198 matches
-
ideilor literare", căci acestea s-ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
milioane de europeni, mai cu seamă tineret ignorant și dezinformat, se dedica unei pasionate "lupte pentru pace", răcneau după dezarmare unilaterală. Ronald Reagan, vizionarul și implacabilul conducător politic al vremii, figură politică de frunte a ultimilor cincizeci de ani, era demonizat la maximum. Din fericire pentru toată lumea (nu în ultimul rînd pentru România), nervii americani, încrederea în propriile valori, ale omului individual și ale civilizației multimilenare pe care se întemeia, au rezistat la aceste presiuni, gloatele oarbe au fost trecute cu
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
apărute în presă în ultima perioadă dau ca iminent transferul PNL-ului din grupul ALDE în cel al popularilor europeni. Crin Antonescu dezminte palid zvonurile și refuză să excludă posibilitatea intrării liberalilor în familia europeană pe care USL-ul a demonizat-o în timpul referendumului pentru suspendarea președintelui din 2012. La o zi de la plecarea liderului ALDE din România, Guy Verhofstadt, Antonescu a fost întrebat din nou, de data asta în timpul unui interviu acordat Hotnews, dacă PNL va trece la PPE după
Mutarea prin care Antonescu riscă să piardă 7,4 milioane de votanți by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31117_a_32442]
-
să ajung o dată, prin anii ´90, când exista în România un mare interes pentru Basarabia, dar nu s-a potrivit. Apoi, spre 2000 și după, interesul meu, ca și interesul general, au scăzut. Datorită situației politice, Basarabia este din nou demonizată în România, fiind considerată o rană nevindecabilă. Receptarea culturală e iremediabil dependentă de relațiile și condițiile politice. Simt, totuși, împotriva oricăror adversități și reticențe, că am o datorie de conștiință față de Basarabia și de literatura basarabeană, datorie pe care mi-
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
încetarea plăților din fonduri europene. Nici până acum guvernul condus de Emil Boc nu a dat o explicație coerentă acestui grav incident, și nimeni nu și-a sumat răspunderea pentru această gravă atingere adusă interesului național. În schimb, PSD este demonizat pentru că a propus această procedură, care servește interesul național. Nu este în logica interesului național dorința noastră de a acea o democrație stabilă și funcțională? Nu este în logica interesului național dorința noastră de a vedea că guvernul și președintele
Corina Creţu: PSD a propus o audiere publică privind fondurile europene () [Corola-journal/Journalistic/46347_a_47672]
-
irlandeză. Fantasmagorica teorie a undelor lente care fac posibilă captarea unor imagini și evenimente din trecut este doar pretextul unei ironice rescrieri a istoriei secolului XX în termenii radicalismelor totalitare, ale militantismelor feministe, ale exacerbării unui intolerant discurs religios, al demoniză rii științei sau mitologizării ei etc. Procedeele specifice documentarului furnizează aici false creanțe subiectului, mai ales atunci când elementele senzaționaliste extrase filmului de aventuri sunt inserate în istoria apocrifă a cronografului. Rafinamentul lui Andrew Legge stă și în simulacrele create pentru
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
grave se produc adeseori nu prin texte explicite, ci prin formule de acțiune implicite. Din acest motiv, e nevoie să avem o descriere oficială a rolurilor și funcțiilor presupuse de fiecare poziție din schema partidului comunist. Încercarea de a-l demoniza pe lider - așa cum s-a întâmplat cu Ceaușescu - a avut simpla și revoltătoarea misiune de a exonera aparatul. Și astfel am ajuns în situația de a avea o democrație extrem de originală, după ce am avut un comunism fără comuniști, ori cu
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
Pătrașcu „demonizarea clădirilor înalte o problemă falsă“? Ce-i drept, observă numaidecât că „lucrurile au fost scăpate din mână“ și că „sper că vom reuși să temperăm în timp această deviație generată, bineînțeles, de presiunea privată. Nu e cazul să demonizăm nici privatul, nici clădirea înaltă, dar există niște limite“. Păi tocmai aceste limite sunt, pe bună dreptate, exaltate de acel limbaj gazetăresc taxat drept „incultură“ și „neînțelegere“ de dl Negoescu. Dacă se mai lasă câțiva ani liber tatea PUZ-urilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a-l obliga să ia totul de la început. Aceste resturi maghiare și transilvane, care îi vor fi imputate mereu de presa interbelică, îi vor da în permanență lui Liviu Rebreanu senzația umilitoare că nu este liber de trecut - un trecut demonizat de alții, considerat obscur și încărcat de vinovății ascunse. Remus Lunceanu trăia obsesia acestor suspiciuni, pe care Liviu Rebreanu, îndeosebi până la Unirea din 1918, o trăise el însuși exasperant. Confesiunea din Calvarul se naște din dorința de a elucida un
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Scriitorii veacului al XlX-lea au descris, uneori cu compasiune, alteori cu repulsie, atmosfera halucinantă a vechilor cartiere în care erau consemnați evreii. Totala lor lipsă de apărare. Lupta lor pentru obținerea cetățeniei și drepturilor civile. 240 241 "Evreul imaginar", demonizat ca pretutindeni în Europa, a fost, decenii la rând, țapul ispășitor al tuturor frustrărilor poporului în mijlocul căruia trăia. Una dintre primele definiții de dicționar ale cuvântului "ghetou" în limba română este semnificativă: "Cartier jidănesc, în care Jidanii, nesiliți de nimeni
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când te gândești la destinul ori, sfârșitul unui, Van Goch... al unui Maupassant... ori, a lui Nietszche, da, Nietszche... prin minte trecându-i fulgerător; Nietszche distrugătorul, negativistul, filozoful neantului, omul care demoniza Eul, și cruzimea nemiloasă, care visa un supra om eliberat de morală și de milă etc... Nietszche care a ajuns la sfârșitul natural al îngrozitoarei sale concepții nihiliste despre om... - Asta e drama!... murmură Iorgu. Suferința dată de Dumnezeu omului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prin ele însele, și în situații pe care ei înșiși le influențează, apare acest tip de romancier care scoate din catalogul personajelor inventariate o anumită categorie de eroi pe care se pun s-o ilustreze. În locul lui Faust apare savantul demonizat de o obsesie, în locul lui Don Juan vom găsi un seducător pus să seducă ș.a.m.d. Creația de romane nu are vocația de a ilustra tipuri consacrate de personaje, ci de a fi capabilă să pună în scenă figuri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
muzical și capitalist, muzica aia altminteri destul de tristă, a unei epoci destul de triste, indiferent ce ar spune unele sloganuri publicitare. Deci da, cred că trebuia să se întâmple și acest lucru. De ce crezi că muzica aceasta a fost atât de demonizată în anii ’90? Era evident că asta trebuia să se întâmple. În primul rând, muzica asta era pur și simplu singura cale de a asculta. Bine, mai aveam Phoenix, mai aveam Cenaclul Flacăra, dar și astea erau lucruri destul de triste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
în piesă și asta înseamnă, din punctul meu de vedere, să fiu post, post, postmodern și tolerant în același timp. De ce a fost această muzică demonizată, cel puțin în anii ’90? Eu nu am acest feeling că ar fi fost demonizată. Dacă îmi dai un exemplu concret, poate îți spun de ce a fost demonizată o anumită piesă sau nu. Eu cel puțin le ascult împreună cu muzică electro de pe nu știu unde, cu drum’n’base-uri, cu hip-hop-uri, și merg perfect. La mine în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
post, postmodern și tolerant în același timp. De ce a fost această muzică demonizată, cel puțin în anii ’90? Eu nu am acest feeling că ar fi fost demonizată. Dacă îmi dai un exemplu concret, poate îți spun de ce a fost demonizată o anumită piesă sau nu. Eu cel puțin le ascult împreună cu muzică electro de pe nu știu unde, cu drum’n’base-uri, cu hip-hop-uri, și merg perfect. La mine în cap și în ureche această muzică nu este deloc demonizată. Știu că ții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
e predestinat să poarte în el întreaga ambiguitate a eroului războinic. În ultimul act, când cere să fie întărită cetatea Dunsinane, unii îl socotesc nebun; alții, dimpotrivă, vorbesc despre înverșunarea lui plină de îndrăzneală („valiant fury”). În același timp, e demonizat deopotrivă cu Lady Macbeth: devilish Macbeth, „fiend of Scotland”, aceleași cuvinte cu care este caracterizat și Richard al III-lea; în finalul piesei, imaginea tiranului Macbeth e aceea a unui casap, iar Lady Macbeth e asemuită de-a dreptul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un nume, faptul că la câteva versete apare o „demonizată” numită Maria Magdalena poate sugera, dacă nu chiar impune, o relație, chiar identitatea între cele două personaje. Dar lucrurile nu sunt enunțate răspicat. Ne aflăm în registrul sugestiilor subliminale. La rândul său, Ioan reinterpretează scena, fixând-o de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade în groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de dialectica efectelor neintenționate. Ceea ce debutase ca o operațiune de cooperare ideologică între republica socialistă și cel mai rigid partid comunist occidental devine ocazia de a explora, prin această gaură de cheie pe care destinul o oferă, jucăuș, cultura populară demonizată de emisiunile de învățământ politic de la tele viziune. Banda desenată vine, invariabil, însoțită de semnele unei gramatici ininteligibile pentru copiii lumii fără de culori. Spre a o înțelege, este nevoie de o hermeneutică extrem de subtilă, ce pune în mișcare canalele subterane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara capitalei, ceva de care să se fi putut vorbi în toată țara în următoarele săptămâni, un subiect, un pretext, un motiv în plus pentru a-i demoniza pe rebelii blestemați. Și tot din acest motiv se înțelege și faptul că ministrul apărării, țuguindu-și buzele, șoptise adineauri, cu glas foarte scăzut, la urechea colegului său de la interne, Ce căcat facem acum. Dacă a mai sesizat și altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Istoria este scrisă de învingători", a spus pe bună dreptate, Winston Churchill. Și nu e de mirare, fiindcă ei doresc să-și justifice lupta, pentru a-și putea glorifica la maximum victoria. De aceea există obiceiul, ca învingătorii să își demonizeze victimele, sau dacă ei consideră că nici atât nu merită, le iau în derâdere. Ca de exemplu americanii în Irak. Puține, extrem de puține, sunt în istorie locurile, sau cazurile, în care gloria se răsfrânge și asupra învinșilor. Un exemplu îl constituie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în care răul era Hussein, cel care nu era dispus să negocieze și care-și amenința aliații. Cuvinte ca: "violarea granițelor" și "penetrarea" irakiană au fost întîlnire de la începutul crizei și pe tot parcursul războiului, pînă la sfîrșit. Media a demonizat Tunul uriaș al lui Hussein și armele lui chimice, cît și în proiectilele sale care puteau să nimerească Cairo-ul și Tel-Aviv-ul. Pînă și numele lui era pronunțat greșit, ca Sad-am, evocînd sadism și damnare sau ca sod-dom, evocînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
poporului moldovean în constituirea RASSM în 1924, nici cum s-a auzit vocea sa în ultimatumul din iulie 1940. Nu trebuie să uităm, însă, nici orientarea filorusă a doritorilor instaurării noii hegemonii rusești post-sovietice. În timp ce tot ce este românesc este demonizat, fratele de la răsărit este elogiat ba, mai mult, se încearcă ștergerea crimelor comunismului în Basarabia. Referindu-se la foametea din 1946-1947, în care au pierit peste 200.000 de oameni, V. Grosul constata că „nu corespund realităților afirmațiile despre tăinuirea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1866, se plasează sub semnul delimitării de fanatism și de în chi stare, ca o terapie menită să încurajeze modernizarea organică a societății românești. Ca și în alte spații geografice (cum este cel francez, în care moderația „doctrinarilor“ a fost demonizată ca simptom al „reacționarismului“), această prudență critică sfârșește prin a fi denunțată ca lipsă de atașament față de cauza nobilă a progresului. Având drept piloni contribuțiile lui Maiorescu și Carp, dar încluzândui în arhipelagul ei ideologic și pe Vasile Pogor, Theodor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lui Pascal și Descartes, Mlle de Roannez și prințesa Elisabeth, până la celebra Castor a lui Sartre). Romancierele contemporane și-au deplasat centrul de greutate al dependenței față de ei din realitate În ficțiune: la Lydie Salvayre (În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]