5,030 matches
-
copitele calului meu i-a făcut nor ce povești or fi povestit? * când eram băietan la noi în sat aveam o fântână în care locuia un demon o dată l-am văzut mânca o frunză vine război a zis tata acel demon eu sunt * ostașii camarazii mei au ei un fel cu fetele înfricoșate în satele incendiate eu nu mă joc ca ei eu mă gândesc la Lu Li * am slujit la șapte stăpâni unii erau darnici cu aurul cel mai mult
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ceva sfânt. Chiar și o minciună face uneori pui albi Ce dau din aripi pentru un dincolo de viață, Către nimeni sau către preaplin. Adevăr sau minciună să fie Ziua de azi într-un vapor Demult sub mâlul mării? Dintr-un demon ce s-a împerecheat cu tine M-ai născut, mamă, și m-ai mințit. Cum de am putut să iubesc Ceea ce era vid în tine? Și totuși îți mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
cenușiu zănatic.... Elegie pentru G. C. Acolo e iarnă, plutește septembrie-n adâncuri și vara-i plecată. Petrece-se ora în albii și sufletul pur ridică-se-n slavă. Ce înger sălbatic cu-aripa lui albă îmi zgârie cerul? Ce demon se-abate din calea-i deplin omenească? Aici ard cocorii-n triunghiuri pe zarea celestă și verdele ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe ape. Pleoapa și-aruncă-a ei rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei ucid toamna. De-aici până
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
acomodarea cu realitatea schimbării de curs social se operează prin recursul la onorabilitatea socială a intelectualului. Și dacă " Lumina vine de la răsărit" devine, aproape instantaneu, o referință canonică, un text datând din același an 1945, " Răspuns unor cetățeni neliniștiți" exorcizează demonii îndoielii care bântuie o comunitate încă nepregătită să se deschidă către promisiunile libertății sovietice. Un termen revine obsesiv, "progresul", desemnând elementul în jurul căruia se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării națiunii
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și vocea. Mai târziu, în vremurile mai istorice
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd improvizația ar putea să îi joace urîte feste - de pildă un demon repetent și răutăcios să-l îndemne să afirme nu că bătrînul intrase în moarte cu aerul că doormea ci că dormea semănînd mai degrabă cu un om mort. Sînt zile confuze cînd nici premiantul clasei nu știe traducerea corectă: dacă
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
de replică, regimul urgenței sunt instanțele ce prezidează scriitura. Inspirația e produsul indignării: scrisul transcrie, astfel, mai degrabă exasperările eseistului. Revolta devine în acest fel exemplară, experiența expresiei se transformă, cu o fervoare extremă, într-o operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite fără discernământ în virtutea unei inerții molcome. Așa se întâmplă cu pamfletele lui Virgil Ierunca (Suflete moarte și suflete captive, Un
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
opal", găsim o perifrastică figură poetică: "a căzut în inel un strop de iaurt din ciutura lunii". Fascinația pentru cuvîntul insolit, echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o evocă în aceleași savuroase. Amintiri. Astfel, cînd cineva se scuză pentru răul pricinuit ei, "goanga" - cum singură își spune spre
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
lupta-i seculară cu Duhul Întunericului, Luceafărul sclipitor contra Tenebrelor oarbe... Binele contra Răului - Excelsior! Avem mai întîi prologul. În mijlocul unor talazuri negre, sub un cer acoperit cu nori negri, stă în lanțuri, pe o stîncă neagră, sub călcîiul unui demon mai negru că toate, o umbră albă - e geniul civilizației sub călcîiul Răului. Muzică este lugubra - o dezvoltare de acorduri disonante, în care domină notă sfîșietoare a unor dureri haotice, si care urmărește gîfîind o rezolvare depărtata într-un acord
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
haotice, si care urmărește gîfîind o rezolvare depărtata într-un acord perfect. Deodată, o rază luminoasă - o minune a electricității! - sparge tavanul scenii și se oprește deasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru rămîne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfator: tutti la orchestră, acordul atît de mult așteptat izbucnește, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruința al libertății! Excelsior! Ni se desfășura pe urma în cinci acte - cam lungi, ce
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
scena Teatrului Național din București, după un scenariu întocmit de Caragiale. Similitudinile cu baletul Excelsior se fac observate încă din Tabloul I, care ne înfățișează Moldova și Muntenia sub chipul unor femei cernite și legate în lanțuri. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru, cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
sub chipul unor femei cernite și legate în lanțuri. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru, cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică m-a făcut să cred și să afirm că ar fi fost o născocire a lui
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
contururile morale ale unui popor sau colectivități, dar mai ales de faptul că dincolo de anumite particularități generale, important în ultimă instanță rămîne caracterul omului; că există peste tot caractere bune și caractere proaste, că avem cu toții faliții noștri, îngerii și demonii noștri, amestecați de altfel și ei pe dinăuntru (Pascal, prefigurîndu-i pe Camus, pe Glücksman și alți gînditori ai secolului XX: Omul nu este nici înger nici bestie și din nenorocire cine vrea să joace rolul îngerului îl joacă pe acela
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
se uită la telenovele crezând că-s realitate și visează să devină Omul Păianjen. Istoria lui Iisus ieșită de sub condeiul lui Biff, geme de aventuri, de minuni, de călătorii stranii, de vindecări și învieri miraculoase, dar și de kung fu, demoni, gagici mișto și - o, da! - discuții despre pârțuri. Viața lui Pi de Yann Martel: Ca să scrii peste 300 de pagini despre un copil care plutește prin Pacific, într-o barcă de salvare, în care mai sunt o zebră, o hienă
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
din Milano, Harvard Theatre School, Conservatoire Național Supérieur d’Art Dramatique de la Paris și Acting Internațional. În Raoul Thiérrée joacă rolul unui rege decăzut, misterios și singuratic, care trăiește într-un turn construit de el însuși pentru a scăpa de demonii lumii, dar unde nu reușește să scape de demoni proprii. Singur în mijlocul unui decor fabulos, Thiérrée pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, care dau naștere unei lumi fermecate. Zic criticii: Frumos și tulburător precum confesiunea unui om singur în inima
Teatru, magie, dans și nebunie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82508_a_83833]
-
Art Dramatique de la Paris și Acting Internațional. În Raoul Thiérrée joacă rolul unui rege decăzut, misterios și singuratic, care trăiește într-un turn construit de el însuși pentru a scăpa de demonii lumii, dar unde nu reușește să scape de demoni proprii. Singur în mijlocul unui decor fabulos, Thiérrée pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, care dau naștere unei lumi fermecate. Zic criticii: Frumos și tulburător precum confesiunea unui om singur în inima vieții.- Le Monde Singur pe scenă, James Thierrée ține
Teatru, magie, dans și nebunie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82508_a_83833]
-
nou: Șanț acel furnizor de careți bâții joc.nu vreau sati fac rău dar dak numi dai bani mei mă duk la presă E prea de tot, îmi zic. Cine-i agramatul asta care ma amenință? Cum își permite!? Apoi demonul dubiului își vară din nou coadă: daca, totuși, datorez bani cuiva? Am tipărit săptămâna trecută niște broșuri despre cursul PCM, poate n-a plătit Cami factura. Caut numărul omului să verific. Nu se poate, totuși, îmi zic, era un om
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la Biblioteca Academiei de Arte Plastice din Viena aduce cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu un subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru povestirea Bufnița
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
am trăit-o și eu în legătură cu Dosto al său și nu pot să nu constat cît de serios este, de fapt, neseriosul de Brumaru în comparație cu unii colegi ai săi foarte serioși, altfel, care nu se sfiesc să afirme că autorul Demonilor și al Fraților Karamazov ar fi un scriitor depășit, cu care nu merită să-ți mai pierzi vremea. Dar, cu toate acestea, nu pot să nu mă gîndesc ce figură făcea pudicul Raicu în fața scrisorilor lui șocante, la care nu
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
în ultimă instanță sînt faptele puse în seama personajelor și puterea autorului de a convinge prin ele. În pofida orgoliului său de a fi cu totul altfel, și a tentației de a-l privi de sus pe autorul romanelor Idiotul și Demonii , distanța dintre Nabokov și Dostoievski e ca de la o parodie a existenței la existența ca atare, în care nu se poate face abstracție de pierderea sensului vieții și de nevoia omenească de salvare. Dacă marele păcătos Nikolai Stavroghin nu se
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
Cozianu (I)". Am insistat asupra acestor lucruri deoarece nu cred că putem limpezi, cît de cît, raporturile dintre Vinea și Dumitriu, dacă, pur și simplu, pe primul îl vedem ca pe un "înger", iar pe al doilea ca pe un "demon". Cînd s-au cunoscut, în ambianța crepusculară a Henriettei Yvonne Stahl, unul avea douăzeci de ani, era un debutant neobișnuit de precoce, celălalt, un ziarist și scriitor renumit, cinquagenar, care observă cu condescendență "la Petru Dumitriu o preocupare de a
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
străbun să-ți fie glie: să paști - să taci - străin și orb și laș Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri să n-avem prispa raiului nădejde să nu vedem copilul cum ne crește sorbind din sfântă limbă - vii văzduhuri ...demoni slinoși - pidosnici - ne-nvăluiți în cnuturi răbdarea strânge trăsnet: iar v-om zvârli în luturi! PATRIA ȘI VÂNZĂTORII adulmec patria și munții - dindeparte precum parfumul unei vechi iubite: aici zile și nopți nu-mi sunt deșarte și sori și nori
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
negru aidoma morții și pustiului, altul verde asemeni vieții, culorile lor valpurgice inversându-se în cursul nopții. Rolul său e de necromant, psihopomp, specialist în știința decapitărilor și repunerilor capului. Azazello și Behemoth își dezvăluie adevăratul chip, cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]