10,476 matches
-
poetul Tudor Arghezi (1880-1967). Avea șapte ani și era școlar într-a-ntîia primară atunci cînd i-ai vizitat clasa, ca director al Școlii de aplicație a institutorilor. Tema lecției: ilustrarea sistemului decimal, cu ajutorul unui cîntar de curînd adus din Franța. "Pentru ca demonstrația să fie reținută de copii, cîntarul funcționa cu o singură marfă. Un zahăr admirabil, de trestie, de culoarea și de grăuntele interior al marmurei albe, ni se înfățișa într-un borcan de cristal. Copilul cîntărea roșindu-se la față și
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
zilele noastre, cea mai directă și puternică reprezentare a pasiunilor și a convingerilor noastre în afara lumii educate (unde ne așteaptă literatura și muzica).” Aceasta fiind ipoteza, restul cărții (cu excepția unor capitole asupra cărora voi reveni) nu este altceva decât o demonstrație strălucită și o pledoarie pentru o pecepție mai nuanțată a fotbalului. Informat până în cele mai mici detalii, exagerând numai în expresie, nu și în idee, Traian Ungureanu se mișcă cu dezinvoltură în acest spațiu alternând perspectivele și scriind capitole întregi
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate al istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
în vreme ce artistul Caragiale ajunge la o conștiință burgheză, burghezul Thomas Mann ajunge la o conștiință de artist”. Ultimul capitol al cărții, intitulat, în chip ludic-provocator, Sărmanul Dionis, Ivan Turbincă și Lefter Popescu față cu transcendența, îmbină rigoarea aproape pedantă a demonstrației cu revelațiile interpretative paradoxale. Acestea sînt, de altminteri, apanajul unui comparatist autentic, preocupat de imprevizibilele afinități elective: “Iată că, în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel ce revelă, de fapt, fiorul religios cel mai profund și înfiorat. Căci, prin intermediul lui Lefter
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în particular, comparatistului - care, asemeni chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de ’artist al îmbinării’, un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se întîlnesc într-
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
tragicomedie în desfășurare?”). Urmează expunerea calmă, senină, rațională a punctului de vedere al editorialistului în chestiunea respectivă, cel mai adesea (aspect sesizabil mai ales în cazul aniversării scriitorilor clasici) din perspectiva timpului prezent, a sensibilității și complexității vieții intelectuale contemporane. Demonstrația, mereu impecabilă din punct de vedere logic, se încheie întotdeauna cu o concluzie scurtă, clară, menită să lumineze retrospectiv textul, dincolo de care nu prea mai rămîne nimic de spus. Editorialele devin astfel săptămînale exerciții de silogism, de unde și numele acestei
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
în presa culturală sau cotidiană ori în emisiuni de radio și de televiziune. Pozițiile lui Nicolae Manolescu sînt de fiecare dată foarte nuanțate (adesea în răspăr cu ideile oficial acreditate), argumentele aduse în sprijinul tezelor sale sunt temeinice și întreaga demonstrație capătă aerul unui didacticism superior de care trebuie să se țină seama. Rațional prin excelență, mereu detașat de orice mize colaterale, directorul „României literare” judecă fiecare situație cu mintea limpede și cu deplină onestitate morală și intelectuală. Spre deosebire de mulți dintre
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
trebui să știe că antisemit nu este acela care ar contesta, să zicem, valoarea literară a romanelor și eseurilor sale, ci acela care le-ar considera mediocre pentru că d-sa este evreu. Prima contestare ține de spiritul critic.” (p. 132) Demonstrația este mai mult decît convingătoare și ea demonstrează că autorul ei gîndește liberal. O împărtășesc integral. Cred însă că, într-o oarecare măsură, ea contrazice a doua parte a articolului. Pe fond dl Manolescu are dreptate: se poate pune semnul
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
în scenă Cîntăreața cheală, spectacol de care m-am bucurat în toamna lui 1993, la București, în selecția Festivalului național de teatru. Un spectacol genial, jucat dumnezeiește, un spectacol pe care l-am adorat și pentru că el a fost o demonstrație superbă de iubire. A profesiei, a cuvîntului, a valorii. A fost, cred, primul omagiu teatral pe care Eugène Ionesco îl primea într-un mod remarcabil și profund în țara lui, în sfîrșit salvată dintr-o dictatură ce părea să nu
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
greșeală, îl derulează înapoi. Tot așa este întipărită în mintea și în sufletul meu toată construcția lui Vlad Mugur, o construcție răvășitoare pe trei nivele - regie, scenografie, actorie - care se augmentează și se evidențiază reciproc, pe fiecare palier, ca o demonstrație supradimensionată a degradării, a decrepitudinii umane, a relațiilor umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco, un spectacol ce aducea atmosfera Apocalipsei pe scenă și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
în această perioadă, implicîndu-se în viața universitară, în elaborarea și coordonarea Dicționarului de Artă, unica lucrare de acest fel apărută la noi pînă în acest moment, și în regîndirea Galeriei naționale a Muzeului Național de Artă, ea a făcut o demonstrație spectaculoasă de vitalitate biologică și culturală. Iar această dovadă nu stă doar în faptul că și-a continuat proiectele dinainte enunțate, ci și, sau chiar în primul rînd, în acela că a reușit să-și extindă semnificativ aria de manifestare
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Apoi face etimologia lui „antan” și urmărește carieră „zăpezii”. Sigur, Șerban Foarță nu are discursul unui eseist clasic și nici nu scrie că un critic literar. Din această cauză textul lui se citește uneori destul de greu, iar pe alocuri firul demonstrației e chiar obscur. Cum spunea odată Ion Negoițescu, autorul Simplerozelor scrie sincopat și eliptic, erudit și prețios, într-un cuvânt: alexandrin. Analogiile uluitoare, extravaganțe uneori, si, în general, savanteria literară, chiar dacă pare cam haotică, nu te pot lăsa însă indiferent
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
care vor veni. Pe scurt, tot ce e omenește exprimabil și în toate limbile pământului. Inclusiv catalogul adevărat al Bibliotecii, dar și miile și miile de cataloage false. M. F. Lefèbvre nu crede însă în posibilitatea existenței unui asemenea catalog. Demonstrația lui este strălucită: „Să presupunem că volumele sunt aranjate în felul următor: mai întâi, toate lucrările a căror primă literă e A, apoi cele a căror primă literă e B etc. În grupa lucrărilor A, cele a căror a doua
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Catalogul e deci o a doua bibliotecă identică cu prima și conținută în ea. Ceea ce e imposibil prin ipoteză, dacă toate lucrările sunt distincte. Concluzia este că o lume, finită și totală nu-și poate conține propria sa imagine.” 3) Demonstrația lui Lefèbre e valabilă până la un punct și numai dacă acceptăm criteriul alfabetic pentru constituirea catalogului, criteriu care ar face practic nerecognoscibilă Cartea Unică în masa enormă a variantelor. Un posibil criteriu ar putea fi gradul de eronare în raport cu varianta
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Unul din postulate precizează clar existența și a acelor opere „care nu se diferențiază decât printr-o literă sau printr-o virgulă.” Dacă acceptăm că acest catalog adevărat al Bibliotecii include miile și miile de cataloage false și chiar și demonstrația falsității catalogului adevărat, am putea avea într-adevăr o posibilă dublură a Bibliotecii, absolut identică în conținut, dar - nota bene! - nu și în formă și, mai ales, nu în spirit. Catalogul Bibliotecii are, prin definiție, structura formală a unui inventar
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
acumulare concentrată de lecturi și interpretări personale. Cred că nu poți avea acces la sensul multora dintre interpretările lui Matei Georgescu fără medierea textelor la care trimite autorul. Și acesta ar fi doar primul pas. Ceea ce nu înseamnă că firul demonstrației construite de autor e discontinuu. Înseamnă doar că e greu de urmărit și că trebuie să ai o bibliografie comună. Nemurirea ca pedeapsă La editura Hasefer a apărut o carte interesantă despre istoria unuia dintre cele mai răspîndite motive mitice
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
pare, de pildă, ultima ei parte, “Pattern-ul românesc sau panorama extremismelor”, în care este analizată influența și receptarea lui Cioran în mediul autohton și parizian. A se citi aici o calitate. Personal, am urmărit (chiar psihanalitic vorbind) discuția, nu demonstrația. Va șoca, în sine, ideea psihanalizării lui Cioran, deși, iertată-mi fie blasfemia, filosoful se afla încă de multă vreme pe canapea. Rar un subiect mai ofertant din acest punct de vedere! Cu o privire mai generală, autorul ține să
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
cum e cea despre Tăcerea îngerilor, despre Lumea în oglindă, despre Îngeri și litere sau despre Căderea îngerilor și răul omenesc, pe lîngă capitolul Omul de lîngă înger, una din cele mai calde înțelegeri ale călugărului, apar în carte și demonstrații strînse, perfect logice (vezi argumentul tomist al existenței îngerilor). Nu de puține ori splendide formulări aforistice articulează cîte o idee: “Ești ceea ce știi să-ți adaugi”; “Boala demonică prin excelență este fascinația de sine”; “Intelectul omenesc e intelect angelic adumbrit
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
lampă; Coloana, din nou, reprodusa pe o cutie de medicamente ce promit ridicarea la zenit a potentei masculine; în sfârșit, un bloc-notes Brâncuși, realizat de creatorul de obiecte Peter Larsen plecând de la soclurile zimțate ale artistului. Toate acestea sunt o demonstrație strălucită a faptului că formele aduse pe lume de Brâncuși au intrat de pe acum în memoria vizuală a modernității, dar și că fenomenul este însoțit de o inevitabilă pierdere de sens". Constantin Brâncuși, The Essence of Things Edited by Carmen
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
cauzalitate - în cazul interdisciplinarității?". Răspunsul ar putea fi afirmativ. Teza lui Jung referitoare la transformările corelate, în afara condiției cauzelor materiale sau a contiguității, pare inspirată de teoria sistemelor cuantice corelate care se bucură de un credit tot mai larg. Continuînd demonstrația, sîntem în măsură a releva o similitudine între "ordinea culturală" și "ordinea politică", ambele înscriindu-se pe coordonate internaționale, după cum rigoarea disciplinară în avans în mediile universitare occidentale își găsește rezonanța în "corectitudinea politică". Oricum obsesia noutății, caracteristică a unui
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
afirmația: Ecuația proustiană nu-i niciodată simplă." De ce? Astăzi poate părea o evidență - chiț că nimeni n-ar putea răspunde, scurt, la întrebarea: "De ce este o evidență?" -, dar Beckett oferă, cîteva fraze mai jos, răspunsul: pentru că, adoptînd "cronologia interioară a demonstrației proustiene", trebuie examinat mai întîi "acel monstru bicefal al mîntuirii și damnării care este Timpul." Simplu spus, " ecuația proustiană nu-i simplă" pentru că în ea - în această ecuație - intervine Marea Necunoscută - pe care Proust încearcă s-o afle - care este
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
aleful Timpului (impersonal) și infinitul Memoriei (personal)... Am făcut toate aceste salturi peste paragrafe și pagini pentru a arăta că, dincolo de un limbaj care oscilează între un anume ermetism erudit și o euforica iluminare metaforica*, Beckett își urmărește cu luciditate demonstrația, atingînd, cu vîrful nuielușei sale divinatoare făcute din cuvinte, miezul artei proustiene. Este un prodigios tur de finețe și de geometrie - ambele, simetrice - care impune admirația. ntîmplarea face să fi terminat Domnul Proust de Céleste Albaret ("Amintiri consemnate de Georges
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
operează după 1958, anul distribuției în România a filmului lui R. Rossellini, Romă cittŕ apperta, care a suscitat o serie de polemici asupra figurii eroice a preotului și a solidarității sale cu reprezentanții comuniști ai Rezistenței. Luciano Mallozzi își continuă demonstrația cu prezentarea contactelor directe între reprezentanții celor două curente, precum vizită la București a lui Cesare Zavattini în 1957, cu poziția criticii românești față de neorealismul italian, în care se detașează comentariile lui Eugen Schileru și Florian Potra, cu analiza influenței
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cinzeci", zicea Nicușor. "Ba mie mi-a adus tata cinci sute de stegulețe", zicea Paul. "Și mie mi-a adus un milion de stegulețe", zicea Nicușor"; disputa continuă cu numerele un miliard
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
români au rămas cu impresia că la Kiev se petrecea un lucru contra firii. Că o bandă de iresposabili încercau să pună cu forța mâna pe putere, că se foloseau arme și naiba mai știe ce. Nici vorbă. O superbă demonstrație pașnică arăta unei lumi întregi că până și dincolo de Nistru soarta comunismului e pecetluită. Ei bine, cu toată opoziția Moscovei, cu toată prezența armatei de tip comunist, cu toată experiența kaghebisto-bolșevică a lui Kucima, litera portocalie a triumfat împotriva complexului
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]