2,039 matches
-
P.I. stând: T1 - T2 ridicarea simultană a brațelor prin înainte, sus; T3 - T4 - coborârea simultană a brațelor prin înainte, jos; T5 - T6 ridicarea simultană a brațelor prin înapoi, sus; T7 - T8 - coborârea simultană a brațelor prin înapoi, jos. • P.I. stând depărtat, brațele lateral spre stânga: T1 - T2 - balansarea brațelor și trunchiului în plan frontal în arc de cerc spre dreapta; T3 - T4 - balansarea brațelor și trunchiului în plan frontal în arc de cerc spre stânga; T5 - T8 - balansarea brațelor și trunchiului
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
trunchiului în plan frontal în arc de cerc spre dreapta; T3 - T4 - balansarea brațelor și trunchiului în plan frontal în arc de cerc spre stânga; T5 - T8 - balansarea brațelor și trunchiului în cerc cu finalizare spre dreapta. 41 • P.I. stând depărtat, brațele lateral spre stânga: T1 - T2 - balansarea brațelor și trunchiului în arc de cerc în plan orizontal spre dreapta; T3 - T4 balansarea brațelor și trunchiului în arc de cerc în plan orizontal spre stânga; T5 - T8 - balansarea brațelor în cerc
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
dreapta. • P.I. stând: T1 - T2 balansarea brațelor în arc de cerc în plan sagital spre înainte; T3 - T4 - balansarea brațelor în arc de cerc în plan sagital spre înapoi; T5 - T8 - balansarea brațelor în cerc, în plan sagital. • P.I. stând depărtat, brațele lateral: T1 - T2 - balansarea trunchiului înainte, revenire în P.I.;T3 - T4 - îndoire laterală a trunchiului spre stânga cu revenire; T5 - T6 - același T1 - T2; T7 - T8 îndoire laterală a trunchiului spre dreapta, revenire. • P.I.stând: T1 - T2 pas înainte
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
Atunci când, de exemplu, se Înfățișează Într-o instanță o poliță și când judecătorul se Întreabă dacă trebuie să condamne pe debitor, el nu-și pune numai problema de a ști ce procese psihologice sau sociale, mai mult sau mai puțin depărtate, au fost cauza reală care a produs actul material al debitorului de a semna polița: el se mai Întreabă dacă debitorul e obligat, și pentru aceasta el cercetează dacă s-au Îndeplinit condițiile pe care legea le-a socotit obligatorii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o pune În funcțiune de constatările de fapt respective. O afirmație etică, fie ca un act psihic individual, fie ca o credință socială, are desigur antecedente În timp, are o geneză naturală, are cauze reale mai mult sau mai puțin depărtate, care pot și trebuie să fie cercetate, În acest caz, fie În mintea noastră, fie În ambianța socială; dar În acest caz nu cercetăm propriu-zis În nici un fel o obligație, ci numai procesul prin care s-a produs În noi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mâncare vine mâncând și pofta de plimbare, plimbându-te și pofta de a scrie la mașină scriind, etc. Așa vin toate poftele și tot așa se retrag. Căsătoria, îi dădea lui Gerard să înțeleagă, era pentru ea, o altă lume. Depărtată. În care avea senzația că încă n-ar fi ajuns cu adevărat. În care oamenii par să fi suferit brusc, de azi pe mâine, mutații genetice. Ca personajele lui Samuel Beckett. - Odată, mai acum câteva luni, am avut senzația că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și acoperi vasul, iar după ce stinse focul, rămase cu mîna pe butonul aragazului, căutînd ceva ce se rătăcise În amintirile ei. Dincolo de fereastră, lumina roșiatică a zorilor desena tot mai precis contururile caselor și arborilor, printre care licăreau fragil lumini depărtate. — Poate că am visat amîndoi același vis, deși eu nu Înțeleg și nu-mi amintesc nimic din ce spui dumneata. Cum te cheamă? — Tocmai asta e problema mea. Nu știu propriu zis cum mă cheamă, dar voi afla, răspunse el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pînă nu-mi pierd ideea, adaugă, ia să-mi dea imediat unul dintre voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se izbi violent de perete, și Roja se opri în prag cu picioarele depărtate, fixîndu-și privirea asupra mesei în jurul căreia Delfina, Angelina și Tușica stăteau încremenite. Potoliți-vă odată, încearcă Părințelul să-l calmeze pe Roja, căruia parcă cineva îi luase brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
casă ca un hoț. Acum mă aflam în casă ca un general victorios. Vor veni, cu siguranță că vor veni să se ocupe de mine. Eram perfect conștient de această siguranță, de această stabilitate a omului care stă cu picioarele depărtate bine înfipte în pământ; totodată eram însă conștient de o uimire ce atingea limita suferinței. Îmi dorisem cu atâta ardoare și sperasem atât de prostește să o găsesc pe Honor singură. Simplul fapt de a nu fi fost singură era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și apoi am reintrat amândoi în aceeași stare gravă și încordată. Din cauza efortului de a-mi concentra asupra ei toată forța privirii și a voinței mă simțeam complet înțepenit. Ea stătea acolo în costumul ei vechi, verde închis, cu picioarele depărtate, cu mâinile la spate, privindu-mă intens. — Dragostea ta pentru mine, rosti ea, nu ține de lumea reală. E dragoste, desigur, nu neg. Dar nu toate iubirile au un făgaș pe care să înainteze, o cale - fie ea ușoară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am străduit din răsputeri să respir calm și cât de cât demn. Trecu ceva timp până când am reușit să discern sunetele din spatele meu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt eu esența și justificarea vieții tuturor! Refuz să șlep povara aia pentru tot restul vieții mele! Mă auzi? Refuz! Termină odată cu ideile astea, cum că nu înțelegi ce rost are să zbor în Europa, la mii și mii de mile depărtate, tocmai când tu ai împlinit șaizeci și șase de ani și ești în orice moment gata să dai ortu’ popii, după cum citești dimineața de cu zori în Times. Bărbații de vârsta lui și chiar mai tineri se curăță - acu’ sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
obiceiuri aspre, curmalele numărate și apa tezaurizată. Nici cei o mie de ani În deșertul lumii creștine, unde doar comoara ascunsă e În siguranță, nu Încurajaseră lipsa de reținere. Dar lumea se schimba. Deșertul Înflorea. Ici și colo, În colțuri depărtate, din Europa Occidentală, evreul putea arăta că altele sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Numai că acum se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul mare și arătător. Această imagine îi apărea reflectată, pe un fond de culoarea fructului de avocado, în oglinda mare de deasupra chiuvetei. Cu picioarele depărtate și lenjeria răsucită în jurul gambelor, transpira și se zvârcolea pe colacul de plastic în formă de potcoavă al scaunului ei de tortură. Dar reușise să apuce chestia aia. Și simțind viermișorul între degete, avusese o senzație nefirească. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și imaginea reflectată, de la mijloc în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un partener sexual puternic și ambivalent, Bull va avea de unde să aleagă. Alan își umezi vârfurile degetelor cu propria salivă și le frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
PARTEA ÎNTÎI Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ieșind de la birourile de imigrare, Vaughan nu se clintea de la volanul mașinii, cu ochii ațintiți într-o evaluare la rece a locurilor rănilor după care tânjea. Vaughan propti aparatul de filmat pe marginea volanului. Se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu o mână ocupată să-și aranjeze poziția prohabului voluminos. Albeața brațelor și a pieptului lui, și cicatricele care-i marcau pielea ca și pe-a mea, dădeau corpului său o bolnăvicioasă strălucire metalică, precum vinilinul uzat al interiorului mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care tocmai o privisem cu cei mai improbabili parteneri. Catherine stătea sprijinită de partea din spate a Lincolnului, cu pubisul lipit de aripa cromată și ținându-și capul întors de la mine. - Conduci tu? Te simți bine, nu? Stăteam cu picioarele depărtate, cu mâinile la piept, inhalând aerul inundat de lumină. Îmi simțeam din nou rănile, simțeam cum mă taie la piept și genunchi. Mi-am căutat cicatricele, leziunile acelea fine care emanau acum o durere rafinată și mângâietoare. Corpul îmi strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui unică. Mașina noastră era singură în spațiul pentru spălare. Împrejur, curtea era pustie. Catherine se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu gura ridicată spre Vaughan, care o atinse cu buzele sale, suprapunându-și pe rând fiecare cicatrice. Aveam impresia că actul acela era un ritual golit de sexualitatea comună, o întâlnire stilizată dintre două corpuri care-și recapitulau sensul mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
model al unui altui lucru, extinzând la nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându-mă în lături cu o privire confuză și nervoasă; când se masturba dimineața în pat lângă mine, cu coapsele depărtate simetric, dezmierdându-și pubisul cu degetele încordate ca și când ar fi rostogolit frenetic o biluță de muci venerici; când își pulveriza deodorant la subsuori, gingașe cavități ca niște universuri misterioase; când mă însoțea la mașină, jucându-se afectuos cu degetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]