1,243 matches
-
după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului locuiește Zâna Zorilor, într-o vilă cu doi pereți de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele: forfota în alb și negru a plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață, ca o membrană peste cristalinul memoriei, ce depăna din când în când cu o inexplicabilă claritate această secvență anonimă, disparată a existenței mele. Sensul tainic al numelui După cum "mai întâi a fost cuvântul", ne spune scriptura, și mai apoi a fost creat obiectul lui... Ca și Dumnezeu, ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale porturilor, cum făceau colegii lui de expediții, și nu avea nicio iubită, deși cunoscuse circumstanțial femeile. Nu era interesat să bea sau să piardă vremea cu amicii, nici ruleta nu-l atrăgea. Totuși, când un marinar mai în vârstă depăna întâmplări mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut de-a lungul timpului tot felul de iubite, singurele îndreptățite la astfel de pase erotice și nicidecum ea. Și, cum nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mei. Mai închin încă o dată pentru toate sentimentele noastre; cele nobile, cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi, îi părăsesc pe oaspeții mei, care continuă să-și agite oglinzile ca pe niște evantaie și să-și depene poveștile care mi-erau atât de familiare. Și, în mod ciudat, fiecare relata istoria celui de lângă el sau a celui ce stătea în fața lui, într-o limbă ce nu-i era cunoscută. Astfel, praznicul sentimentelor s-a transformat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, viața lui Va acumula experiențe mai bune sau mai triste, aduna luni și ani și se depăna Împreună cu Aneta, bunica Ileana, bunicu’ Ghiorghi, Marțolea, Vizanti, Don Alba, Cristofor, Ghiță-Baiazid (chiar dacă originalele „zburau”, numele se păstrau!) și nenea Ion, Ionel cum Îl alinta bunica Ileana, mezinul familiei lui Ghirghi a dascălu’, un flăcăiaș de vreo ani, frumos și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de-ai lor cu care, În tinerețile lor, petrecuseră multe clipe frumoase. Stropite bine cu vin brumat și sifonat, petrecerile se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În șoaptă erau pomeniți boierii deposedați de marile lor averi, de pământuri, case, conace și titluri nobiliare, de dregătoriile dobândite și erau afirmate, tot În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un intelectual. Femeia se plîngea mereu că unui om cu pregătirea lui nu i se dă o slujbă pe măsură, că nu e apreciat, nu e Înțeles, poate că Valer ar putea face ceva... În jurul unei tăvi cu prăjituri, au depănat amintiri din Pișcari. Vorbeau de vii și de morți, de nunți și de divorțuri, de Maica Sfîntă, de electrificare, de biserica satului și de asfaltarea trotuarelor din porunca noului primar - „Valerucu nost’, deie-i Dumnezău zile și noroc!“. După care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceleași locuri, În birourile Sfatului Popular adică, nu au Întrecut În efect poveștile mamei Floare. Aveau În ele ceva Înfricoșător, neobișnuit, strălucitor și autentic, conferit de prezența ei ca personaj În toate narațiunile și de tonul convingător cu care le depăna. Într-o seară, a apărut alergînd din fundul curții și, pierzîndu și aproape răsuflarea, mi-a spus că greu mai scăpase de o motohaliță și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-ai lăsat o plăcintă mare și rotilată cît un lovor. N-au mai scos nici o vorbă tot drumul. Binevoitoarea cu puteri necuprinse i-a așezat coșurile la poartă și nevăzută s-a făcut. Floare și gazda ei au mai depănat firul unor ase me nea istorii, l-au despicat În patru și În paisprezece și au ajuns la Încheierea că trăiesc pe lume oameni cu blestemul de a se preface noaptea, după ce se dau de trei ori peste cap, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cea mai apologetică frază pe care am auzit-o din gura lui evoca tocmai cele trei luni scan dinave: „Atîta bere cîtă am băut la șvezii ăia, n-oi mai bea io În veci!“ Dar tot În ziua cînd a depănat Întîmplări de război și cînd i-a mai plouat o dată În gură de la berea suedezilor, Într-o clipă cînd moșu’ Ștefan ieșise, s-a Întors spre mine și m-a Întrebat: — Tu ești fără vedere. Știu că umbli la școală
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
transmit urările de Însănătoșire grabnică și Îmbrățișări frățești de la Petrică. M-am Întâlnit cu el când veneam Încoace - și-a amintit Lia. ― Îi mulțumesc. Un om deosebit acest Petrică. Când vom avea timp, cândva, avem să ne Întâlnim și să depănăm amintiri... ― Domnule profesor, n-am știut că ați fost În satul meu. Știți că de acolo am venit la facultate și apoi, grație bunăvoinței dumneavoastră, am ajuns aici În clinică. Eram medic În dispensarul din Pomârla când m-am prezentat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai părăsi!... Cu aceste vorbe, spuse cu tremur În glas, l-a Îmbrățișat părintește pe doctorul Gruia. Despina, emoționată peste măsură, privea când la Petrică când la Nicu. ― Tare aș vrea să-l Întâlnesc pe tatăl tău, doctore Gruia. Să depănăm amintiri despre cele trăite Împreună acolo unde de multe ori ne aflam doar noi doi În gura inamicului, care În orice clipită ne putea descoperi și vâna ca pe potârnichi!... “Acum este momentul să pui la cale o Întâlnire cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
treburile cât mai bine, iar unii stau și ne așteaptă „la cotitură”, cum se spune, ca să ne facă zile negre... Eee! Da’ ce Îți spun eu ție, draga lui tati? Povestea Îi lungă... Poate om găsi vreme cândva s-o depănăm pe Îndelete... ― Uneori ești atât de Încărcat de gânduri și tristețe, Încât mă Întreb unde este tati? Tati cel care umple Întreg spațiul din jurul lui cu voie bună și liniște... ― Scumpa mea. Trăim vremuri cărora noi, cei care am trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cercetaș, că am avut onoarea să stau de vorbă cu acest camarad al tău, În cabinetul profesorului Hliboceanu, pe care Îl cunoști... Și dacă ai ști cât de mult m-a rugat să-ți scriu să vii la Iași, să depănați amintiri de pe front, nu ai mai sta pe gânduri... Te roagă să vii Împreună cu mama Maranda, pe care vrea s-o cunoască! I s-au umezit ochii În momentul când a aflat că eu sunt feciorul tău!... Așa că, după ce veți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le povestesc că ne-am cunoscut la domnul profesor Hliboceanu În cabinet și că abia așteptați să vă reîntâlniți. Le-am spus că la toamnă, când nu mai au treburi pe câmp, vor fi bine veniți la Iași, pentru a depăna amintiri... ― Îți mulțumesc, dar... ― ??? ― Mare plăcere mi-ar face să-mi spui pe nume. Așa, ca Între oamenii ce au legături sufletești venite de departe... ― Cu mare plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut. ― Da’ cum mai rezistați voi acolo, dacă nici noaptea n-aveați somn? - a Întrebat, cu mare nedumerire, Elena. ― Apoi când nu-i cum trebuie, atunci Îi bun cum esti - dormem pi apucatilea! - a răspuns tata Toader. Iar Petrică a depănat firul mai departe: ― „Stingerea, Petrache băiete, că dacă o ținem tot așa o să ne Înecăm ca țiganul la mal - l-am auzit poruncind și prorocind pe Toader. Drept urmare, am stins opaițul și am adormit pe dată. A doua zi, la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răpăitul potcoavelor cailor unor birje. ― Bun găsit - a salutat primul birjar. Care dintre domniile voastre sunt mai grăbiți, Îi rugăm să urce. ― Vrem să ajungem În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de făcut decât să depene calea, conașule. Întâi a urcat mama Maranda, care l-a primit În brațe pe Tudorel. Alături a venit Maria. Apoi tata Toader și Gruia. ― Rămâneți cu bine și noapte bună - s-a adresat Gruia familiei profesorului. ― Noapte bună, dragilor. Noi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat bine Între pernele trăsurii, Gruia a vorbit: ― Să mergem până spre casa lui Sadoveanu și apoi În capătul de sus al Sărăriei. ― Dorința clientului e poruncă pentru mine. Hai, Surule tată!... Calul depăna calea călcând cu eleganță. Birjarul Îl lăuda din când În când: ― Așa, băiatul tatii. Să arătăm dragilor noștri clienți că știm să alergăm de mai mare dragul... Când luna urcase câteva prăjini pe cer și Îi privea cu față argintie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ecou, un fel de dangăt de clopot. Când nu vei mai auzi ecouri sau clopote și versetele vor fi primite de fibra ființei tale, abia atunci vei fi pregătită să te iau cu mine în lumea sufletelor, până atunci o să depăn istoria care te interesează. * * * Eram sub nevolnică ocupație rusească de când nemții se înțeleseseră cu temutul Molotov, omul lui Stalin, să ciuntească România, să ia Basarabia și să taie în două Bucovina. Opresiunile și deportările de români care nu se supuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care a fost și mai scurtă decât a ei cu tata." Văd că intri greu în apele tale. Mai citește câteva din versete din Cartea Sfântă și culcă-te ; eu mai văd de mica mea gospodărie ca să pot continua să depăn mâine pentru tine vechile mele amintiri. Ziua a doua Aici, în camera asta, pe pridvorul cuptorului, am adus-o pe lume pe sora ta, pe Minodora. Deși pregătită sufletește pentru a primi această mărturisire, Dora simte că firul respirației e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cuviință" ar trebui să o alunge de la ospățul bunelor amintiri. Ciudățenia este însă că această femeie străină pe care ar trebui să o resping, să o detest, împreună cu fructul iubirii ei vinovate îmi devine din ce în ce mai dragă, din ce în ce mai apropiată pe măsură ce își deapănă firul amintirilor." După trei săptămâni de încartiruire, ordinul a căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a spus el fără nici un alt comentariu. Am trăit cu adevărat o pagină din romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]