179,748 matches
-
poziție constructivistă, autoarea pledează, pe urmele Simonei de Beauvoir ("nu ne naștem, ci devenim femei," spunea reprezentanta feminismului francez), pentru ideea că genul, departe de a fi un dat natural, constituie un statut mult mai complex decât am putea crede, depășind granițele strâmte ale categoriilor lingvistice: "Astăzi știm mai curând ce nu este genul decât ce este. Nu este o categorie universală, stabilă, și nu este nici un simplu atribut, o însușire umană. Se schimbă, evoluează în timp și spațiu, nu se
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
ecleziaști nu pot ignora schimburile de focuri, violența dezlănțuită, intervențiile abile și crude ale serviciilor secrete, "obișnuita ură care plutește în aer." Cu toții sînt, cu sau fără voie, implicați în lupta cînd surdă cînd fățișă din jur. Cîte unul își depășește atribuțiile (Silvestro îi ajută în acțiunile lor de sabotaj pe puștii palestinieni, elevii lui la catehism, dar și pe soldatul israelian rănit, deși știe că acesta, respectînd ordinele, trage în copiii de peste 12 ani), alții se abat de la rolul de
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână sinuoasa cronică literară a lui Perpessicius. Ei bine, cursivul lui Sebastian nu-l ratam niciodată - și nici nu-l uitam de la o zi la alta. Nu-l uitam pentru că depășea întotdeauna cotidianul. Nu-l puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care pornea, el știa, comentându-l, să-i găsească tâlcul ascuns, pe care-l făcea accesibil cititorului de rând cu cuvintele cele
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
simplu în calitate de autostopiști (se pare că aceștia au fost și cei mai rapizi). Acest public entuziast și spontan a împânzit literalmente orașul și a umplut - uneori până la refuz - sălile de proiecție pe toată durata Festivalului. Atmosfera și publicitatea create au depășit cele mai optimiste așteptări. Ar fi necesară aici o precizare cu privire la importanța contextului pentru o astfel de acțiune culturală. Nu e puțin lucru să știi cum să construiești un eveniment - tot așa cum în industria de divertisment e necesar să cunoști
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
vorba despre o mamă, fostă prostituată, marcată pe viață de o diformitate fizică și fiul ei, Paulie, gay, bolnav în fază terminală de SIDA, ce se reîntâlnesc, după o lungă perioadă de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în foarte multe piese americane scrise în deceniile al sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății și înstrăinării
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
rămăsese din Evul Mediu fusese îngenuncheată de pseudo-modernizarea comunismului"", populată de indivizi care începeau să răzbată prin magma mentalităților, prin "fatalism, mită și înșelăciune", prin "cultura ca o ceapă" (mult comentatele "straturi fără sâmbure"), prin tiparele ortodoxiei - Kaplan o vede depășind impasul. Impresiile de la sfârșitul anului 1997 - față de o vizită anterioară - sunt optimiste, deși eclectice. De observat că dialoguri dintre cele mai relevante rămân totuși expediate la subsolul paginii, de pildă această excepțională remarcă a părintelui Iustin Marchiș, pe care Kaplan
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
De altfel, sociologii nu încetează să sublinieze că, dacă credințele vor neglija și vor pierde auditoriul feminin, vor pierde totul. Cu atât mai interesantă, în acest context, lectura inedită a Bibliei și Talmudului, oferită de Pauline Bebe, care mărturisește că, depășind faza justificării (demonstrația că o femeie-rabin poate face lucrurile la fel de bine ca un bărbat), trecând la momentul afirmării, a scris această carte nu pentru a elogia femeia, ci pentru a înțelege și a defini mai bine rolul celor două sexe
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
adaptare după I.L. Caragiale care se vizează, în registru parodic, societatea românească post-revoluționară. Stilul autorului ardelean este accesibil, plăcut și simplu, problematizarea este însă abstractă și înalt-intelectuală, s-ar putea spune chiar "elitistă". Inițiativa lui Daniel Tei, care și-a depășit până la urmă scrupulele, permițând volumului să vadă lumina tiparului, reprezintă poate cel mai bun răspuns în fața acuzațiilor de elitism.
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
Cronicar Un interviu În CONVORBIRI LITERARE nr. 9 citim un foarte interesant interviu acordat d-lui Cassian Maria Spiridon de către dl Sorin Alexandrescu. Interviul are un punct de plecare aniversar (în august, criticul și eseistul împlinise 65 de ani), dar depășește cu mult circumstanța, ridicînd o sumă de probleme de interes general asupra cărora autorul face observații demne de a fi reținute. Prima se referă la cartea din 1969 despre Faulkner. Descoperirea lui Faulkner, ne spune azi dl Alexandrescu, s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
de altă parte, Ana este genială și pe teren abstract. Nu doar dexteritatea și motricitatea ei fină sunt excepționale, ea reușește să învețe, cu o motivație cognitivă și voință supraumană. Fiind săracă, cu un copil, simțea totuși că își poate depăși condiția inferioară prin exercițiu spiritual. Ana este exemplu viu în contestarea ideii că femeile nu au geniu. Femeia comunistă a cărei absolută realizare morală și estetică este Ana Roșculeț se caracterizează prin voință, geniu și altruism. Din păcate îi lipsește
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
astăzi), poetul (incluzînd atît creatorul, cît și "precupețul de poezie"), scepticul (scepticul român, pierdut în mare parte pe traseul istoriei), diletantul și amatorul (diletant fiind cel care, într-o epocă a specializării, încearcă să întregească tabloul unei epoci și să depășească specializările). Fiziologiile se completează cu notații aforistice sau pe marginea unor fragmente din cărți și cu pledoarii pentru reumanizarea culturii. Dar volumul cuprinde și cronici de artă plastică, studii despre arta românească și flamandă, literatura italiană, arhitectură. în oricare din
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
faptul că Ulise e pus înapoi în raft în timp ce în căutarea timpului pierdut e citit cu delicii. Or, din mica mea experiență în privința receptării romanelor "mari", pot spune că publicul la care vă referiți (adolescentul "nemiop" sau intelectualul care a depășit de mult faza snoabă a existenței lui) e îndeobște la fel de descurajat de Proust ca și de Joyce. Cum se explică așadar discriminarea Dvs. ? Poate că la prima vedere Proust să pară la fel de greu de citit ca și Joyce. Diferența este
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
desen deschisă la Galeria Cuhnia de la Mogoșoaia, tînăra pictoriță Daniela Chirion, absolventă a clasei lui Horia Paștina. Alcătuită dintr-o suită de desene realizate cu cîțiva ani în urmă în Japonia și din cinci lucrări în ulei, această expoziție își depășește în mod exemplar statutul și capătă o semnificație cu mult mai amplă, anume pe aceea de simptom. Pentru că ea marchează, în mod decis, o ruptură - una care ar putea fi chiar o problemă de generație -, atît față de discursul monoton și
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
septuagenarului ce simbolizează singura piedică serioasă în calea dominației sale absolute. Ce-i drept, Ion Iliescu nu s-a sfiit să-l țină pe lupul cel tânăr în nesfârșite contre și urecheli. Cum îndrăznea să aibă câte-o inițiativă ce depășea limita stabilită la Cotroceni, cum îl trimitea cu genunchii pe boabe de porumb, întru penitență și reculegere. Curios e că premierul se executa pe loc, fără să protesteze, conștient că altcineva continuă să fie vioara întâi. Ce s-a întâmplat
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
slujea la nimic să agonisească acea parte de dragoste care evident că aparținea deja timpului cînd nici chiar Leandru (obiectul și consumatorul acelei iubiri) n-ar mai fi fost printre cei vii, încît dragostea s-ar fi dus în vînt depășind prinosul țintei sale. Plecarea lui Leandru arătă astfel. Știa să cînte la santură și lumea, deseori, mulțumită de cîntările lui de la petreceri, arunca în instrument ceva creițari de aramă. Într-o așezare de pe firul Savei trăiau pe atunci patru bătrîni
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
tradus în română... F.T.: Da, aceasta a fost și dorința celorlalți români pe care i-am cunoscut. Numai că, nevinovată cum sunt, mi-a fost dat totuși să resimt forța editurii franceze (e vorba de Gallimard n.n.). O putere care depășește cu mult dimensiunile a tot ceea ce mi-a fost dat în cursul vieții să resimt ca "putere". Mă refer la o putere tendențioasă. E foarte regretabil acest lucru, dar știu în același timp foarte bine că situația se datorează și
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
publicat în "Adevărul literar și artistic" din februarie 1937, cât și în acela al lui Mihail Sadoveanu, 45 de ani de la moartea lui Creangă, publicat în "Însemnări ieșene", ianuarie 1937. Profesorul Macarie încearcă o motivare, în note. Dar cea care depășește obișnuitul descoperirilor, este nota la textul lui Dumitru Furtună Creangă ca diacon, întrucât o cercetare, relativ de ultimă oră, datorată lui Gheorghe Macarie în Arhivele statului Iași, fondul Mitropolia Moldovei, scoate la lumină o "Adeverință" autografă a lui Ion Creangă
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
să coboare.// Fulgerul mărgeluțelor/ iscoditoare;/ coada stufoasă/ ca un pampon/ de mare sărbătoare;/ conuri de molid/ și coji de alune,/ cântecul pădurii/ să adune,/ să ( s)une". Singur vă luați măsura de protecție a pseudonimului, dacă "procentul de ratare" ar depăși, cum spuneți, onorabilitatea. Rămâne să deduceți cum stau lucrurile. ( A. Simionescu, București) * Exercițiul intitulat Hotarul luminii m-a bucurat, ca o dovadă că sunteți temeinic aproape de textele înțelepte, în care i se recunoaște cui trebuie, și cum trebuie, puterea. David
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
Chelbea sau ale lui Dan Săndulescu. În jurul lor se coagulează și cele mai reușite momente. Chiar dacă nivelul spectacolului nu este unul ridicat, devotamentul cu care au lucrat actorii nu mi se pare de neglijat. Un Șoc pe care l-am depășit cu umor, în cele din urmă, a fost determinat de citirea caietelor-program. Inițial am crezut că sînt reproduse pasaje din compunerile, nereușite, ale unor elevi din cursul gimnazial: "August Strindberg, marele scriitor suedez, a scris peste 60 de piese de
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
R. Radeker, reprodus parțial de noi, că stînga serioasă din Occident a evoluat enorm din 1968 încoace, spre deosebire de stînga germană, în care I. Fischer, fostul terorist și actualul ministru de Externe german din guvernul social-democrat, nu pare a-și fi depășit idiosincraziile tinereții. Poetul și lumea Dacă scriitorul va continua să creadă că prin scrisul său nu poate schimba nimic în lumea în care îi este dat să trăiască, atunci va avea destinul pe care-l merită: unul minor și periferic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
lucruri pe care se poate conta de la o clipă la alta, asimilân-du-și, cu nostalgiile împrejur și cu teamă, bucuria puterii de a renunța la balast, în favoarea ordinei ca o revelație. Cum și dvs. treceți prin dreptul ei, al adolescenței, o depășiți în clipa în care o puteți numi, o puteți descrie nu neapărat frumos ci adevărat, nu atât satisfăcător artisticește, cât precis, în termenii ei la îndemână: "Floarea gingașă a vieții/ Din adâncul sufletului s-a deschis/ La început cu o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
modurile noastre de a înfățișa natura umană, dacă nu chiar natura umană însăși". Cu siguranță, această "producere a unei vieți noi" (schimbare a naturii umane) este unul dintre lucrurile cele mai fascinante la literatura beletristică: e ca și cum condiția umană se depășește pe ea însăși într-o încercare dramatică de a-i semăna lui Dumnezeu. În aceste condiții, treaba criticului literar (adică: "aprecierea originalității și respingerea a ceea ce doar se întâmplă să fie la modă) este fără îndoială una extrem de dificilă și
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui discurs ironic, și tinde uneori să devină pur și simplu o listă de injurii ieftine și calomnii de duzină. De exemplu, lui Bloom îi vine foarte ușor să vorbească despre "deranjatul (mintal) Jung, un Gnostic de doi
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
două volume compacte (alt echivalent îmi este greu să găsesc genului de carte pusă în circulație de Editura Univers Enciclopedic, pe hârtie fină între coperte de discretă eleganță, gândită de Eugen Simion pentru edițiile care, după un număr, ajuns să depășească douăzeci, se configurează deja într-o reală geografie spirituală a literaturii române), poezia lui Marin Sorescu este perfect integrată în această arhitectură a civilizației lecturii. Poetul, dramaturgul, eseistul Marin Sorescu a avut parte de numeroase și diverse aprecieri. S-au
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
la galerie. În interior, vila nu părea așa de mare cum apărea din afară. Dar chiar de la această primă vizită, m-a derutat coridorul în penumbră: părea interminabil, așa de lung că mi-a creat ciudata senzație, în timp ce înaintam, că depășeam limitele casei și că intram într-un alt spațiu. Înaintam sub un plafon înalt cu stucaturi distruse, iar pe pereți erau tablouri vechi înrămate artistic, oglinzi moderniste cu nori orbi, iar pretutindeni te întîmpinau statuete de marmură și porțelan pe
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]