461 matches
-
dintre un lider carismatic și acoliții săi: identificarea cu o cauză justă; motivarea acțiunii pentru schimbare și transmiterea încrederii în succesul schimbării („activity arousal”); demonstrarea dedicării pentru cauza respectivă; dezangajarea față de cauză după ce liderul a ajuns în situații de conducere; depersonalizarea și alienarea. Pentru a testa această procesualitate a fost construit un model de simulare pe calculator, pe baza unei serii de texte privind episoade din viața unor oameni carismatici, petrecute la diferite intervale de timp în evoluția lor ca lideri
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
din urmă context, al activității profesionale ce presupune servicii oferite în contact direct cu beneficiarii se poate instala un sindrom de epuizare (în engleză „burnout”). 9.1.2. Sindromul de epuizare Prin burnout se înțelege un sindrom de epuizare emoțională, depersonalizare și scădere a satisfacției profesionale care poate apărea la indivizii ce desfășoară activități profesionale ce impun relaționarea intensă cu clienții (avocați, personal medical, profesori etc.). Apărătorii acestui concept au găsit cel puțin trei elemente prin care să-l diferențieze de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
spiritul acelui popor. Aceste caracteristici de origine ancestrală sunt în general stabile cu exceptia cazurilor în care sub diverse influențe se adaugă altele noi, care produc schimbări în structura psihică a acelor indivizi. Aceste aspecte sunt deosebit de periculoase pentru că duc la depersonalizarea unor cetățeni, aceștia răspunzând orbește la toate sugestiile celui care i-a făcut să-și piardă personalitatea și comițând acte contrare firii lor și uzanțelor legale. Ei pot deveni ,,sclavii" inconștientului pe care ,,dirijorii" pot să-i conducă după bunul
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
nouă ar trebui să se fundamenteze pe ideea că educația este responsabilitatea tuturor, durează toată viața și toată lumea trebuie să aibă acces la ea. Așa cum am argumentat adesea, programele masive, ample, riscă să fie prinse în anonimatul birocratic, consecința fiind depersonalizarea problemelor referitoare la nevoile umane de bază și focalizarea pe servicii și dezvoltarea resurselor umane dictate de piață. În acest sens, politicile educaționale ar trebui revizuite în sensul creșterii puterii de adaptare la diferitele nevoi regionale și locale, pentru a
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a factorului tehnologic (creșterea productivității muncii ducând la scăderea prețului de cost). 7. Un control foarte puternic și rigid, circulația informației exclusiv de sus În jos (ca transmitere a deciziilor) și de jos În sus (ca sistem de control). 8. Depersonalizarea omului, masificarea acestuia, transformarea salariatului Într-un „necalificat perfect” și a clientului Într-un „număr” ce mărește vânzările. 9. Considerarea managementului ca o știință,În sensul că mediul de activitate era redus la factorii constanți, determinați, capabili a fi dominați
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
le folosește sunt impresionante și nu rareori implică riscuri formidabile. Situații cum ar fi: menținerea vieții prin mijloace artificiale deși fenomenul morții cerebrale s-a produs; boli incurabile la care schemele terapeutice produc efecte secundare severe de la suferință fizică la depersonalizarea bolnavului; problema avortului, sunt situații În care Întrebarea etică ce se poate pune ar fi: este Îndreptățit medicul sau știința medicală să forțeze limitele fiziologice ale ființei umane, În ultimă instanță limitele naturii? de unde Începe viața și unde se termină
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de către personalul medical a unei astfel de „contabilități” duble divino‑umane care guvernează eforturile curative ar putea Încuraja În mod implicit paci‑ enții să obțină acces la această dimensiune. Noile tehnici medicale, biologice și genetice se dezvoltă În sensul unei depersonalizări crescânde, deoarece ele trans‑ formă bolile și suferințele oamenilor În entități independente și În probleme pur tehnice și, așa cum am subliniat mai sus, Îl reduc uneori pe om la obiect al experienței, avându‑se În vedere, În aceste cazuri, mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Un individ își structurează, în consecință, identitatea punîndu-se în acord cu formele de afirmare ale ansamblului la care se raportează. Conform unei ipoteze a lui Henri Tajfel (1972), distingem două componente ale identității: personală și colectivă. Inserția grupală conduce la depersonalizare (Turner, in Doise W. [coord.], Expériences entre groupes, 1979, Paris/La Haze, Mouton/EHESS), la uniformizare și la adoptarea normelor elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă că ansamblurile dominate
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
De aceea nu putem fi de acord cu aceeași succesiune din perioada de trezie, ci integrăm gândirea celor trei arcuri reflexe în minunatul amalgam realizat în somn. Charles Baudelaire a trăit experiența autentică a extazului, a uitării de sine, a depersonalizării, a comunicării cu paradisele revelate, cu Marele Arhitect al Universului. Uneori provocat, somnul poetului descifrează tâlcul ilogic, pur vizual și mai puțin auditiv al viselor: Eu arhitect al visurilor mele fermecate/ Făceam să treacă-n iureșul grăbit..../ Totul pentru ochi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în același timp: acest atac era menit să scurteze durata războiului, salvând viețile soldaților Aliați. El face referire la soldații și civilii germani printr-un citat rămas celebru:( ). Acest fapt nu face decât să ilustreze tragedia războiului și fenomenul de „depersonalizare”. Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influențe occidentală și sovietică. Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție prin intermediul Planului Marshall, statele Europei Răsăritene au devenit state-satelit ale Uniunii Sovietice, adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să încerc o analiză [a tantrismului] din punct de vedere al experienței psihologice și mistice - nu numai istorice [...] Studiile mele preferate sunt cele care privesc istoria religiilor [...], nu numai istoria documentelor religioase, ci și a conținutului, a posibilităților acestei experiențe”. „Depersonalizarea prin și în Dumnezeu” și „concentrarea rituală magică” sunt, îi scrie Eliade corespondentului său german, cele două categorii de “experiențe aflate dincolo ori alături de viața propriu-zisă rațională” Eliade încercase să descrie până atunci experiența religioasă, îndeosebi pe cea mistică, ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
menirea de a mări valoarea rolului, și nu a "conținutului". Expresia "Haina face pe om" transmite ideea că îmbrăcămintea definește personalitatea oamenilor. Într-un mediu în care originalitatea este un păcat și atrage pedepse severe, hainele oficiale au rolul de depersonalizare și de masificare. Ținuta obligatorie devine grosolană, nepotrivită ca mărime și croială (mai ales pentru deținuți), deseori veche și de același tip pentru toți, în culori degradante: cenușiu cu maro. Voi vorbi în alt capitol despre estetica urîtului vestimentar. Important
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a vieții, au apărut centre înșelătoare."231 Intelectul omului fiind tabula rasa, natura lui nu poate fi decît culturală, deci rezultatul unei educații sociale. Orice comportament se poate imprima pe carnea amorfă a individului. Ca urmare, dacă se face posibilă depersonalizarea deținutului (care, pentru că a greșit față de societate, e fundamental structurată rău), se poate înscrie în ființa lui o altă identitate, mai bună. Pentru a ajunge în această fază el trebuie supus acțiunilor nocive ale grupurilor carcerale care să-i omoare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a ajunge în această fază el trebuie supus acțiunilor nocive ale grupurilor carcerale care să-i omoare orice fundament moral și orice-l mai ținea legat de oamenii de afară. Iar cînd e adus în această stare de aneantizare, de depersonalizare, se poate începe acțiunea de reeducare pe baze "științifice". Rostul acestei educații nu e numai simpla eliminare a unui element nociv societății prin internarea lui în închisoare, ci transformarea radicală a naturii lui, pentru a crea, a da naștere unui
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prietenă vede cartea aceasta ca pe o copie palidă a cărții lui Dan Lungu, Cum să uiți o femeie, mi se pare necesar să zăbovesc nițel. Personajul lui Teodorovici este la vârsta studenției. În școală se întâlnesc tineri demotivați până la depersonalizare. Ar trebui să citească zilnic pasaje întregi din Cartea adolescentului miop pentru a se smulge din teroarea nefăcutului. O carte își poate arunca cititorul, dacă el nu se opune cu încrâncenare, pe o orbită a construirii de sine. Să nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
134), adică acel ansamblu de fenomene ce apar din interacțiunea oamenilor. Bazându-se pe conceptele de „incapacitate dobândită” (elaborat de Veblen), „psihoze profesionale” și „deformări profesionale” (ale lui Dewy și Warnotte), Robert K. Merton reproșează sistemului birocratic al lui Weber depersonalizarea excesivă a relațiilor dintre oameni (vezi Merton, 1949). Peter M. Blau (1955) se referă la alte disfuncționalități ale sistemului birocratic, la apariția unor noi nevoi de organizare și modificare a structurilor aduse de evoluția societății moderne. De aici nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a doua se caracterizează tocmai prin slaba implicare a conducătorului în direcționarea subordonaților, ceea ce face ca aceștia să nu‑și execute îndatoririle pe care le au. Cum ar putea fi depășite aceste dificultăți? Soluția formulată de Follet a fost următoarea: depersonalizarea ordinelor și supunerea față de legea situației. # Soluția mea este depersonalizarea modului de a da ordine și concentrarea tuturor eforturilor în vederea studierii situației pentru a descoperi legile acesteia și a le da ascultare. Până nu facem acest lucru, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în direcționarea subordonaților, ceea ce face ca aceștia să nu‑și execute îndatoririle pe care le au. Cum ar putea fi depășite aceste dificultăți? Soluția formulată de Follet a fost următoarea: depersonalizarea ordinelor și supunerea față de legea situației. # Soluția mea este depersonalizarea modului de a da ordine și concentrarea tuturor eforturilor în vederea studierii situației pentru a descoperi legile acesteia și a le da ascultare. Până nu facem acest lucru, nu cred că vom avea mare succes... În mod ideal, așa ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
determină să reacționeze violent. Sunt distinse și analizate pe larg trei categorii de modificări structurale: modificări ale stării psihologice (la cele patru stări psihologice prevăzute în modelul spiralei mai sunt adăugate încă trei: apariția scopurilor competitive; atitudinile și percepțiile negative; depersonalizarea [dezindividualizareaț și dezumanizarea); modificări în structura și funcționarea grupului (accentuarea extremismului atitudinilor și percepțiilor de grup; dezvoltarea unor noi norme de grup; apariția scopurilor competitive care ambiționează părțile de a se învinge reciproc; creșterea coeziunii și solidarității de grup sau
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ridică această paradigmă este cea a naturii reacțiilor produse de stres. În această privință există un acord cvasigeneralizat între autori, cei mai mulți dintre ei clasificând reacțiile generate de stres în trei mari categorii: fiziologice (simptome cardiovasculare, biochimice, gastrointestinale); psihologice (anxietate, plictiseală, depersonalizare, epuizare emoțională, iritabilitate, confuzie mentală, dispoziție depresivă, stimă de sine scăzută); comportamentale (performanțe scăzute, demisii de la locul de muncă, absenteism - la nivel de organizație; abuzul de substanțe și alcool, fumatul, comportamente autodestructive - la nivel individual) (vezi Johns, 1998, pp. 441-448
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai ales contribuții remarcabile din punct de vedere metodologic. Un aport deosebit la conceptualizarea și operaționalizarea constructului de burnout l-au adus Marlach și Jackson (1981). Cele două autoare propun următoarele definiții ale burnout-ului: # un sindrom de epuizare emoțională, de depersonalizare și de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicați profesional alături de alții” (Maslach, Jackson, 1981, p. 1). # Epuizarea emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și tensiunilor, perceperea muncii ca pe o corvoadă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicați profesional alături de alții” (Maslach, Jackson, 1981, p. 1). # Epuizarea emoțională presupune vidarea emoțională a persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și tensiunilor, perceperea muncii ca pe o corvoadă. Depersonalizarea se asociază cu apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau de stigmatizare a acestora - toate fiind destinate să facă față epuizării resurselor interne. Reducerea realizărilor profesionale implică pierderea competențelor, autodevalorizarea, diminuarea stimei de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
validarea și aplicarea unui instrument standardizat de măsurare a burnout-ului. Este vorba despre Maslach Burnout Inventory (MBI), devenit între timp unul dintre instrumentele cele mai răspândite și mai frecvent utilizate în diagnoza burnout-ului. Epuizarea emoțională este dimensiunea motivațională a instrumentului, depersonalizarea - dimensiunea interpersonală, iar reducerea realizării profesionale - dimensiunea de autoevaluare. Perioada anilor ’90 se caracterizează prin continuarea și adâncirea restructurărilor de ordin conceptual și metodologic, ambele fiind generate de extensia fenomenului de burnout. Dacă în etapele anterioare burnout-ul era considerat, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de aceea dimensiunea relațională a burnout-ului care desemna atitudinile dezvoltate față de alții (clienți, pacienți, educați etc.), excluzând, în schimb, atitudinile față de munca/ activitatea profesională în sine, a fost înlocuită cu o dimensiune mai generală denumită cinism care înglobează în sine depersonalizarea. De asemenea, dimensiunea reducerii/pierderii realizării profesionale a fost redenumită eficacitate profesională. Cât privește prima dimensiune, epuizarea emoțională, aceasta a fost păstrată ca atare, însă itemii din instrumentul de măsurare au fost în parte modificați. Așa încât, în momentul de față
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
burnout-ul este un proces al cărui punct culminant îl reprezintă simptomatologia depresivă? Ca de fiecare dată, opiniile au fost diferite. Unele cercetări au arătat că variația comună între burnout și depresie este de 26% pentru epuizarea emoțională, de 13% pentru depersonalizare și de 9% pentru nerealizarea profesională (Schaufeli, Enzmann, 1998). Alte cercetări (Truchot, 2004) au descoperit că atunci când două serii de măsurători ale burnout-ului și depresiei sunt administrate pe același eșantion, unii factori specifici emerg pentru itemii de burnout și alții
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]