445 matches
-
spunem, motivul familiei. Ceea ce poate fi numit și egoism, cu toate că departe de mine să adopt un punct de vedere autocritic. In principiu, omul sau este tată, sau este scriitor, cele două se exclud. Iată, în această contradicție dau din aripioare demonii și îngerii. Îmi vine în minte o propoziție a lui Pessoa, marele scriitor portughez spunea cam așa: Faptul că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior nu înseamnă că ești absolvit de respectarea ortografiei. Deci, în luciditatea asta este
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei mai mici maliții, cînd plecat sub umbra unei umilințe de ordin metafizic. Cînd păcătos pînă la demonie, încălcînd norme și sfidînd sensibilități mondene, cînd ascetic și interiorizat, ca sub imperiul unei revelații cristice. Cînd tradiționalist și adept al creșterii organice a generațiilor, cînd hotărît s-o rupă cu trecutul, sub elanul unor ambiții de viitor. Sînt totuși
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
grosolănie pe care universitarul întreținut n-a făcut decât s-o imagineze. Dar, firește, constată Ion Vianu, femeile au un simț suplimentar. Al inefabilului: „Există jigniri fără cuvinte, destine care se joacă în cea mai deplină tăcere. Scena povestită în Demonii are discreția puternică a unei drame bergmaniene. Nu este nevoie de o mitocănie explicită pentru a jigni o femeie. Trebuie întotdeauna să presupui că femeia are darul de-a citi gândurile bărbatului. Bărbați, dacă vă trece prin minte un gând
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
formale și, până la urmă, în ciuda a tot. Iată, din cel din urmă: „Literatura lui Nabokov este un exercițiu ludic, un joc fabulos cu memoria imaginilor, o artă combinatorică de haz și umor, o prestidigitaț ie vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror opțiuni scrobite și scheme ideologice. Și totuși, Lujin, șahist genial și autist incontestabil, se supune schemelor psihanalitice, în care trebuie să credem
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
primate. Cu Dumnezeu, din păcate, românul stă prost. Uneori, în funcție de vremuri, prost de tot. Nici nu-și pune mâna la ochi, ca să creadă orbește, dar nici nu e ateu pe de-a-ntregul, adică să se lase mângâiat pe creștet de demonii cu barbă din tablouri. Starea lui e de molcomeală ecumenică, un soi de epicureism asemănător cu fantasticul național, generatorul unui patriotism vijelios: „maică, mulți te-au dușmănit!... mai că-mi vine-a crede”. În rest, le face cu migală pe
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
a mitului. Dracula, vampirul, relevă pe de o parte natura sa bestială cu o înfățișare hidoasă, repulsivă, nedebarasată de reziduurile sale de animalitate, purtător al atavismelor pe care le teoretiza școala criminologiei lombrosiene, și pe de altă parte, preia tradiția demoniilor romantice, unde vampirul este acel "(...) mort frumos cu ochii vii. Ce scânteie-n afară". Tocmai această tradiție romantică este recuperată în saga Twilight, pe această filieră apar vampirii adolescentini, metrosexuali, chiar emo, precum Edward Cullen (Robert Pattison). Tânărul devine reprezentativ
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
află nucleul romantic al poveștii muritoarei îndrăgostită de un nemuritor de o frumusețe aproape spectrală; în lumină, pielea lui Edward Cullen are scânteieri diamantine. Ca această dragoste să-și afle prețul, trebuie ca ea să fie damnată și ca toți demonii romantici, de la cel al lui Lermontov îndrăgostit de Tamara la cel eminescian îndrăgostit de Cătălina, vampirul american trăiește aceeași dilemă a imposibilității apropierii celor două lumi. Una dintre scenele elocvente ale filmului îi arată pe cei doi îndrăgostiți întinși pe
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
află un „domeniu mântuit" pe care nu-l confundă cu poezia sau romanul, cu atât universul de inspirație este mai elevat. Dacă Tolstoi a devenit religios la bătrânețe și nu a mai scris nici o capodoperă, exemplele contrare sunt numeroase: Dostoievski (Demonii - Spovedania lui Stavroghin și La Tihon) , Paul Claudel (pact mistic), François Mauriac, Georges Bernanos (catolic intransigent), Hermann Hesse etc. Thomas Mann a scris la 70 de ani trilogia Iosif și frații săi inspirată din Biblie. Nu cumva este o capodoperă
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
perspectivă provocatoare, modelată în mod caracteristic dintr-o pastă teratologică (Pădureanebună). Revine obsesiv un inventar al materiilor: „Avem totul în vedere. Aurul și cărbunele, petrolul, pădurile verzi, minele negre de diamant și uraniu. Sarea pămîntului" (ibidem). E la mijloc o demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
la mezat și și-a păstrat demnitatea de om. Dante este o pildă morală valabilă pentru toate timpurile. Dostoievski. A făcut parte din «Cercul Petrașevschi» care era în legătură cu decembriștii și democrații revoluționari, inspirați de nihilistul Neciaev, prototipul lui Verhovenski din Demonii. «Cenzorul - spunea Dostoievski - vede pretudindeni aluzia, bănuiește cine știe ce cheie, o intenție dușmănoasă, se întreabă dacă nu este o aluzie la ordinea socială.» În 1849 este arestat și începe un calvar de zece ani. Este condamnat la moarte, apoi scos la
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
scrie romanul Amintiri din casa morților care este și el cenzurat. După acea perioadă, Dostoievski își abandonează crezul politic pentru care suferise atât de mult și scrie poeme ditirambice închinate Țarului Nicolae I și Alexandru al II-Lea. În romanul Demonii anunță «apropiata revoluție colosală care amenință și zguduie burghezia lumii întregi». Gustave Flaubert. Lucrează cinci ani la romanul Doamna Bovary. În 1856 trimite manuscrisul la «Revue de Paris», pentru a-l publica în foileton, dar i se cer mai multe
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
visul intens romantic al voluptăților (Întoarcerea fiului risipitor). Astfel se reface relația cu universul poeziei. Nu o dată bardul montează acest sentimentalism rusesc, această suferință eretică a paharului, care, în pofida opiniei publice moralizatoare, poartă într- însa o lumină cerească. În vîrtejul demoniei bahice se află un nucleu purificator. Un barman vorbește în felul următor: „Domnule, am fi onorați să plîngeți la noi, / am fi onorați să fumați! Și ca să plîngem împreună, / în cinstea dumneavoastră îmi trag două palme! / În cinstea dumneavoastră îmi
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
e sus”, că viața ar fi „pe culmi”. Are loc o denivelare a imaginarului, o incapacitate a îndrăgostitului de a descinde „acolo unde ochii tăi ar putea fi stele și romanțe, / văluri cu care lumina aprinde un subsol fără imaginație”. Demonia adoptă motivul unei incompatibilități formale, dintr-o pornire pudică de-a disimula ceea ce totuși are rădăcini într-un real al întîlnirii solitudinii cu mizeria: „Frumusețe, ce departe ești tu, / n-am bani de tren să vin să te caut”. Aidoma
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
compactă, o tensiune negativă ce ia locul elanului existențial, însușindu-și energia sa, cîmpul de iradiere care-i este propriu. Avem a face cu o dublură sarcastică a ceea ce poate fi socotit normalitate, cu o caricatură a acesteia, conștientă de demonia ce-o insuflă, de unde turnura frecvent ironică a expresiei. Anatomofiziologia apare persiflată, redusă la fețe derizorii, „fie și numai pentru a nu pierde esența plescă itului/ din buze moi și roșii/ ca single ce-mi urcă acum în creier/ cînd
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
neliniștitoare, stranie: intrând în biblioteca lui Pietro, Thomas pătrunde în universul unui astrolog, apoi în cămăruța secretă unde se retrăgea, neștiut de nimeni, ca să practice magia! Ni-l imaginăm pe Pietro cuibărit într-o odăiță ferită, unde îi invoca pe demonii planetari (în scopuri bune, desigur). Ce magie poate fi mai puternică decât tinerețea, cultura, bogăția, frumusețea, știința, iubirea (urmează a se căsători cu aleasa inimii, precum IPC)? Pietro deține toate aceste facultăți „magice” și totuși conjură în taină demonii planetari
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
pe demonii planetari (în scopuri bune, desigur). Ce magie poate fi mai puternică decât tinerețea, cultura, bogăția, frumusețea, știința, iubirea (urmează a se căsători cu aleasa inimii, precum IPC)? Pietro deține toate aceste facultăți „magice” și totuși conjură în taină demonii planetari. Imaginea sa conjurându- i în cămăruța secretă, esențială, sugerează angrenarea într-o luptă supraindividuală, pentru salvarea unei civilizații. Seara Thomas este primit la vila de la Careggi a familiei Medici, unde face cunoștință cu reprezentanții Academiei (neo)platoniciene. Este o
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate la ocazie de câteva ori de către Dinu Pădureanu. Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torționari, despre lupta cu demonii exteriori și interiori, despre rezistență și moarte, despre prietenie și onoare, despre speranță și înfrângere. Cu un final totuși deschis, prefigurând, poate, o continuare.
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se înavuțește cu referințe culturale, semn că opoziția sat-oraș poate funcționa, paradoxal, și în maniera unei ,colaborări
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
învățare, continuitate, însă a unei cunoașteri necsare doar în perioada de după „alungarea din eden“, după cădere în păcat. Progresul uman, în această paradigmă care am numit-o istorie, devenire, ar fi unul pe coordonata de jos, a umanului căzut, odată cu demonii Veghetorii, numiți și Fiii Cerului, în Genesa, cap.6 (Stricăciunea oamenilor). Dar există încă texte oculte, sau prea puțin știute, accesibile, care dau mărturii abia azi de-nțeles în grozăvia lor, asupra acelor îndepărtate (îN AL NOSTRU TIMP, ci nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și înfiorat. Căci, prin intermediul lui Lefter ori Anghelache, Caragiale ne dezvăluie un transcendent capricios, ce se joacă, amuzat, cu omul, strivindu-l, numai pentru a înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a ceea ce însuși dl Vartic numește ,o profunzime de-a dreptul demonică"? Metafizica adusă la starea de ,comedie" nu e o drastică relativizare a metafizicii? Transcendentul care se ,amuză" nu e cumva unul pus sub semnul dizolvantei îndoieli? Unul compromis
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
a fi a meditației și a unei înalte și profunde intelectualizări a scrisului. Fără acestea, adevărurile n-ar fi putut fi rostite cu o atât de dramatică forță. Într-o lume atinsă de agenții răului, în spațiul și în timpul unei demonii cuprinse de o frenezie irepresibilă, literatura a avertizat și a comentat, a statuat regimul lucidității reflecției pentru ca invarianții narativi, evenimentul, ipostazele narative, personajele, trama, climaxul acțiunii epice, logica compoziției și instrumentele comentariului (jocul, parodicul, satira, ironia, deriziunea, o inepuizabilă recuzită
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
în imensitatea ta și creierul meu scufundat se va bucura în nemărginirea ta”. Finalul cărții are el însuși sunetul unui poem apocaliptic despre moarte, aglomerând secvențe evocatoare și descriptive - delirul lui Teofil, care sfârșește luptându- se cu morții și cu demonii. Teofil și câinele de lemn este, așadar, o proză atipică, cu rezonanțe poetice, fantastice și onirice, care prilejuiește pagini de mare frumusețe literară. Deși nu scapă de unele neglijențe stilistice, datorate grabei, ea reprezintă - după romanul Întâmplări la marginea lumii
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
Răul secolului”, căruia bardul timișorean îi dă glas cu un indiscutabil talent ce-l impune într-o zonă, să precizăm, care începe a fi aglomerată, are acest caracter al crizei semnelor morale care devin interșanjabile ori se amestecă într-o demonie pe care poezia are șansa de-a o surprinde tocmai prin renunțarea la orice idealitate preconcepută. Vorba lui Robert Șerban însuși: „povestea se potrivește/ ca o mănușă/ și Binelui/ și Răului” (Ca printr-o minune). Robert Șerban, Moartea parafină, Ed.
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
ÎI. LUPTA ȘI DEMONI!, de Ellen Ada, publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. Frumoase-s diminețile însorite Îmi zâmbește soarele amețitor, Îmi sunt pleoapele încă adormite Și totuși,azi m-am trezit învingător! M-am luptat cu demonii-n cete De nu m-ai puteam nici să respir, Au plecat cu dezamăgiri și regrete Că nu m-au trimis în vreun azil ! Triumfator mă simt azi și liber, Nici demonii nu mai așteaptă Au înțeles mesajul în delir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
sosit momentul grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]