370 matches
-
pot extrage cîteva consecințe imediate: 1) afară plouă, dar 2) mi-am luat umbrela și 3) acum nu sînt ud. Există, apoi, posibilitatea de a obține o informație prin schimbul de expresii lingvistice sau prin conversație, situație în care semnificantul denotativ (expozitiv) al unui enunț poate genera sensuri adiționale (conotative), plecînd de la contextul producerii enunțului, acestea fiind și ele referențiale. Din constatarea Aici este frig, se pot astfel infera concluzii precum: trebuie închisă fereastra, trebuie să ne mutăm în altă încăpere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin capacitatea de a dezambiguiza anumite componente ale mesajului sau mesajul ca întreg, fără ca locutorul să nuanțeze aceste elemente în plan lingvistic); diferitele tipuri de deictice sînt, de exemplu, raportate la coordonatele nivelului situațional al discursului; c) generator de valori denotative/conotative; același mesaj poate avea, într-un context, valoare denotativă, iar, în altul, valoare conotativă (2 și cu 2 fac 4, într-un act comunicativ avînd conținut matematic vs. într-o discuție de principiu); d) agent al marcării gradului de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mesajul ca întreg, fără ca locutorul să nuanțeze aceste elemente în plan lingvistic); diferitele tipuri de deictice sînt, de exemplu, raportate la coordonatele nivelului situațional al discursului; c) generator de valori denotative/conotative; același mesaj poate avea, într-un context, valoare denotativă, iar, în altul, valoare conotativă (2 și cu 2 fac 4, într-un act comunicativ avînd conținut matematic vs. într-o discuție de principiu); d) agent al marcării gradului de previzibilitate/imprevizibilitate, a valorii de adevăr a mesajului și a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produsă mai înainte. Ca atare, parafraza, la fel ca definiția, este rezultatul unei operații metalingvistice și reprezintă, în același timp, o traducere intralingvistică și o expansiune admisibilă datorită elasticității discursului. Se disting două tipuri de parafraze: 1) parafraze substitutive sau denotative, care au o relație directă cu elementul parafrazat și 2) parafraze oblice (parțial conotative) al căror conținut dezambiguizează elementul inițial, prin descrierea referinței și a instanței sau a contextului de folosire. Fiind un component al discursului, parafraza se poate evalua
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
colectivitate printr-un element reprezentativ, care produce efectul de exemplarizare (românul este sceptic din fire), și o sinecdocă generalizantă, dacă întregul înlocuiește partea, care poate duce la o disoluție referențială (s-a trezit cu poliția la ușă) sau o amplificare denotativă, ca în unele tipuri de discurs, precum cel epic (ne-au copleșit hoții de drumul mare). V. metaforă, metonimie, trop. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. AC SISTEM. Prin noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
populariza realizările științifice și tehnice sau anumite legi, s-au fixat clișee care conțin substantive convertite în adjective de tipul luptă antidrog, program anticriză, alarmă antifurt, și recent, lege anticorupție. Analizînd destinul unei combinații care în momentul creării avea caracter denotativ - pod de flori - devenită apoi simbol al apropierii dintre România și Basarabia, asistăm la transformarea ei, pe măsură ce relațiile diplomatice s-au răcit, într-o formă golită de semnificație, într-un clișeu lingvistic. În general, clișeul lingvistic atestă destinul inovațiilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare la publicul căruia îi este destinat mesajul. Selecția mijloacelor discursive se face în funcție de particularitățile de receptare ale destinatarului comunicării. Orice tip de comunicare specializată a științei trebuie să fie centrată în jurul conceptelor și informațiilor transmise, în vederea centrării asupra caracterului denotativ și a păstrării expresiei lingvistice neutre, clare și concise. Gradul de codificare și de abstractizare este minim în subtipul de discurs științific de vulgarizare, crescând în cel didactic și atingând un maxim, în discursul științific pur sau de cercetare. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viziunea sa despre lume și cea a celorlalți ("Sărutul cald al Morții", Îngerii). Nu e, în fond, decât o îndepărtare de realitate în căutarea unui adevăr care se pierde sub vălul aparențelor. Afirmațiile sunt, în general, lapidare, trecerea de la discursul denotativ, care pare să descrie o lume circumscrisă granițelor banalului, la unul conotativ care ar trebui să surprindă sensul existenței ("aripile sufletului meu/ durerile le-au veștejit" - jocul verbal e, de altminteri, subtil cu astfel de treceri din domeniul zoomorf în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
De exemplu, cuvântul „scaun“ evocă noțiunea de scaun, care desemnează un obiect de mobilier cu patru picioare, pe care te poți așeza pentru a găsi o poziție mai comodă. Astfel, se poate spune despre cuvinte că au două funcții: funcția denotativă, aceea de a denumi ceva, și funcția conotativă, aceea de a căpăta diverse înțelesuri în funcție de context (de exemplu, pentru un medic, scaun mai înseamnă și excremente solide). De multe ori, înțelesul unui cuvânt e modificat profund prin prozodie, adică prin
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Dmitrij și Elisabeth Piirainen, "Cultural Knowledge and Idioms", în International Journal of English Studies, vol. 6, nr. 1, 2006, pp. 27-41. Dragoș, Elena, Introducere în pragmatică, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000. Drăgulescu, Radu, " Analiza sensurilor conotative și denotative ale lexemului lup în cadrul fitonimiei românești", în The Proceedings of the European Integration Between Tradition and Modernity Congress, vol. 5, 2013, pp. 511-521. Drăgulescu, Radu, Lingvistică generală, Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
paginile la care acestea se găsesc în volum. 362 Dmitrij Dobrovol'skij și Elisabeth Piirainen, Figurative Language, pp. 335- 343. O analiză similară în limba română, dar limitată la fitonime, a desfășurat Radu Drăgulescu ("Analiza sensurilor conotative și denotative ale lexemului lup în cadrul fitonimiei românești", în The Proceedings of the European Integration Between Tradition and Modernity Congress, vol. 5, 2013, pp. 511-521). 363 Ibidem, p. 340. 364 O variantă a acestui textem
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fast-food (termen specializat pentru alimente rapid preparate); - ketchup, hot-dog, hamburger, dressing (termen ce desemnează amenstecul pentru asezonarea salatelor), topping; d. În domeniul comunicațiilor și al presei au pătruns termeni specializați precum: clip (videoclip), ipod. Anglicismele menționate mai sus sunt termeni denotativi, întrucât au calitatea preciziei. În afară de termenii denotativi, anglicismele necesare pot avea și un sens conotativ sau stilistic. Acestea dublează un cuvant existent în limba română cu scopul de a dezvolta nuanțe stilistice. Dintre acestea merită menționate următoarele: - happy-end (rom. sfârșit
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
ketchup, hot-dog, hamburger, dressing (termen ce desemnează amenstecul pentru asezonarea salatelor), topping; d. În domeniul comunicațiilor și al presei au pătruns termeni specializați precum: clip (videoclip), ipod. Anglicismele menționate mai sus sunt termeni denotativi, întrucât au calitatea preciziei. În afară de termenii denotativi, anglicismele necesare pot avea și un sens conotativ sau stilistic. Acestea dublează un cuvant existent în limba română cu scopul de a dezvolta nuanțe stilistice. Dintre acestea merită menționate următoarele: - happy-end (rom. sfârșit fericit); - week-end (rom. sfârșit de săptămână)folosit
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
avem în vedere este printre primele astfel închegate din istoria prozei artistice românești. Motivația ține de raportul direct pe care această proză îl are cu datele istoriei. Relația, adesea divergentă, dintre artist și istoric (analistul sistematic al realităților socio-umane concrete / denotative / științifice etc.) își găsește aici terenul unui dialog polemic extrem de vechi. Este posibil ca începutul unei astfel de dispute, atestat în civilizațiile europene, să îi aparțină lui Tucidide. Atenianul analizează cu o grijă declarat circumspectă realitatea istorică a evenimențialului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
într-un stil exact, fără să spună nimic despre sentimentele care l-au animat pe matematician în momentul formulării ei și fără să se adreseze afectivității celor care o receptează. În acest caz, cuvintele sunt folosite în sensul lor propriu, denotativ. Stilul literar îmbogățește mesajul transmis cu sentimente, stări emoționale, atitudinea subiectivă a scriitorului, dând cuvântului sensuri noi datorită contextului în care este plasat și solicită receptorul nu numai rațional ci și afectiv. Această modalitate de comunicare este conotativă, întrucât accentuează
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
cu sentimente, stări emoționale, atitudinea subiectivă a scriitorului, dând cuvântului sensuri noi datorită contextului în care este plasat și solicită receptorul nu numai rațional ci și afectiv. Această modalitate de comunicare este conotativă, întrucât accentuează sensul figurat al cuvântului. Limbajul denotativ denumește obiectele în conținutul lor, reflectând ceea ce este general și esențial, în timp ce limbajul conotativ insistă asupra anumitor însușiri particulare ale obiectului, care l-au impresionat mai mult pe scriitor și pe care acesta vrea să le scoată în evidență, cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
deveni drag), a cădea la învoială ( a ajunge la o înțelegere). În limbajul artistic diferența dintre sens propriu și figurat, dintre denotație și conotație se accentuează, dând uneori chiar impresia de nonsens, de absurd, dacă aplicăm numai criteriile limbajului curent, denotativ. Versurile eminesciene din poeziaFloare albastră: "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a se cufunda” într-o asociație neașteptată, pe care n-o întâlnim în limbajul curent. Acest verb are în context
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
formulări consacrate, dar nu întotdeauna și cele mai exacte. Versiunile de definiții, dacă le putem numi astfel, se bucură de o redare plastică a termenului intertext, însă prezintă neajunsul că nu sunt precise în expresia lor. Sunt atât de puțin denotative, încât un teoretician drastic s-ar putea întreba dacă nu este impropriu spus "definiție". Părerea cvasiunanimă a criticilor pasionați sau doar interesați de zorii intertextului teoretic este favorabilă lui Gérard Genette, pentru efortul structurării terminologice. "Și chiar asta e intertextul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
provine, în măsura în care fiecare epocă manifestă preferința pentru anumite hipotexte la care se întoarce. Intertextualitatea favorizează atât lectura tabulară a unei cărți, cât și înțelegerea jurnalului ei de creație. Paginile din primii zece-doispre zece ani ai intertextului teoretic sunt prea puțin denotative. Explicația trebuie căutată mai ales în natura însăși a conceptului din teoria textului: o prezență pe cât de certă, ca atare, pe atît de dificil de exprimat. Intertextul are ceva din "imposibilul de zis" al mitului: Pentru că mitul nu este niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la unele. Diferența cea mai frumoasă dintre variantele de traducere (favorabilă, evident, poetului) se referă la reprezentația timpului vs. reprezentarea timpului. Traducerea din secolul trecut (deja) păstrează proprietatea termenului utilizat, totuși, la Eminescu, opțiunea lingvistică se bucură de un sens denotativ și de un efect metaforic-teatral: reprezentația înseamnă și jocul actoricesc pe scenă. Fig. VII. Dispunerea/intensitatea tipurilor intratextuale în cadrul operei unui autor În imaginea de mai sus propunem actualizarea iconică a taxinomiei intratextului, pentru a urmări diminuarea intensității intratextuale dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
definitorie a obiectului de artă. Metafora elimină adverbul ca sau locuțiunea ca și cum reducând diferența dintre obiecte sau fenomene. Totodată, flexibilitatea de apariție a metaforei duce la prezența afectului care duce la scăderea spațiului semantic lăsând loc unei multitudini de caracteristice denotative ale unui număr restrâns de factori conotativi. La nivelul conștiinței obiectele aparțin unor arii semantice diferite și nu au nimic în comun cu planul obiectul. Apropierea obiectelor de artă în spațiul conotativ duc la transformarea lor în înțelesuri identice conotativ
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri antice 24 Definiții și înțelesuri medievale 24 Definiții practice moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculÄrum. Prin urmare, când vorbim sau scriem despre componentele mai multor curricóla ar fi mai bine să nu folosim această exprimare, ci locuțiunea elementa curriculÄrum. Dar exprimarea aceasta ar fi, iarăși, pedantă. Străbunii latini foloseau cuvântul acesta în două sensuri: denotativ și conotativ. Sensul denotativtc "Sensul denotativ" Sensul denotativ al lui curriculum este cel de „cursă”, „întrecere” - dar nu orice „cursă” sau „alergare”. Romanii subînțelegeau că este vorba de „curse de cai și care de luptă în Circus Maximus”. Aceste jocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scriem despre componentele mai multor curricóla ar fi mai bine să nu folosim această exprimare, ci locuțiunea elementa curriculÄrum. Dar exprimarea aceasta ar fi, iarăși, pedantă. Străbunii latini foloseau cuvântul acesta în două sensuri: denotativ și conotativ. Sensul denotativtc "Sensul denotativ" Sensul denotativ al lui curriculum este cel de „cursă”, „întrecere” - dar nu orice „cursă” sau „alergare”. Romanii subînțelegeau că este vorba de „curse de cai și care de luptă în Circus Maximus”. Aceste jocuri erau extrem de îndrăgite nu numai la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]