448 matches
-
la radiații, Viorele. Cancerul și sida sunt pe urmele noastre. Ortansa se Îneacă: — Sida? — Sida e adusă la mare de occidentali, explică părințelul Andrei, iar radiațiile vin de la ruși și localizează cancerul În diferite organe ale omului. Demonia apuseană și demonia răsăriteană ne atacă Încrucișat. Mai cu seamă Însă pe fondul unei fericiri intense organismul devine vulnerabil. Dar tot așa se Întâmplă și invers. Cum adică invers? vrea să știe ea. Îl măsoară cu o Îngăduință rece pe tipul ăsta arătând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
la Eminescu locul maxim al desfătării ochiului, punct nodal de interferență a două lumi: "jos firea, sus se-nalță puterea și voința", precum a tradus însuși poetul versul din Imnul creațiunii 13. Privirea este forța lui care ține de o demonie a cunoașterii, de o răscolire a "câmpului de astre": "Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și va Încerca la rândul său diverse subterfugii. Îmi amintesc de o frază din Istoria revoluției ruse, a lui Richard Pipes. Ea se ocupa de rolul intelighenției nihiliste radicale, pe care a surprins-o probabil cel mai bine Dostoievski, În Demonii. Nu e vorba numai de personaje extremiste, precum Serghei Neceaev, ci și de atâția dintre membrii intelighenției ruse, această clasă construită pe resentiment și pe ostilitate față de valorile liberale, spune profesorul Pipes. Existau atacuri Împotriva instituțiilor liberale pe care statul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
galben" cu capitala în Lhasa (suficient de "neutru"), populat de tirani cu mustață hitleristă, fenotip asiatic și ordine sovietică, înotând într-o aglomerare de simboluri totalitariste (svastici, mandale, steaguri), cu vocabular în care abundă termeni ca "purificare" sau "pacificare", acumulând "demonii care agită și înspăimântă umanitatea" la mijlocul secolului. Personajele negative erau mereu costumate în naziști, sovietici sau japonezi, iar cele pozitive în americani, francezi, englezi, ruși (neapărat "albi"). Barbarul ostil se găsește întotdeauna în Est, cei puternici întotdeauna în Nord iar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fraude). Astfel, în loc să ajute, ei provoacă pagube (plus laedentes); voind să vindece, ei distrug iremediabil. Ereticii, discipolii lui Carpocrat, operează la nivelul imaginarului, dând numai iluzia vindecării, căci ei nu sunt capabili „să redea orbilor vederea, surzilor, auzul, să alunge demonii (în afara celor pe care ei înșiși i‑au trimis) sau să‑i tămăduiască pe cei neputincioși, pe șchiopi sau paralitici”, în mod real, asemenea lui Isus. Adevăratele minuni sunt vizibile, se realizează întotdeauna sub ochii și cu participarea întregii comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
totuși o atenție deosebită harismelor, conferite mai întâi Apostolilor și apoi, neîntrerupt, altor membri ai Bisericii. Minunile săvârșite de aceștia, accipientes gratiam, cu sprijinul întregii comunități, sunt reale, „palpabile” și în folosul celorlalți (ad beneficia reliquorum hominum). Unii harismatici alungă demonii, firmissime et uere, astfel încât cei exorcizați se pun în slujba Bisericii; alții scrutează viitorul, primesc viziuni și rostesc profeții; alții încă vindecă boli fizice per manus impositionem; în sfârșit, alții reușesc chiar să învie morții. Toate aceste harisme sunt indisolubil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor pecetlui destinul, într-un veșmânt hidos al mutilării. Aceasta ar putea constitui și esența gândirii lui Vlad Zografi, având ca motivații de dezbatere, strict, textul dramatic. rltimul eseu ne plasează în Rusia anului 1870, suportul tehnic constituindu-l romanul Demonii, de Feodor Dostoievski (1821-1881), cu reproducerea unui fragment care relevă o întrunire politică, semiclandestină, prin care protagoniștii propun un alt „sistem de organizare a lumii”, deciși fiind să nu mai stea „treizeci de ani la discuții” (ani neconstructivi), cum au
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
închide” sensurile lirismului plutonic. „Fenomenul originar” al tuturor proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
nu se poate defini, se încurcă în dorințe și idealuri“2. De aici rezultă că, dacă a fost pervertită, frumusețea, din instrument al salvării, devenit obiect al salvării, pentru că, la origine, această idee trebuie să fi fost cristalină. Șatov, în Demonii, rezumă „ideea principală“ a lui Stavroghin : „Acum și la începutul veacurilor rațiunea și știința în viața popoarelor au îndeplinit totdeauna doar o funcție de ordin secundar și de serviciu ; la fel o vor îndeplini și pînă la sfîrșitul veacurilor. Popoarele se
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
semnificării nu se dă de la sine, căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred,/ lună verzuie!/ Oh, mă robește ca o Circe tăcerea/ neînțeleasă, ce suie și suie/ cu demoniile-i întunecate". Miezul nopții, acest climax al eclipsării, nu e o limită cronologică, punctul terminus al unei deveniri temporale. Dimpotrivă, miezul e sfârșitul și începutul, centrul eshatologic al anti-devenirii mundane. Noaptea întunecă lumea, îi șterge apariția din orizontul vizibilității; mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atare. Transcendența însăși poate fi resimțită la un moment dat ca fiind Dumnezeu însuși, Altul absolut pentru omul acestui timp." (Ibidem, p. 184). 447 Afloroaei propune o regândire a alterității demonice, susținând că este o greșeală ca metafizica să considere demonia drept exterioară ființei umane, pentru a o vedea drept o sumă a unor insuficiențe existențiale. Ceea ce se opune lui Dumnezeu în Dumnezeu însuși nu este prin această lipsă de ființă, absență, simulacru, și nici răul ca atare, ceva în felul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
des religions. Mai ales "dominarea distanței", cucerită grație armei-proiectil, a produs nenumărate credințe, mituri și legende. Reamintim mitologiile articulate în jurul lăncilor (sulițelor) care se înfig în bolta cerească și permit înălțarea la cer, sau săgețile care zboară prin nori, străpung demonii, sau formează un lanț până la cer etc. Ar trebui să reamintim cel puțin câteva din credințele și mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce pietrele cioplite ale paleantropilor nu mai pot să ne
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o vizuină de lupi etc.)8. Ar fi inutil să continuăm, încercările, victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a două motive caracteristice mazdeismului; lumina supranaturală și lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat, în ce privește lupta cu demonii, adică împotriva forțelor Răului, ea constituie, vom vedea, sarcina esențială a oricărui mazdean. 102. Extaz șamanic? Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a două motive caracteristice mazdeismului; lumina supranaturală și lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat, în ce privește lupta cu demonii, adică împotriva forțelor Răului, ea constituie, vom vedea, sarcina esențială a oricărui mazdean. 102. Extaz șamanic? Pentru a regăsi mesajul originar al lui Zarathustra, o întrebare se pune de la bun început: trebuie să-1 căutăm doar în găthă, sau ne este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vor deveni nemuritori, și Universul întreg va fi radical regenerat 54. Se vede în ce sens a utilizat zoroastrismul valorile arhaice ale sacrificiului: Zarathustra proclamase un "război sfânt" împotriva forțelor Răului; fiecare credincios, alegând Dreapta Religie, era chemat să combată demonii daeva, să "curețe" lumea de demoni; cu alte cuvinte, el colabora la opera de însănătoșire universala a lui Ahură Măzdă și a arhanghelilor săi. Funcția răscumpărătoare a Dreptei Religii a fost întărită treptat prin glorificarea puterii creatoare a ritului. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reluat lupta tipografică seculară, vechea trudă de cîrtițe. Dar ce povestește această veche istorie subterană, de la Kolokol-ul lui Herzen (1855) pînă la Iskra lui Lenin (1900)? Povești despre tipografii ascunse, despre tipărituri clandestine, despre cărți subversive. Ca la Dostoievski în Demonii, acolo unde Netceaiev îl atrage pe Ivanov în capcană, trimițîndu-1 să dezgroape din grădina școlii o presă tipografică. În miezul mișcărilor de opoziție ca și între disidență și Stat, miza bătăliei era tiparul, condiția existenței presei, prim instrument al puterii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu era, în schimb, întruchiparea blajinității, deși semăna izbitor la înfățișare cu „îngerul fierbinte“N.D. Cocea. Un Cocea însă fără demonie, cu trăsăturile îndulcite. A fost mai târziu secretar de redacție la România literară și Lu ceafărul și a murit dintr-un infarct făcut în autobuzul care-l ducea de la Craiova la Giubega, comuna doljeană de unde era originar. Îmboldiți așadar de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
națională! Doream s-o încerc cu cei mai apropiați mie, deci, trebuia să fie simplu. Și, întrucât ploaia și havanul au lucrat și asupra mea, examenul s-a dovedit a fi o reușită deplină! Am putut să-mi înfrunt toți demonii și... să iubesc! Înclin să cred că acesta este motivul pentru care mâna invizibilă m-a îndreptat spre nordul țării: pentru a-mi oferi posibilitatea de a obține o nouă victorie în examenul desăvârșirii mele... Mai văd o semnificație a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să fim singuri printre singuri. E de-ajuns să ne intereseze ce face celălalt, o vorbă poate schimba un drum. Mi-a răspuns: — N-o s-o las! De vreun an, Suzie stă la el. Rita se luptă în continuare cu demonii. Astfel am aflat un alt lucru: murdăria de pe rufe este mereu aceeași, în toate familiile lumii. Scrisoarea 126 Mai ții minte când povesteam că o colegă de muncă avea o bunică pe care o lăsaseră să moară de foame și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de exemplu, la Stavroghin-tatăl și la Mâșkin-senior, la Kartuzov, la mama Oliei din Adolescentul ca și la adolescenții din Adolescentul (Trișatov sau Lavrovski), la sergentul anonim din Crimă și pedeapsă (întâmplarea din parc cu fata sedusă), la căpitanul anonim din Demonii sau la medicul anonim (evocat de Zosima) din Frații Karamazov... În același timp, păstrând proporțiile am rezervat marilor protagoniști spațiul și considerația necesară”. Recitind pasajul acum, în 1996, descopăr, nu fără uimire, că sunt de stânga până și în raport cu personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și să ajung în pustietatea asta. E groapa mea de spovedanie, cum spune Aia. În zid mă înfrunt pe mine însumi. Demoni mărunți Devoțiunea față de Zalmoxis, după spusele ei, se manifestă în întregime în numeroasele rituri, în timpul cărora sunt exorcizați demonii mărunți care trăiesc în afara și înlăuntrul trupurilor noastre și ne asaltează, făcându-ne să fim răi sau buni. Transmutație Cine asistă, neimplicat, la o procesiune ritualică, arareori păstrează în sine puritatea credințelor despre transmutația și despre transmigrarea sufletelor. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
are în vedere "rădăcinile creșterii (sănătoase) și ale pieirii, dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
obstacole și așteptări... Carlinei, intrând în casa lui ca o oarbă, îi veni în minte să spună o rugăciune chiar înainte de a-i păși pragul: ,,Doamne, dă-mi putere să suport situația în care mă aflu acum! Fă ca toți demonii din lume să nu creeze umbre în iubirea și înaintea mea. Fă ca soarele să strălucească mereu în calea mea. Fă ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, să mă răsplătești cu o iubire adevărată, nu cu una falsă care să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu-ți dai seama când viața te doboară. Unii chiar uită de unde au plecat, și pe ce scară au urcat. Numai atunci când se lovesc de pragul de sus își amintesc. Când ești bogat ești mai mult mână în mână cu demonii decât cu Dumnezeu! Sărac fiind, ești mai binevoitor, iubești 131 mai mult pe aproapele tău și crezi și în suferința altora. Atât bogăția cât și sărăcia au dimensiunea și laturile lor ascunse. Numai destinul poate interveni între aceste două stări
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]