213 matches
-
rolul unui castru militar, era așezată la poalele Măgurii Geomalului, 751 m și supraveghea circulația pe drumul strategic Apulum-Napoca. Pe teritoriul satului, spre sud de dealul Măgura (la ), din locuri neprecizate provin fragmente de cărămidă romană cu urme imprimate, un denar de la Septimiu Sever (193-211 d.Hr.) și trei monede romane care se aflau în colecțiile Muzeului din Aiud. În 1836 a fost descoperit în localitate un tezaur monetar compus din circa 40 de monede de aur scifate, de caracter celtic
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
în lucrarea "„Tezaure monetare din Dacia romană și postromană”" aflăm următoarele: „Tezaurul a fost descoperit pe panta de est a Măgurii Geomalului într-un vas de lut care nu a fost recuperat. Este alcătuit din 216 piese de argint (215 denari și un antonian), emisiunile se repartiază astfel pe emitenți: Commodus 3, Pescennius Niger 1, Cladius Albinus 1, Septimius Severus 43, Iulia Domna 21, Caracalla 24, Plautilla 6, Geta 13, Macrinus 2, Diadumenianus 2, Elagabalus 50, Iulia Soaemias 3, Iulia Maesa
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
unul de la nord la sud și celălalt de la est la vest. Aceste drumuri erau realizate din pietriș amestecat cu nisip și erau prevăzute cu rigole care colectau apele pluviale de pe acoperiș și drum. În această zonă a fost descoperit un denar republican din argint, emis de Marcus Antonius în anii 32-31 î.C., următoarea, un dupondiu din bronz, din timpul împaratului Nerva (97 d.C.), un sesterț din bronz emis de Traian și datat 103-110 d.C. (?), cea mai recentă monedă fiind un
Castrul roman Germisara () [Corola-website/Science/314447_a_315776]
-
(uneori denumit și sesterțiu) (în , la plural "sestertii") este denumirea purtată de o monedă romană, inițial de argint, mai târziu de bronz, respectiv oricalc, subdiviziune a denarului. La început sesterțul avea o greutate de aproximativ 15 grame, dar în anii următori a devenit din ce în ce mai ușor, ajungând până la 8-9 grame. Diametrul nu a scăzut, dar piesele au fost bătute tot mai subțiri. Numele său vine de la valoarea sa
Sesterț () [Corola-website/Science/313342_a_314671]
-
a devenit din ce în ce mai ușor, ajungând până la 8-9 grame. Diametrul nu a scăzut, dar piesele au fost bătute tot mai subțiri. Numele său vine de la valoarea sa originală: inițial, această monedă valora 2 ași și jumătate, adică 1/4 dintr-un denar. "" vine de la "semis tertius", (care conține două și jumătate), în total: „doi ași și jumătate de as”. Abrevierea sa HS are aceeași origine: inițial IIS, adică II pentru doi (vezi Numerotația romană) și S, „semis”, adică „jumătate” (de as) = 2
Sesterț () [Corola-website/Science/313342_a_314671]
-
romană) și S, „semis”, adică „jumătate” (de as) = 2 1/2 as, cei doi I fiind barați, pentru a se ajunge la HS. De la o valoare de 2 1/2 as, sesterțiul ajunge la valoarea de 4 ași, când valoarea denarului ajunge la șaisprezece ași. Sub Republica Romană, este vorba de o mică monedă din argint (cea mai mică din sistemul roman, cântărind puțin peste un gram, emisă în cantitate destul de rară). Iată un tabel cu echivalențe dintre monede romane: Cu
Sesterț () [Corola-website/Science/313342_a_314671]
-
nominale rămân neschimbate. Motive diferite gravate pe "assess" permit distingerea noilor serii. Baterea asului își are debutul la începutul secolului al III-lea î.Hr., în timpul războiului contra lui Pyrrhus I. Al Doilea Război Punic vede apariția monedei romane de argint, denarul care valora 10 asses, iar sesterțul valora 2 asses și jumătate, și provoacă mai multe devalorizări ale asului.. Odată cu trecerea de la turnarea la baterea monedelor cu ciocanul, "asul" a devenit o monedă fiduciară, a cărei valoare nu mai era legată
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
modificat : În anul 80 î.Hr., atelierul monetar din Roma și-a încetat emiterile de monede de bronz ("as" și "submultiplii săi"), din cauza penuriei de cupru. Asul înceta să mai fie unitate de cont, în profitul sesterțului. Comerțul internațional roman folosea denarul de argint, iar pentru schimburile locale, vechile ateliere din Orient și câteva ateliere regionale din Spania sau din Galia acopereau nevoile de monedă măruntă. Așii bătuți înainte de 8o î.Hr. au rămas în circulație până la Imperiu. Războaiele civile au dus la
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
secolul al III-lea d.Hr. Nero, în reforma sa din anul 64, alternează, pentru emiterea asului între alamă, metal dedicat de obicei sesterțului, și cupru, dar se revine la asul din cupru după moartea sa, în 68 . Sesterțul și denarul iau locul, în mod progresiv, asului care dispare din compunerea tezaurelor din perioada Antoninilor. Criza monetară și economică din secolul al III-lea d.Hr. a pus capăt emisiunilor de cupru și de bronz. Emisiunile de bronz se reiau sub
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine. În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
Bătute din argint, după cum atestă tezaurele descoperite la Jiblea (județul Vâlcea), Dumbrăveni (județul Vrancea), monedele geto-dace și-au încetat existența către sfârșitul secolului al II-lea î.Hr și primele decenii ale secolului I î.Hr., o dată cu pătrunderea în regiune a denarului roman ("denarius"). Aceștia vor domina economia dacică inclusiv în secolul al II-lea d.Chr. Explicația constă în descoperirea unei monetării în cadrul căreia moneda romană republicană era falsificată în așezarea de la Sarmizegetusa Regia. Numărul mare de monede romane republicane descoperite
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
și de așezările cu același nume din apropierea satului Karamani. Există artefacte importante de metal din perioada antică, din necropola de la "Crkvishte" lângă satul Beranci. Un cercel de aur datând din secolul IV î.Hr. este reprodus pe aversul bancnotei de 10 denari macedonean, emisă în 1996. "Heraclea Lyncestis" (în limba greacă: Ηράκλεια Λυγκηστίς ) - "Orașul lui Hercule" din teritoriul Lynx) era o așezare importantă din perioada elenistică până în Evul Mediu timpuriu. Ea a fost fondată de Filip al II-lea al Macedoniei până la
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
Stadiul avansat de dezvoltare al societății geto-dacice locale a condus la stabilirea unor intense legături comerciale cu lumea greco-macedoneană iar, mai târziu, romană, relevate și prin descoperirile numismatice. Drept exemplu vin monedele emise de regele Macedoniei, Filip II (359-336) și denari romani republicani, descoperite în oraș. Tot la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac. Este cunoscut faptul că după primul război daco-roman (101-102), majoritatea teritoriilor
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
unei fundații construită din cărămizi romane. Acestea sunt mărturii ce susțin puternica romanizare a dacilor liberi dintre limesuri (alutan și transalutan). În anul 1874, în împrejurimile Slatinei a fost scos la iveală un important tezaur monetar roman, compus din 2250 denari, ce cuprindea emisiuni începând de la Galba (68-69) până la Commodus (180-192), iar la poalele Grădiștei a apărut o monedă de la Gordian (238-244). Continuitatea dacilor liberi de locuire a unui spațiu neintegrat în Imperiul roman într-o formă organizată, însă puternic influențat
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
argint (locul 2) și bronz acordat celui situat pe locul al treilea. Cuvântul românesc „medalie” provine din cuvântul italian „medaglia”, care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc „medalia”, cu sensul de „"monedă de valoare mică, de o jumătate de denar"”. În Evul Mediu, cuvântul "medalia" desemna o monedă de jumătate de denar. Asemănarea medaliilor cu monedele se oprește la aspectul general, acestea fiind tot un disc cu reprezentări și text în relief, și la modul de realizare, pentru că medaliile nu
Medalie () [Corola-website/Science/317254_a_318583]
-
Cuvântul românesc „medalie” provine din cuvântul italian „medaglia”, care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc „medalia”, cu sensul de „"monedă de valoare mică, de o jumătate de denar"”. În Evul Mediu, cuvântul "medalia" desemna o monedă de jumătate de denar. Asemănarea medaliilor cu monedele se oprește la aspectul general, acestea fiind tot un disc cu reprezentări și text în relief, și la modul de realizare, pentru că medaliile nu au putere de circulație. Medaliile au avut o largă răspândire în Antichitate
Medalie () [Corola-website/Science/317254_a_318583]
-
perioada Principatului constau în existența unei armate de câmp mobil, organizarea cavaleriei în organisme independente față de infanterie și dimensiuni mai mici ale unităților legionare. Despre soldele legionarilor se știe faptul că Iulius Caesar a dublat soldele legionarilor la 225 de denari (9 aurei de aur) pe an, lucru care înseamnă că soldații primeau înainte în jur de 112,5 denari. Acest cuantum stabilit de Caesar a fost păstrat până la sfârșitul secolului I d.H. Solda era plătita în trei rate, numite stipendia
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
mai mici ale unităților legionare. Despre soldele legionarilor se știe faptul că Iulius Caesar a dublat soldele legionarilor la 225 de denari (9 aurei de aur) pe an, lucru care înseamnă că soldații primeau înainte în jur de 112,5 denari. Acest cuantum stabilit de Caesar a fost păstrat până la sfârșitul secolului I d.H. Solda era plătita în trei rate, numite stipendia. La sfârșitul secolului I d.H., Domițian a mărit soldele legionarilor la 300 de denarii, adică 12 aurei (ceea ce însemna
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în jur de 112,5 denari. Acest cuantum stabilit de Caesar a fost păstrat până la sfârșitul secolului I d.H. Solda era plătita în trei rate, numite stipendia. La sfârșitul secolului I d.H., Domițian a mărit soldele legionarilor la 300 de denarii, adică 12 aurei (ceea ce însemna că probabil a fost adăugat un al patrulea stipendium). În timpul lui Septimius Severus s-a mărit din nou plata, probabil la 450 de denarii, care erau plătite tot în 3 stipendia. Caracalla a mărit și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
secolului I d.H., Domițian a mărit soldele legionarilor la 300 de denarii, adică 12 aurei (ceea ce însemna că probabil a fost adăugat un al patrulea stipendium). În timpul lui Septimius Severus s-a mărit din nou plata, probabil la 450 de denarii, care erau plătite tot în 3 stipendia. Caracalla a mărit și el solda cu 50%. Plata călăreților din cohorte era probabil egală cu cea a legionarilor. Înaninte de anul 84 d.H., plata unei miles cohortis era formată din 250 de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
care erau plătite tot în 3 stipendia. Caracalla a mărit și el solda cu 50%. Plata călăreților din cohorte era probabil egală cu cea a legionarilor. Înaninte de anul 84 d.H., plata unei miles cohortis era formată din 250 de denarii pe stipendium și 750 pe an. Înainte de anul 84 d.H., diferența de plată între miles cohortis și equites cohortis era de 50 de sesterți pe stipendium, adică 150 de sesterți pe an. Împăratul Hadrian ne spune că, de asemenea, equites
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Republicii, conform relatării lui Polybius. Nu se știe cu exactitate dacă infanteriștii care nu aveau cetățenie, primeau mai mulți sau mai puțini bani decât legionarii. Într-un studiu, s-a demonstrat că în timpul lui Augustus, un legionar primea 225 de denarii pe an, un infanterist auxiliar 187,5 de denarii, iar un soldat dintr-o ala 262,5 de denarii. Documentul de la Masada a fost respins din discuțiile despre soldele din secolul I d.H., deorece este foarte diferit de alte relatări
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
exactitate dacă infanteriștii care nu aveau cetățenie, primeau mai mulți sau mai puțini bani decât legionarii. Într-un studiu, s-a demonstrat că în timpul lui Augustus, un legionar primea 225 de denarii pe an, un infanterist auxiliar 187,5 de denarii, iar un soldat dintr-o ala 262,5 de denarii. Documentul de la Masada a fost respins din discuțiile despre soldele din secolul I d.H., deorece este foarte diferit de alte relatări despre soldele din această perioadă. În acest document este
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sau mai puțini bani decât legionarii. Într-un studiu, s-a demonstrat că în timpul lui Augustus, un legionar primea 225 de denarii pe an, un infanterist auxiliar 187,5 de denarii, iar un soldat dintr-o ala 262,5 de denarii. Documentul de la Masada a fost respins din discuțiile despre soldele din secolul I d.H., deorece este foarte diferit de alte relatări despre soldele din această perioadă. În acest document este vorba despre Gaius Marius, care făcea foarte probabil parte din
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
foarte diferit de alte relatări despre soldele din această perioadă. În acest document este vorba despre Gaius Marius, care făcea foarte probabil parte din Legiunea X Fretensis. Ceea ce este ciudat este faptul că prima soldă a fost de 50 de denarii, iar a doua de 60. Flavius Iosephus ne oferă o relatare în „Războaiele iudaice”, 5. 349-351, despre o defilare pentru primirea soldelor în timpul asediului Ierusalimului din 70 d.H.: „Pentru că venise ziua fixată pentru plata soldelor, el le-a ordonat ofițerilor
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]