16,736 matches
-
Cronicar 9 zile și jumătate Rubrica asta săptămînală ce îi ritmează de ani buni viața i-a intrat în sînge Cronicarului, devenit dependent de reviste literare "calde", cărora în scurtul concediu tocmai încheiat le-a simțit lipsa, ca un fel de revistotimie (cam masochistă). La întoarcere, primul lucru a fost să se repeadă la publicațiile adunate în cele 9 zile și jumătate de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
cinema-ul sentimental" al lui Almodovar - a plîns și a rîs la acest film exuberant, despre misterul supraviețuirii... Lumea lui Almodovar, plină de tristețe dar și de alegrețe, e o lume exotică, viu colorată, cu travestiți, cu prostituate, cu feluriți dependenți și felurite dependențe, o lume bolnavă, dezaxată, deochiată, dar care degajă o umanitate profundă, o generozitate infinită, o toleranță, o libertate, o bucurie de a trăi - copleșitoare. Semnificativ e faptul că un asemenea film, doldora de lucruri "neortodoxe", a fost
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
de vedere epistemologic în măsura în care gestul marcării unui gol este socotit drept avantaj pentru echipa marcatoare de către oricine privește jocul, nu doar de către jucătorul care a marcat. Cîtă vreme mingea a intrat în poartă, marcarea golului e o chestiune obiectivă, nu dependentă de părerea cuiva (chiar dacă arbitrii și jucătorii își dispută de atîtea ori părerile proprii în domeniu). Dar jocul de fotbal în sine nu are obiectivitate ontologică pentru că existența lui depinde de existența noastră, a unor jucători și spectatori. Păcatul postmodernismului
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
și a fiecărui moment la un anumit metabolism al literaturii, în fragilitatea căruia trebuie descoperită chiar rezitența sa, rămîne un mister. Mai mult decît atît, receptarea literaturii, indiferent dacă este vorba despre o receptare globală sau despre una fragmentară, e dependentă de factori extrem de diferiți, care țin de contextul ideologic și cultural, de sensibilitatea și cultura, de tradiția și forța fiecăruia de a rezista conformisului. Firește că a invoca aceste argumente, extrem de importante în înțelegerea literaturii ca fenomen, poate părea nu
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
diferențieri. Aceste diferențieri, raportate, însă, la o altă vîrstă a lemnului, la aceea care s-ar putea numi vîrsta a treia, definesc conștiința de sine a sculpturii românești din ultimii douăzeci de ani și, cu precădere, din ultimii zece, conștiință dependentă și ea, în mare măsură, de aceeași civilizație a lemnului. Asimilînd atît experiența clasică a lemnului, cît și investigațiile sale moderne, însușindu-și atît cioplirea, cît și diversele modalități de asamblare, sculptorii români aparținînd intervalului amintit se apropie, mai degrabă
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea - și un sens vag și dependent de contextul pragmatic. Vorbitorii produc adesea autocorecții, substituind unul dintre sensuri prin celălalt. Mi se pare, oricum, foarte pertinentă definiția din DEX, în care semnificația restrînsă - "parte de la sfîrșitul zilei, cînd începe să se întunece" - e completată de cea largă
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
relevă în, bunăoară, textele unor Adrian Marino și Alexandru George. Noica opinează că a continua cultivarea valorilor vechii spiritualități indigene ar fi o imposibilitate. Și aceasta din pricina impactului dintre cultura conștientă, personală, formă de individualizare, și creația populară, anonimă, colectivă, dependentă "de o anume spontaneitate creatoare" care o apropie mai mult de natură decît de cultură. Ultima e în curs de ireversibilă dispariție. "Ea nu reprezintă nici un act de afirmare în istorie, și nici un factor educativ pentru poporul român". Zăbovind la
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
jos a ierarhiei literare, în nici un caz în nomenklatură". Într-adevăr, se conturase, în comunism, o nomenclatură culturală, anexă a celei propriu-zise. Funcționa o zonă "superioară", populată cu personalități "uriașe" și doldora de probleme "vaste", firește cu o coloratură politică, dependente de interesele momentane ale autorităților despotice, care bloca orice controversă, orice rezevă: "Cum puteam discuta eu ceva cu Eugen Barbu, mărturisește dl Alexandru George, care declanșase o campanie de desființare împotriva mea la una din primele mele cărți, mergînd pînă
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
și nu premoniție - viitorul e tot o amintire. Proiectată în present - prezentul Celuilalt - cu ajutorul propriului sine, gasit și mai în trecut. Într-un jurnal. De jurnal avem nevoie pentru a-i influența pe alții și a-i face și mai dependenți de noi. Pentru a-i face să ne insufle, prin entuziasmul pe care tot noi li-l inspirăm, energia propriei lor vieți, prin ricoșeu. Totuși, dacă admirația lor ne reînsuflețește (Tom Riddle se reîncarnează din imaginea pe care și-o
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Gabriel Dimisianu Simțindu-ne tot mai dependenți de televiziune, slujbașii acestei instituții ne tratează în consecință, adică de sus. Nu se comportă altfel nici cu aceia dintre noi la care uneori apelează, neputând să realizeze altfel anumite emisiuni. Este adevărat că dl Tucă, omul forte de la ,,Antena
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
textelor literare și non-literare, dar care ar merita ele însele o analiză contextualizată. Dacă trăsăturile cele mai generale ale oralității sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci și funcțiile lor globale sînt specifice, iar evaluarea lor e cu siguranță dependentă de o anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică, adesea printr-un clișeu al aprecierii pe care îl poate pune în evidență mai ales comparația cu alte tradiții. în istoria ideilor culturale românești, s-ar
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
crîmpeie din poveștile de celuloid care au încîntat o țară și le-au făcut renumele, de Răsfățații Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă și docilă inițial, ogolioasă și eficientă pe parcurs. Adică în desfășurarea intrigii care o propulsează în prim plan, respectiv
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
sirenă care a găsit rezonanță printre cei care au fost atât de impregnați de mentalitatea impusă de tancurile lui I. V. Stalin, încât au ajuns să fie mândri de ideea că muncesc și nu gândesc! Societatea spre care aspirăm este dependentă de inițiativa personală. Trebuie să dăm dovadă de voință și de inventivitate pentru a scoate țara din impasul în care se află. Monumentele românești, pe care le admiră o lume întreagă, Parisul Balcanilor, cum a fost denumit Bucureștiu, realizările unui
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
adecvarea morală a d-sale la economia de piață. Ceea ce Cronicarul nu înțelege totuși este cum va fi obștea mai independentă cînd va depinde de buget, adică de guvern? Poate că N.B. dorește ca Uniunea să pățească ce pățesc instituțiile dependente financiar de putere: și anume să devină și politic dependentă. Cu alte cuvinte, la ce bun să-și mai aleagă singură Președintele? N-ar fi mai util să-l numească Ministrul Culturii, cum a procedat cu Directorul Teatrului Național din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
Cronicarul nu înțelege totuși este cum va fi obștea mai independentă cînd va depinde de buget, adică de guvern? Poate că N.B. dorește ca Uniunea să pățească ce pățesc instituțiile dependente financiar de putere: și anume să devină și politic dependentă. Cu alte cuvinte, la ce bun să-și mai aleagă singură Președintele? N-ar fi mai util să-l numească Ministrul Culturii, cum a procedat cu Directorul Teatrului Național din București? Ah, ce pedeserizare s-ar mai putea face la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
de pubertate, călătoria fiind deopotrivă o inițiere și o deziluzionare, căci eroul precoce este martor - mai mult sau mai puțin implicat - la experiențe șocante legate de sex și droguri, de tensiunile conflictuale dintre membrii formației. El devine într-un fel dependent de vedeta damnată, chitaristul egolatru, care refuză să i se confeseze. Interpretul Billy Grudup (Jesus' Son) - culmea! - pe scenă îl joacă pe Oedip într-un spectacol în care o are parteneră pe Frances McDormand. În film actrița (Fargo) este mama-profesoară-severă-și-grijulie
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
mai pot să zboare,/ Nu mă mai recunosc. M-am uitat./ Aș vrea să revin. Dar spre cine?/ Toți mă dor./ Și mi-e îngrozitor de dor/ De mine!" (Împlinire). Înstrăinată, prin ipostaza-i publică, de eul său, poeta se simte dependentă de convenția (literară, dar și literală, adică ezoterică!) a unui nume, care-i trasează, el, drumul, care-i fixează obligațiile și-i cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei producătoare de viață, i se substituie un nume: "Să
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
un "spațiu virtual", cu obiecte "virtuale". Desprinderea de acest partener împreună cu care utilizatorul unui C petrece momente de aproape totală comuniune, într-o lume considerată ca "virtuală", se realizează din ce în ce mai greu. Persoana (de obicei copil, adolescent sau tânăr care devine "dependent" aproape ca de un drog) se închide în ea însăși împreună cu acel partener-robot. O lume creată șí prin refulări și conduite - ba chiar șí limbaj - compensatorii, care conduc la o "comunicare" ireală, inclusă într-o iluzie voită sau ignară și
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
toate povestirile sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat și din care a mai rămas piaza rea, blestemul, contratimpul. Cărora li se opune când și când minunea, miracolul. Ce se înfățișează consolator într-o viață dependentă de stihia naturii și de hazardul orb. Galeria bogată de figuranți îi oferă lui Ioan Neșu posibilitatea de a sonda firea omului și firele destinului, pasiunile omenești ce sunt aceleași, indiferent de spațiul geografic, temporal sau cultural. Reținem talentul autorului
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
începe cu călătoria ultraorășenilor (două perechi și un agent imobiliar), sătui de hotelurile de cinci stele de pe mapamod, spre un loc izolat din provincie, pentru a vedea o clădire, momentan lipsită de utilități, pusă în vînzare ca locuință de vacanță. Dependenți de celulare și de problemele de serviciu de care se ocupă non stop și în timpul călătoriei cu automobilul (cît timp telefoanele au acoperire), eroii noștri, rămași în pană noaptea, în ploaie, cer găzduire, fără să știe, tocmai celor care ocupaseră
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
unui alt lungmetraj de aceeași factură, Ray, cărțile se puneau pe masă: aici e omul care, în pofida handicapului cecității, cucerește succesul, aici e drogul, de care îi e greu să se dispenseze, aici sunt femeile și poligamia de care e dependent. Nu e cazul Aviatorului care se sprijină în exclusivitate pe personajul-pivot care e Howard Hughes. Or, în acest caz, sau îi amplifici aura de mister (vezi Cetățeanul Kane, cu care Aviatorul a fost deja comparat) sau îl elucidezi. Scorsese pare
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
tributar tradiției romanului-parabolă ŕ la Melville. Îmi place să cred că mesajul "uman" al Corecțiilor e o temă pe care sârguinciosul lector in fabula trebuie s-o facă pentru acasă (și, firește, el presupune o infinitate de variante). Celălalt mesaj, dependent de intenția auctorială, e pe jumătate ironic, pe jumătate trist (din psihologia lui nil novi sub sole & ŕ quoi bon...) și ar suna cam așa: Postmoderni, ridicați tabăra! Florina Pîrjol Triste frumuseți americane Am început lectura romanului lui Jonathan Frazen
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
imaginea cosmetizată din reclamele pe care le vedem zilnic la televizor. Bătrânețea nu înseamnă (numai) indivizi veseli, plini de vitalitate, alergând pe biciclete alături de batalioane de nepoți. E teamă. Invaliditate. Descompunere. Dependența de ceilalți. Alfred e cazul clasic al bolnavului dependent de familie, mai exact, de soție. Care sunt dedesubturile unui cuplu la senectute? Ce te mai leagă de cel lângă care ai stat ani de zile? Alfred a fost un om corect toată viața. Singurul lucru pe care Enid i-
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
copiii cu care nu scapă ocazia de a se lăuda. Un Parkinson îl face pe bătrânul Alfred să piardă treptat conexiunea cu realitatea. Enid are acum posibilitatea să-l corijeze, să-i șteargă din încăpățânare, să-l facă, în sfârșit, dependent. Dar mai ales să-și manifeste sentimentele reprimate în cei cinzeci de ani de căsnicie. Poate să fie afectuoasă cu soțul căruia îi mima somnul pentru a se face dorită, poate să-l mângâie, să-l îngrijească ca pe un
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
a făcut de nerecunoscut. Apoi a apărut Amélie, și o poveste de dragoste s-a înfiripat între regizor și public. Tind să cred că de aici se trage soarta nedreaptă a ultimului său film: spectatorii, inclusiv cei mai avizați, devin dependenți de un astfel de lungmetraj, ușor de digerat, idilic, care le infuzează viața cu o porție mare de fantezie și apoi îi trimite afară din cinematograf cu instrumente adecvate pentru a depăși rutina zilnică. Amélie îți provoacă imaginația, dar apoi
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]