224 matches
-
interpretat drept agresiune de către sistemul nervos. Frecvența descărcărilor potențialelor de acțiune În nociceptor crește direct proporțional cu intensitatea stimulului noxic. Nociceptorul ar forma, deci, un avertisment precoce lezional. Primul neuron nociceptiv se găsește În ganglionul spinal dorsal, ale cărui terminații dendritice reprezintă nociceptorii, iar axonii merg prin cornul posterior medular, terminându-se Într-o sinapsă ce conține substanța P. Pragul de excitabilitate al nociceptorilor poate fi influențat de factorii din jur (microanturaj) sau de la distanță. de către sistemul nervos central. De multe
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mecanisme posibile mai sunt: Apariția de colaterale nervoase; Creșterea activității neuronilor lezați; Iritarea și activitatea anormală a celulelor din ganglionul de pe rădăcina dorsală; Invadarea ganglionului de pe rădăcina dorsală de fibre simpatice postganglionare care formează o rețea conectată la acesta. Terminațiile dendritice C reprezintă forma cea mai simplificată morfologică a exteroceptorilor. Dispersia lor topografică este foarte variabilă, În funcție de organul inervat: pentru piele, unde au fost mai bine studiate, terminațiile libere provin din dicotomizarea repetată a lor. Unele din aceste terminații Își pierd
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mecanic, termic, dureros) generează serii de potențial de acțiune constante, eventuale variații ale afluxului aferențial erau considerate a se produce numai la nivele sinaptice, deci după primul neuron din parcursul căii senzitive. Ori, În prezent se reconsideră receptorul ca „antenă" dendritică specializată În capacitatea de a induce un potențial electric gradat, care, atunci când atinge o anumită intensitate, devine „trigger" pentru generarea potențialului de acțiune. Această constatare sugerează că numai anumite terminații nervoase libere vor fi cele care generează potențiale de acțiune
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
de granuloame ce cuprind celule histiocitare multinucleate, limfocite CD4+ (Th1), plasmocite. Se constată porțiuni de dezintegrare a laminei elastice interne. Există o proliferare intimală, care poate duce la tromboza vasului. Din studiile imunohistochimice s-a constatat rolul determinant al celulelor dendritice (prezentatoare de antigen) în inițierea procesului inflamator. Celulele T activate din granulom secretă IFN gamma și Interleukina 2, iar macrofagele secretă interleukina 1, interleukina 6 și TGF beta. În PMR, se desfășoară un proces imunopatologic asemănător, dar de mult mai
Revista Spitalului Elias by SIMONA SOARE () [Corola-journal/Journalistic/92033_a_92528]
-
din organism. Descoperirea ar putea fi folosită pentru punerea la punct a noi tratamente contra infecțiilor cu riscuri grave, precum cele cu HIV, sau a altor maladii care cauzează inflamații cronice, precum artrita reumatoidă. Gena a fost descoperită în celule dendritice de o echipă de cercetători de la Walter and Eliza Hall Institute din Australia. Deși sistemul imunitar funcționează bine împotriva multor infecții, anumite organisme și-au dezvoltat mecanisme speciale pentru a scăpa sau pentru a contraataca sistemul imunitar, grație cărora reușesc
Arih2 - gena care poate controla virusul HIV by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65415_a_66740]
-
ce face? Dă zăpada la o parte!", și copilul privește cu ochi mari, înfofolit până peste nas, și pe ușa-ntredeschisă ies aburi...), dar nu le putea reține-n memorie, căci creierul lui nu dezvoltase încă legături destul de stabile, încrengături dendritice care să-nsemne "iarnă" și "oameni" și "căciulă rusească". Aproape la fel de pierdută fusese și vara uriașă care urmase, și-n care trupușorul copilului cu cârlionți aurii se macerase-n mireasma înnebunitoare de oleandri. Până la vârsta de trei ani Mircișor avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cunoscut sub numele de țesut limfoid asociat intestinului „GALT” considerat cu proprietăți imunologice cele mai eficiente. El este alcătuit din: - plăcile limfatice ale lui Peyer;limfoidele laminei proprii incluzând celulele dendrice; - limfocitele interepiteliale;nodulii limfatici mezenterici (MLN). Monocitele și celulele dendritice din mucoasa intestinală au receptori specifici (TLR) recunoscuți de liganzii bacterieni. Cei mai importanți receptori specifici sunt notați TRL 2, 4 și 9. Liganzii bacterieni stimulează receptorii specifici, care vor activa producerea de citokine și chemokine și transcripția genelor antimicrobiene
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de IL-1 și TNF-α. Unele citokine pot avea proprietăți atât proinflamatorii cât și antiinflamatorii în funcție de natura semnalelor primite, de natura celulelor țintă și de timpul de expunere. Citokinele produse de celulele răspunsului imun natural al organismului, precum macrofagele sau celulele dendritice, pot crește producția locală de agenți antimicrobieni, care se cantonează în celulele pielii și în celulele suprafețelor epiteliale. Agenții antimicrobieni sunt angajați în recunoașterea antigenelor, resorbția inflamației și rezoluția focarului infecțios. Celulele T helper localizate la nivelul pielii și la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Factorul de mobilitate înaltă 1 este un mediator tardiv al sepsisului. Induce protecție atunci când este administrat în doze mici înaintea unui eveniment major, metodă ce se numește precondiționare. IV.2. COMPONENTELE CELULARE ALE RĂSPUNSULUI IMUN NATURAL: MONOCITE/MACROFAGE ȘI CELULE DENDRITICE Monocitele și macrofagele sunt cele mai eficiente celule producătoare de mediatori pro și antiinflamatori. Monocitele circulante, în funcție de fenotipul lor și de stimulii primiți, pot să migreze la locul inflamației, să se diferențieze în celule dendritice și să funcționeze ca celule
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
NATURAL: MONOCITE/MACROFAGE ȘI CELULE DENDRITICE Monocitele și macrofagele sunt cele mai eficiente celule producătoare de mediatori pro și antiinflamatori. Monocitele circulante, în funcție de fenotipul lor și de stimulii primiți, pot să migreze la locul inflamației, să se diferențieze în celule dendritice și să funcționeze ca celule prezentatoare de antigen sau pot să colonizeze diferite organe ca macrofage tisulare, așa cum sunt celulele Kupffer, macrofagele alveolare sau peritoneale. În sepsis sunt programate să producă mai mulți mediatori antiinflamatori decât proinflamatori, pentru a preveni
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
aparate: I. Sistemul nervos; II. Sistemul muscular. I. Sistemul nervos acționează prin două mecanisme principale: 1) Punerea în acțiune a unui număr cât mai mare de unități motorii Unitatea motorie este formațiunea alcătuită din neuronul motor periferic împreună cu prelungirile sale dendritice, axonale, plăcile neuromotorii aferente împreună cu toate fibrele musculare pe care le inervează. Este cunoscut faptul că, în stare de repaus, sunt în contracție 2 5% din unități, în eforturi minime 10 30%, în eforturi intense 40 60%, iar în activitatea
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
hipercoagulant sau trombofilic, ca rezultat al unor anomalii ale funcției plachetare, factorilor de coagulare și sistemului fibrinolitic(15). Funcția plachetară. In vitro s-au observat o serie de modificări ale plachetelor, atât în ceea ce privește structura (forma- discoidală sau sferică, prezentând prelungiri dendritice și volumul - controversat crescut), durata de supraviețuire (uneori scăzută), dar mai ales funcțiile lor(75). Astfel, se descrie o adezivitate crescută și o agregabilitate crescută, producerea crescută de tromboxan B2, scăderea sensibilității la prostaciclină(74). In vivo există dovezi indirecte
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
exclusivitate de limfocite, iar într-o accepțiune mai largă, pe lângă limfocite, în alcătuirea sistemului imunitar intră o serie de celule accesorii cu rol esențial în declanșarea răspunsului imun: macrofagele și o serie de celule înrudite (celulele Lagerhans din tegument, celulele dendritice și celulele interdigitate). Se apreciază că la adultul normal, numărul limfocitelor este de 1012, iar cel al moleculelor de Ig, de ordinul a 1020. Împreună, aceste componente formează organul difuz, cu greutate de circa 910 g (1-2% din greutatea corpului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru mulți ani păstrează capacitatea de a răspunde la antigenul original, printr-o producere reînnoită de anticorp. Mecanismele de creștere și proliferare a celulelor B care răspund la legarea antigenului implică interacțiuni complexe cu cele care prelucrează antigenul (macrofage, celule dendritice) cu celulele T helper și cu factorii de creștere și diferențiere (limfokine sau citokine). Mecanismul de modificare a producției de anticorp secretat și comutarea expresiei de la catena µ la catena δ, la alt izotip (γ, ε sau α) implică rearanjări
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulei. Spre deosebire de moleculele CMH clasa I care sunt exprimate la suprafața tuturor celulelor somatice, cu excepția eritrocitelor și a neuronilor, moleculele CMH clasa II sunt exprimate, în mod normal, doar în anumite tipuri de celule și anume în macrofage, în celulele dendritice și în limfocitele B, specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor extracelulare. Dacă antigenele prezentate prin intermediul moleculelor CMH clasa I sunt molecule endogene, deoarece ele derivă din molecule sintetizate în interiorul celulei prezentatoare de antigen, antigenele asociate cu moleculele CMH clasa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și proliferarea limfocitelor B specifice antigenului purtat rezultând clona de limfocite B ce suferă maturare, devenind celule plasmatice producătoare de anticorpi secretați, complementari antigenului stimulator al limfocitelor B. Moleculele CMH clasa II sunt exprimate pe suprafața limfocitelor B, a celulelor dendritice și a macrofagelor. Asemenea celule au capacitatea de a ingera sau de a fixa antigene exogene pe suprafața membranei și a le prelucra cu ajutorul unui aparat enzimatic degradativ expunând epitopii unor asemenea antigene, ce sunt asociate cu moleculele CMH clasa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și receptor Fc neonatal, fiind simbolizat FcRn. Există doar un singur tip de receptor din subgrupul FcαR care a fost desemnat FcαRI sau CD89, întâlnit pe suprafața neutrofilelor, eozinofilelor, monocitelor, a unor macrofage (incluzând celulele Kupffer) și a unor celule dendritice. Molecula FcαR prezintă două domenii extracelulare de tip imunoglobulinic și aparține superfamiliei de recunoaștere imună (MIRR). El semnalizează prin asociere cu două catene semnalizatoare FcγR. Un alt receptor este numit receptorul Fc alfa miu (Fcα/µR) și reprezintă o proteină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu o proteină CMH clasa I. Limfocitele T H leagă epitopii asociați cu moleculele CMH clasa II, care se găsesc pe celulele specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor exogene. Aceste celule sunt reprezentate de macrofage, celule B și celule dendritice. Cunoașterea organizării structurale a genelor codificatoare pentru RCT este rezultatul tehnologiei ADN recombinant și a tehnicii Southern blotting asupra clonelor cADN și hibrizilor acestora cu fragmente ADN care au suferit rearanjări genice în limfocitele T. Inițial s-a izolat gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
loc neurodegenerarea în creier, este posibil ca acest factor să servească drept un important neuroprotector. IL-10 este o citokină cu activitate antiinflamatorie și de stimulare a limfocitelor B, produsă de limfocitele activate T și B, monocite și macrofage, și celule dendritice. Ea blochează abilitatea celulelor prezentatoare de antigen să-și exercite această funcție prin fenomenul de subreglare (down-regulation) al moleculelor CMH, cât și prin molecule costimulatorii via supresia cascadei MAPK. Așadar, principala funcție a IL-10 pare a fi să limiteze și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la molecula HLA Clasa a II-a. În timp ce moleculele HLA de clasa I sunt exprimate practic pe suprafața tuturor celulelor nucleate din organism, moleculele HLA de clasa a II-a sunt exprimate doar pe limfocitele B, limfocitele T activate, celulele dendritice și macrofage. Atât moleculele HLA de clasa I cât și HLA de clasa a II-a au rolul de a prezenta antigenele către limfocitele T. Limfocitele T citotoxice (CD8+) recunosc antigenele prezentate legat de moleculele HLA I iar limfocitele T
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
utile dacă sunt determinați împreună cu integrarea ADN HPV. EXPRESIA CADHERINEI Pasquale și colab., 2005 au demonstrat că pierderea expresiei E-cadherinei la nivelul membranei celulelor transformate în urma infecției HPV este asociată procesului de malignizare. E-cadherina mediază contactul dintre keratinocite și celulele dendritice sau celulele Langerhans care inițiază răspunsul imun. Astfel, incapacitatea răspunsului imun favorizează infecția persistentă și malignizarea. Pierderea expresiei E-cadherinei este datorată hipermetilării promoterului pentru gena acestei proteine. De asemenea, lipsa E-cadherinei a fost semnalată în cancere laringiene cu evoluție agresivă
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
L2 (Kawana K. și colab., 1999). Anticorpii anti L1 au o specificitate limitată la fiecare genotip în timp ce anticorpii anti L2 au și activitate heterologă (Roden R. și colab., 2000). Regresia infecției naturale este mediată de răspunsul imun celular. Celulele foliculare dendritice și celulele Langerhans prezente în epiteliul cervical au rol important în recunoașterea celulelor infectate și în stimularea limfocitelor Th1. Acestea din urmă activează limfocitele T citotoxice care sunt celulele efectorii ale răspunsului imun celular. Limitarea infecției HPV la celulele epiteliale
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
în recunoașterea celulelor infectate și în stimularea limfocitelor Th1. Acestea din urmă activează limfocitele T citotoxice care sunt celulele efectorii ale răspunsului imun celular. Limitarea infecției HPV la celulele epiteliale face ca inițierea răspunsului imun să fie realizată de către celulele dendritice epiteliale Langerhans. Semnale de la keratinocitele infectate cu HPV nu pot ajunge la organele limfoide regionale încât activarea răspunsului imun depinde de celulele Langerhans fără a avea răsunet sistemic. Observațiile clinice au arătat că numărul celulelor Langerhans este semnificativ redus la
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
celulele epiteliale diferențiate, reduce expunerea sistemului imun. Eșecul sistemului imun de a recunoaște progenii virali poate fi explicat și prin faptul că ciclul de viață al HPV nu este litic și deci nu induce semnale pro-inflamatorii care să activeze celulele dendritice, ci induce doar persistența în micromediul local. În afara proteinelor capsidare L1 și L2, genomul HPV codifică mai multe proteine timpurii (E1, E2, E4, E5, E6, și E7) care reglează replicarea virală și interacționează cu genomul celulei gazdă. Imortalizarea și transformarea
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
genotipurilor incluse în vaccin și la epitopii L1. VLP au capacitatea de-a intra în citosolul celulelor prezentatoare de antigen și mobilizează specific efectorii imuni humorali (limfocitele B) și celulari (limfocitele helper și citotoxice). În plus, ele activează celulele foliculare dendritice stimulând răspunsul imun nespecific. Investigațiile interacției VLP cu subseturile de celule dendritice au arătat că celulele Langerhans nu se activează când sunt incubate cu VLP și nu inițiază răspunsurile immune specifice de epitop împotriva antigenelor derivate din L1 (Fausch S.C.
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]