1,017 matches
-
care pământenii bănuiau că dă într-o încăpere dădea, de fapt, într-un bulevard feeric luminat, intens circulat și zgomotos, pe laturile căruia se înșirau mulțimi de baruri, de cinematografe, videoteci, biblioteci, cinemateci, franzelării, marochinării, horincii, carmangerii, cazinouri, tripouri, bistrouri, depouri, restaurante, crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
are stabilitate, cântărește singură șase tone și nu depășește 9,5 mile pe oră. Fiecare mașină e trasă de un cablu aflat sub stradă(?), e pus în mișcare prin rotirea unei uriașe roți hidraulice de 14 picioare, adăpostită într-un depou de mașini. Dacă vrei să vezi cum funcționează fiecare roată și fiecare cablu poți să mergi la Depoul pentru cabinele de funicular. Se spune că operatorii de cablu pornesc și opresc mașina prin cuplarea și decuplarea cablului în mod mecanic
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
de un cablu aflat sub stradă(?), e pus în mișcare prin rotirea unei uriașe roți hidraulice de 14 picioare, adăpostită într-un depou de mașini. Dacă vrei să vezi cum funcționează fiecare roată și fiecare cablu poți să mergi la Depoul pentru cabinele de funicular. Se spune că operatorii de cablu pornesc și opresc mașina prin cuplarea și decuplarea cablului în mod mecanic. Sistemul pare destul de simplu pentru lumea noastră confuză și complexă, iar cei peste 13 milioane de pasageri înregistrați
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
ziduri ale unor edificii publice care l-au “trăit”, fisuri “sudate”, “fier-betonate” sau susținute de contraforți pentru a contracara efectele târzii (replicile) și pe care le observăm îndeaproape când vom trece pe lângă sediul Primăriei orașului sau pe langă clădirile fostului depou metropolitan de tramvaie, ș.a. Zorii zilei de 18 aprilie, orele 5 și 55 de minute păreau să umezească și să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopții, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolita a orașului, locuitorii în majoritate
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta-i nemuritoare Ca-ntre ghețuri un cargou, Ca o stea strălucitoare Într-un ciob de bibelou... Iarna ta e-o călătoare Singură într-un metrou Spre tărâmuri viitoare Fără stații și depou... Iarna ta un balansoar e, Pas nostalgic de tangou Într-o veche închisoare Pe zăpezi de trist ghetou... Iarna ta e o splendoare Ca un vis dintr-un tablou, Amintire și candoare Din al timpului ecou. Iarna ta e ne-
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
tren, Pentru-a nu știu câta oară, Este-al vieții sfânt refren, Că și viața e... o gară. Trenuri vin și trenuri pleacă, Cu iubiri de bibelou, Dar al tău nu vrea să treacă, R ugine ș te î n depou. Gara e acum pustie; Trenurile sunt pe drum. Cine oare-ar vrea să știe La ce te gândești acum? Pleci pe jos, încet spre casă; Pașii sună cu ecou. Spui în gând: „Ce frig se lasă! S-a dus vremea
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
a lungul văii de la poalele munților Poiana Ruscă, aflau de la un capăt la celălalt de manevrele lui. Lăsase platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de clasă, pentru pasageri, urma să le care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că locomotiva mergea cu cărbuni. Ea era neagră tăciune, doar anumite piese îi străluceau ca
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
că puterea judecății lor este mai presus decât orice pe lume și chiar dincolo de ea. Se întoarce, în stradă, pe calea de acum știută. * Constată, cu surpridere, că mijloacele de transport circulă în oraș fără să se fi retras la depouri sau garaje ba chiar, compostarea biletelor ori verificarea existenței legitimațiilor de călătorie nu mai interesează pe nimeni. Se află așadar, din nou, în mijlocul oamenilor. Dacă aici, la OD16, s-a simțit de prisos, găsește cu cale să se intereseze de
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Sânge alb de Timișoare Transformate în cavou... Iarna ta-i nemuritoare Ca-ntre ghețuri un cargou, Ca o stea strălucitoare Într-un ciob de bibelou... Iarna ta e-o călătoare Singură într-un metrou Spre tărâmuri viitoare Fără stații și depou... Iarna ta un balansoar e, Pas nostalgic de tangou Într-o veche închisoare Pe zăpezi de trist ghetou... Iarna ta e-o bocitoare La mormântul vechi și nou Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna
SÂNGE ALB DE TIMIŞOARE. de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351730_a_353059]
-
se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește că un depou. Numai pe mine mă îneacă râsul. Referință Bibliografica: Râsul / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RÂSUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352176_a_353505]
-
AURA URZICEANU. ARTISTA PATIMILOR ȘI EXALTĂRILOR LĂUNTRICE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Vremuri și fapte: artiști români pe care lumea îi laurează, în România sunt o locomotivă retrasă la depou - metafora nu este greu de tâlcuit! Destinul artiștilor, la noi e acela de a li se făgădui eternă iubire, atunci când le răsare steaua, iar după făgăduință vin înmiite săriri peste răsplată și definitivă uitare! A vorbi azi despre artista cu
AURA URZICEANU. ARTISTA PATIMILOR ŞI EXALTĂRILOR LĂUNTRICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352195_a_353524]
-
numai parazăpezile și copacii de pe marginea șoselii mai împiedicau uneori dramele de pe căile pe care, e drept, circulau mult mai puține mașini decât azi. În Fetești, orașul de pe brațul Borcea al Dunării, în februarie 1980 soțul meu era numit Șeful Depoului CFR . În gara orașului era o mare forfotă. Zi și noapte se încrucișau șuieratul sirenelor de locomotivă cu cadența roților de tren care treceau în fiecare minut. Numeroase garnituri cu vagoane încărcate aduceau dinspre Marea Neagră sau duceau spre Portul Constanța
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
anemic. Ajunse la destinație, în Port, mărfurile erau încărcate pe vasele care așteptau apoi în Dane ca să ia drumul apei și să fie răspândite în alte zări. Viața ceferiștilor pulsa în localitatea de pe malul apei într-un singur organism. Gara, Depoul de locomotive, casele cu curte și cu grădini frumoase sau apartamentele cu flori pe terasă alcătuiau un tablou specific. În Depoul Fetești soseau locomotivele pentru alimentare cu combustibil și lubrifianți precum și pentru verificarea stării tehnice. În același timp se împrospăta
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
să fie răspândite în alte zări. Viața ceferiștilor pulsa în localitatea de pe malul apei într-un singur organism. Gara, Depoul de locomotive, casele cu curte și cu grădini frumoase sau apartamentele cu flori pe terasă alcătuiau un tablou specific. În Depoul Fetești soseau locomotivele pentru alimentare cu combustibil și lubrifianți precum și pentru verificarea stării tehnice. În același timp se împrospăta personalul obosit de drum cu altul care să poată prelua lucrul în bune condiții. Programarea ceferiștilor și a locomotivelor pe care
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
alcătuia un fel de program în care erau repartizați lucrătorii feroviari și orele de lucru în decursul săptămânii, adică turnusul. Orice neatenție în alcătuirea turnusului putea declanșa neconcordanțe care puteau duce la întârzierea ieșirii locomotivelor la drum. Începând cu Șeful Depoului până la portar fiecare știa ce are de făcut. În anul de care îmi aduc aminte ,soțul meu, inginer tânăr, a fost numit conducătorul unității. Era o experiență nouă pentru el căreia urma să-i dedice toată energia și să aplice
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
îl caracterizează i-a fost de mare folos. Se afla la începutul unui drum, lucrase de copil într-un sector care se mai numea și ,,a doua armată''. Era însă acum acea perioadă de cunoaștere reciprocă între el și angajații Depoului.Ordonat și hotărât din fire a dorit cu tot dinadinsul ca lucrurile să intre cât mai repede pe făgașul normal. Șeful de tură i-a prezentat turnusul care arăta bine pe hârtie, dar chiar de a doua zi, s-a
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
planificați la lucru în cazul în care cineva era indisponibil din varii motive. Omul se deplasa cu bicicleta și nu reușea să facă față tuturor solicitărilor, iscându-se întârzieri la serviciul atât de important. Hotărât să curme lanțul neregulilor Șeful Depoului se urcă la volanul Daciei personale, îl ia lângă el pe avizer care cunoștea străzile și domiciliul personalului de locomotivă. După câteva curse cu mașina acasă la ceferiști se completează numărul celor absenți cu alți feroviari care să plece la
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
îndreptându-și cravata. - Vezi că nu-ți merge cu mine, nea Ioane. Știi dumneata cu cine stai de vorbă? zise cu emfază nea Ilie. - Cu cine, măi? adăugă nervos omul. - Păi dacă eu am avut aseară șofer chiar pe Șeful Depoului, îți dai seama cine sunt eu? spuse avizerul. Înghițind replica acestuia, Șeful de tură scrie mai departe în registrul de care răspunde, oameni, ore, minute și iar oameni, minute și ore, știind că nu-i de glumit cu datoria pe
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
o are... Mi-am amintit dialogul celor doi ceferiști de curând, când am revenit la Fetești împreună cu soțul meu, după 30 de ani și i-am întâlnit pe unii dintre foștii soldați ai celei de a doua armate. În apropierea Depoului în care activitatea pulsa odinioară într-un ritm viguros am privit din mașină unitatea feroviară. Părea un loc ruginit cu șine de cale ferată triste, fără numeroasele locomotive care se vor fi cărat de multișor la fier vechi. Vagon părăsit-
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
un ritm viguros am privit din mașină unitatea feroviară. Părea un loc ruginit cu șine de cale ferată triste, fără numeroasele locomotive care se vor fi cărat de multișor la fier vechi. Vagon părăsit- nici măcar câini de pripas în vechiul Depou ------------------------------- Haibun - Compoziție litarară (de origine japoneză) care combină proza cu haiku Gabriela Gențiana GROZA Cluj-Napoca februarie 2011 Referință Bibliografică: Gabriela Gențiana GROZA - HAIBUN (2) - TURNUSUL ȘI NEA ILIE / Gențiana Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 430, Anul II, 05
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
Manuscris > Povestiri > COPILUL NIMANUI! Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului La marginea orașului încă se mai găsește un vagon vechi care candva staționa aici deoarece pe acest loc se afla un depou. Gara, a rămas unde a fost dintotdeauna. Acum, ca din totdeauna de fapt, prin gară mișună tot felul de oameni, dar mai ales, copii care s-au rătăcit de toți ai lor. Pe chipurile lor nespălate ca și în ochii
COPILUL NIMANUI! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354886_a_356215]
-
în tot felul de proceduri. Va fi bine pentru ea credeți-mă. Poate la început va fi greu dar peste câteva zile, va fi altfel. - Eu vreau să vă spun că știu de la Alina că în acel vagon din fostul depou mai sunt doi copii mici, dacă nu-i veți aduce și pe ei, cât de curând Alina ori va fugi de aici ori se va îmbolnăvi și vă rog să mă credeți că voi urmări un timp situația ei. Fără
COPILUL NIMANUI! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354886_a_356215]
-
Orice teorie privind călătoria în timp susține faptul că trecutul nu se poate schimba și... mai mereu ne chinuie trufaș gândul: ce-aș fi fost dacă...? Mă întorc, măi curajoasă, în 4 octombrie 1985, prima mea zi de lucru la Depoul CFR Craiova. Fusesem repartizata direct în schimbul doi, așa că un fel de lecție pentru o fată de 18 ani care avusese îndrăzneala să accepte un post de muncitoare în echipa Demontaj! De ce mă băgasem în chestia asta? În vara terminasem un
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
repartiție, fiindcă nu voi rezista.Cam descurajata am așteptat să fiu îndrumata către secția Demontaj, după spusele lor, singura secție cu locuri de muncă disponibile. Pe atunci noținea de șomer era exclusiv capitalista. Am intrat, speriată, în hala uriașă a depoului. O imensă ușa de fier închidea sectorul unde se reparau locomotivele Diesel, separându-ne de restul Universului. Din lumea lui Dostoievski, visătoare, năuca, bezmetica, m-am trezit într-un vacarm teribil! Acolo se muncea! Da, chiar se reparau locomotive, nu
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
viața. Maistrul Andreescu sosi sufând greu. „Andreescule, dă-i fetei o probă de lucru, altfel io nu pot s-o angajez la RR... Hai, gata!”, încheie inginerul șef nervos. Puțin mai târziu am aflat că băiatul inginerului șef lucra la depoul de locomotive, într-un atelier „select” unde se recondiționa partea electrică a locomotivelor Diesel. Pe langă cinstea de a fi băiatul lui tov. tăticu' mai era și o mare lichea. Maistrul, un om cu fata lăptoasa, umil în felul lui
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]