălucirea/cântului tău / arbore sephirotic,/limba mi se împodobește/cu ambrozia/ slăviților crăișori” (cf. Împodobirea Limbii - p. 79 - „crăișorii” erau Regii Mistici ai Neamului Românesc, neîncoronați de oameni, dar purtând aureole de la Logos-ul Dumnezeiesc!); se produce Originalizarea „Zilei
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
el nu este făcut, el este născut și starea lui este predestinată. Cine simte și înțelege poezia adevărată, aproape că nu mai are nevoie să citească decât Sfintele Cărți ale lumii și cărțile lui, ale Poetului. Căci, în zidirea lui demiurgică, interpretează precum nimeni altul, și inconștient aproape, Biblia, Talmudul, Coranul... Poetul este crucificat pe destinul personal, trăind și murind singular, niciodată destul de apreciat la întreaga sa valoare. El este un fiu al lui Dum �nezeu care se naște, ful �geră
PICĂTURA DE SÂNGE A LUI DUMNEZEU, DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358139_a_359468]
-
pentru totdeauna pe acesta în focul estetic al artei, dar și la dimensiunea mitică a universului liric însuși, deoarece interpretul rolului Silvio din tristele “Paiațe” leoncavalliene s-a numărat printre acei cântăreți de operă ai lumii, care au primit darul demiurgic de a reface cu noblețe și sensibilitate, aidoma spiritului primăvăratec al unui aed deloc amurgit pe vibrația înaltă a undelor Luminii, sunetul de bucurie al imnelor celeste - ceva deloc lesne realizabil până la urmă, dacă avem puterea de a privi în
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Și vaca, și măgarul, și coțofana, și câinele, și cormoranul, cu toții vor veni la festinul din noi!”; „Nu mă învrăjbiți nici cu soarele, nici cu luna! Nici cu alba hermină, nici cu hipopotamul cel credincios și răbdător...” Poetul are puteri demiurgice, atâta vreme cât poate schimba fața lumii. Ca un flamingo, este inițiatorul luminii: „Sub nimb de lacrimi berze șușotesc, șacali portocalii din tobă sună, antilopele din Dobrotești, pasărea Flamingo o cunună!”; „Și voi slăvi eternitatea cu gura toată și voi merge-n
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Cu lacrime în spume,soarta cea crudă-și plânge! O altă viață-nvață,cu fauna marină, Cu floră adecvată,cu vizite-n abis Și-o frumusețe crudă acceptă fără vină Doar pe moment,iar altfel,având un singur vis ... Un demiurgic Soare,se hotărăște,iată Și încălzindu-i stropii,în nori de abur fin, Din închisoarea-mare îi fură dintr-o dată Și ajutat de briză,spre munte-i duce lin. Se udă stânca dură,din cer plângând a ploaie Și-n crăpături
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
date de ridicatul de cutii. El este de asemenea și simbolul impulsului uman de a găsi, sau în lipsă, de a crea o ființă cu care să-și petreacă singurătatea cosmică. O ființă dotată cu conștiință care să mulțumească impulsul demiurgic al ființei umane. Inteligența artificială și momentul în care roboții vor căpăta conștiință proprie este însă un eveniment fantezist, aflat undeva departe pe scara imaginației, între zombi și aliens. Dar asta nu înseamnă că încercările umanități se vor opri. Încercarea
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase () [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
budist, de pildă, nutritor de Arbore-Șapte-Frunze (cu „certificare eliadescă“, indirectă, prin Maitreyi) -, deopotrivă, și sub pecetea numărului șapte, al zilelor sacrei săptămâni de Geneză, sunt puse și cele șapte poeme ale fiecărui ciclu, cu vectorizare - magie prin analogie - într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
mânuită prin decuparea detaliilor ca secvențe de viață demne de a alcătui o peliculă de gală a cinematecii de artă. Doar liberul-arbitru poate isca un “înger de o zi” -- așa se intitulează fragmentul care precede Prologul. Cu spaima față de puteri demiurgice o să medităm în fața părinților care își ascund păcatul biblic, aruncând rodul într-o valiză de vinil de pe pod, asupra dreptului de a da și de a curma viață, ca un blestem impus, sub steaua magilor: “De unde anume vin aceste situații
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
oamenii sunt frați“ este interesantă, cel puțin sub aspectul că în altă lume, spiritul celor care am viat aici, pe Terra, va fi în corespondență perfectă cu al personajelor imaginate de noi, pentru a ni se fi confirmat acolo, virtuți demiurgice. Pentru a fi apreciată în stadiul ei grav, confesiunea din romanul Garderobierul se ilustrează prin acțiune. Ion Deaconescu dezvoltă o proză de viziune onirică. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
nu are chip, este aspațial, iar spiritul său, ieșind în afara timpului, se află într-un vid cosmogonic, unde „ vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște” Atât de îndepărtat este de Hiperion, încât acolo unde pare că stăruie umbra demiurgică,„Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemena/ Uitării celei oarbe.” Hiperion este un răzvrătit, de două ori nefericit. Revolta lui este dublă: la început el se răzvrătește împotriva”greului negrei veșnicii”, dorindu
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
budist, de pildă, nutritor de Arbore-Șapte-Frunze (cu „certificare eliadescă“, indirectă, prin Maitreyi) -, deopotrivă, și sub pecetea numărului șapte, al zilelor sacrei săptămâni de Geneză, sunt puse și cele șapte poeme ale fiecărui ciclu, cu vectorizare - magie prin analogie - într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
tradus în italiană de profesoara Rosa del Conte, aceea care a închinat un studiu lui Eminescu, Eminescu și absolutul. Faptul că poezia, cartea, devine „Dumnezeu de piatră“ ilustrează afirmația lui Ov. S. Crohmălniceanu: „Arghezi este artistul stăpânit de o ambiție demiurgică“. În fond, Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, „este poetul care caută absolutul cu ochii ațintiți spre cer“ și această căutare se face sub semnul incertitudinii sau sub semnul necunoscutului, ca în poezia Între două nopți, noaptea sugerând necunoașterea, fie a
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
munca truditorilor pământului; poezia - metamorfoză estetică a urâtului constituie tema vol. Flori de mucegai; altă idee privește înălțarea țăranului din planul material în cel spiritual, ca în vol Cântare omului; „Dumnezeu de piatră“: Arghezi este artistul stăpânit de o ambiție demiurgică; poezia este slovă de foc și slovă făurită, totodată. D. Ionescu Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie Necuprinsul.” - cf. Sonetul IX. Patru obsesii majore, ale sonetistului THEODOR RĂPAN: 1 - IUBIREA și FRUMUSEȚEA, ca factori DEMIURGICI (complementar!: „De tine azi sunt trist ca niciodată,/Zeița mea cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să te las splendorilor furată? - cf. Sonetul III) - ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să te las splendorilor furată? - cf. Sonetul III) - ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa, o adevărată teorie despre soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr' de chei deschid cu gândul, mamă,/ Și-n temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
3 încifrează, de fapt, semnificația adâncă a reîmpăcării Dumnezeului-Demiurg, cu Omul, a Pământului (4) cu Cerul (3). și credem că nimănui nu-i poate scăpa dubla simbolizare numerologică a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
Da, deși nu dau mulți bani pe „gloată”, trebuie să recunosc că Dumnezeu a plantat în „spiritul colectiv al Neamurilor” un cântar infailibil (asta, de obicei : mai există și excepții, uitări profund și „incurabil” nedrepte!) al valorii de Duh și demiurgice. Știu și știm (cei cât de cât avizați întru cultura vrânceană) că, în anii ce-au trecut, Mircea Dinutz: 1. pe de-o parte, s-a documentat, pentru studii, îngrijiri de ediții și recenzii (chiar scurte sinteze schițate!), adunând, astfel
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
și „sângeroase” încruntări, deasupra textelor - definiri cu mult avânt vizionar-poetic, revelatoriu, într-însele! - prin care definiri, dacă Centrul nu va mai exercita Tirania Tembelismului asupra „provinciei”, se vor instaura, cândva, în atmosfera culturală românească, etajele celeste, de pagodă, ale Duhului Demiurgic Național: 1. la FLORINEL AGAFIȚEI - se analizează toată creația sa de până acum: „Florinel Agafiței se dovedește un senzitiv cu o < > debordantă.( )E de prevăzut că orientalistul și literatul se vor completa permanent, cu performanțe pe care le întrevăd a
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este Apa care cheamă Focul, sunt amprentele-vehemențe, ale închegării fenomenale, care-și cheamă primordiile - își cheamă Sinele-Foc, Entelehiile-Foc, pentru a reîntoarce lumea la Eden. Plânsul este ipostazierea tragismului ființei demiurgice: “De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. “Apele plâng clar izvorând în fântâne” - apa care plânge are, ca efect al plânsului, izvorârea (deci, întoarcerea la Inepuizabila Puritate originară) și clarul-claritate (aici, adverbial), prin în-focare (chemare-regăsire a Focului-Iluminare): Revelația Fântânii. Fântâna
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Plânsul interior, ca vehemență demiurgică-apocaliptică, întâlnește Râsul, cu aceeași dublă funcție: (I-119) “C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plânsu-și, / Că o vrea .. spre a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși”. În definitiv, stare de plâns cosmic demiurgic este dorul nemărginit, care cheamă lumile-luminile în roiuri, din “sure văi de chaos”, ca pe lacrimile (și-roiuri) lui Demiurgos-cel-Ascuns - și care, plângând lumină, se exprimă. Întregul cosmosul este stare de plâns orfic, demiurgic-apocaliptic - într-o disimulare a formelor-de-apă (trecere-curgere
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]