172 matches
-
copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cât de diferit este menestrelul meu; el a venit să pună capăt acestei amare sclavii a demonului care domnește asupra noastră ...”. Așadar, conținutul religios dă noua valoare muzicii, care, în trecut, departe de a fi nesemnificativă, strălucea în puterea sa demoniacă. Din punct de vedere formal, diferența între cele două muzici pare să stea în gradul diferit de armonie pe care ele îl reflectă. „Observă cât de puternic este cântecul nou! Cei care nu aveau niciun contact cu adevărata și autentica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pur cu Dumnezeu, ea îl pune pe cel bolnav în situația obiectivă de a fi departe de Dumnezeu, putând să inducă aceeași situație în cel care se contagia de la bolnavul însuși, astfel că se considera că boala provenea de la puteri demoniace. Iată, așadar, de ce bolnavul era izolat și din punct de vedere social (Ps 88; Iob). O „boală” deosebită ce avea consecințe religioase era perioada menstruației. Astăzi este știut că menstruația nu are nimic de a face cu boala, dar în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
căreia ar fi investită adevărata vocație: „Preferințele lui merg hotărât spre ceea ce iese din comun, spre originali, spre comportările mai aparte”. R. improvizează o dialectică a tipurilor de personaje, între „normali”, „obișnuiți” (personaje mediocre, simpli „mijlocitori de replici”) și „originali”, „demoniaci”. Pentru verosimilizarea teoriei câteodată se forțează chiar evidența. Scrisă tot într-un spirit pronunțat polemic, monografia Ion Creangă. O biografie a operei (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din București) își face un titlu de glorie din a combate toate interpretările anterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
anumite interpretări în situații speciale. Elisabeth Schüssler Fiorenza recunoaște că „întrebarea teologică centrală a Apocalipsului este aceasta: Cui aparține pământul? Cine este guvernatorul acestei lumi? Simbolul central al cărții este tronul, care înseamnă fie puterea divină și eliberatoare, fie puterea demoniacă, ce răspândește moartea. Credința creștină în Isus Cristos, prin definiție, trebuia să intre în conflict cu proclamarea religiei civile romane: «Cezar este Domnul!» Apocalipsul susține că cel care «face toate lucrurile noi e cel care este Domnul Domnilor și Regele
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se propusese ca instrument de putere și mijloc ideologic religios pentru a îmbrățișa și a ține unite diferite popoare și diverse culturi ale imperiului roman. Pericolul adevărat provine din faptul că bestia nu e doar întruparea dragonului, ci o caricatură demoniacă a lui Cristos, adică anticristul, adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod obișnuit, atribuită lui Cristos; faptul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se vorbește de un timp al mâniei judecății lui Dumnezeu (Ap 11,17-18). Așa cum afirma Richard Hays, în această carte nu aflăm imperativul de a-i iubi pe dușmani. Atunci, cine este dușmanul? Dușmanul a fost mereu considerat ca demoniac, pentru că se opune acțiunii lui Dumnezeu și mântuirii pe care Dumnezeu o realizează. Dumnezeu se manifestă ca un Dumnezeu drept, ce-i pedepsește pe cei răi, care prosperă, și îi răsplătește pe cei drepți, care suferă. De aceea Cartea Apocalipsului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ultimele confesiunea se disimulează integral în formele narațiunii obiective. O evoluție a formelor nu este însă aici și o modificare a substanței vizionare. Sub masca „obiectivă” a Elenei Drăgănescu, a lui Maxențiu sau a Inei Rim, ca și sub cealaltă, demoniacă, a lui Walter, a doctorului Rim sau a lui Lică Trubadurul, o singură perspectivă interesează și tulbură: perspectiva generală, pătrunsă de obsesia devoratoare a urâtului și de conștiința degradării sufletești și fizice a omului. Umanitatea imaginată de prozatoare, maladivă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte spectrale, tinde să se transforme la tot pasul într-o uriașă mistificare. Recurgând la procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
consideră că au un caracter magico-votiv. Formele lor sunt foarte diferite de cele naturale; unele părți ale corpului sunt accentuate, În timp ce forma și dimensiunile altora sunt neglijate culorile cu care au fost pictate fac ca efectul lor plastic și caracterul demoniac să fie impresionant. Figurile feminine au trup de femeie și cap de animal 1. E. Etapa Uruk și Gemdet NaÌr (cca 3500-2800 Î. Hr). Uruk se află tot În Mesopotamia meridională, dar puțin mai la nord de Eridu și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al sistemului sexagesimal mesopotamian. El este adesea numit „tată al zeilor” și mulți zei (Adadxe "Adad", Amurru, Inanna/Iștarxe "Iștar", Mardukxe "Marduk", Nergalxe "Nergal" etc.) sunt adesea numiți fii ai săi. Tot fii ai săi sunt considerate și unele figuri demoniace (Utukkuxe "Utukku", Sibittixe "Sibitti" etc.). Soția zeului cerului În mediul akkadian este Antu(m), acest nume fiind femininul de la Anuxe "Anu"(m). Uneori, lui Anu(m) Îi este atribuită ca soție și principala zeiță feminină Inanna/Iștarxe "Iștar". Anxe "An
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadiană 7 utukk¿ lemn¿ti). Izvorul principal din care cunoaștem aceste spirite rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destin funest, fiind principalul mesager și ministru al reginei infernului Ereșkigalxe "Ereșkigal". 9) Paz¿zuxe "Pazu>zu" - demon akkadian fără corespondent sumerian. Este un demon masculin reprezentat cu patru aripi, aspect monstruos, coarne lungi, labe de leu și alte trăsături demoniace. Pe cât este de cumplit, pe atât este de temut. Uneori Însă apare ca duh protector. 10) R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune și numele, se ascunde pentru a spiona: acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
odată cu integrarea primului membru al heptadei, Spiritului Bun i se va opune Spiritul Rău, care se va opune direct chiar Domnului Înțelept, În urma unei dezvoltări aparte a concepției dualiste iraniene (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). Unele personaje demoniace nu sunt altceva decât divinități antice indo-iraniene, cum ar fi: Indra, Saurva (În India: Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (În India: cei doi N³satyaxe "Na>satya"), venerate probabil de populații „protoindo-ariene” cu care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate fi divin (ahuric) sau demoniac (daivic) (Güntert, 1914; Gray, 1927; Burrow, 1973, pp. 128-133; Boyce, 1975a, p. 298). Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (În limba pahlavi, Ahrimanxe "Ahriman") este deci oponentul simetric al lui Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu", ba chiar și al lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
g) și vrăjitoare (pairik³, În limba pahlavi, parșg) sau dușmani ai adepților credincioși ai lui Ahura Mazd³xe "Mazda>" (mazdayasna), adică adoratori ai divilor (da¶v³yasna; Lommel, 1930, pp. 16 sq., 90; Benveniste, 1970). Universul răului este totuși plin de entități demoniace care contaminează existența materială (ga¶thya, În limba pahlavi, g¶tșh). La fel ca În cazul angelologiei, și În ceea ce privește demonologia, zoroastrismul este o religie foarte prolifică: panteonul și pandemoniul se Înfruntă aproape În oglindă, Într-o analiză minuțioasă a puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și descompune cadavrele; A¶șmaxe "Ae>șma", care apare deja În G³th³ (al cărei ecou se găsește și În biblicul Asmodeuxe "Asmodeu"; cf. Pines, 1982), o forță violentă și crudă care se manifestă În timpul jertfelor animale. Acest amestec de figuri demoniace, prezente deja În Avesta, cărora li adaugă și alte ființe malefice, balauri și șerpi, precum Ai Dah³kaxe "Az^i Daha>ka" și Sruvaraxe "Sruvara" sau monștri ca Gandarewa și Sn³vidhkaxe "Sna>vidhka", este Îmbogățită de complexa demonologie din literatura pahlavi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simțite În culturile indo-europene. Alături de Aesir, Vanir și o serie de forțe demonice, existau În panteonul german și alte categorii supranaturale, dintre care ne vom limita la a-i aminti pe uriași, care, În izvoarele mai vechi, apar ca ființe demoniace, dar care aveau la origini conotații puternic pozitive. Uriașii sunt cele mai vechi ființe de pe pământ; mai mult, Însuși pământul s-a format din trupul uriașului Ymirxe "Ymir". Această primordialitate le conferă o Înțelepciune aparte (de altfel, Înțelepciunea se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii arcuiri ale corpului. Charcot indică patru faze ale crizei, asociate fie "demoniacilor convulsionari", fie "extaticilor": 1) perioada epileptoidă împărțită în trei faze, faza tonică, clonică și de rezoluție (resolution), 2) perioada de contorsiuni și de mari mișcări, sau perioada de "clownisme", 3) perioada atitudinilor pasionale, 4) perioada terminală. "Contorsiunile consistă în atitudini
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
S. Maur, Stea de cabaret pe scenă 606. Cabaretul, cu spectacolele de varieteu cu dansatoare lascive, devine mediul monden propice al decadenței ca și în povestirea lui N. Davidescu, Ibolya. Tot S. Maur face afișul artistic de propagandă pentru romanul Demoniaca al Lucrezziei Karnabatt, roman care urmează să fie lansat în capitală, și după cele afirmate în revista Rampa, afișul are un succes imens. Theodorescu-Sion realizează o scenă de moravuri, În cabaret (Scenă de moravuri) (creioane colorate pe carton, 0,326
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]