384 matches
-
care nu e câtuși de puțin reversibil. De la prima dintre aceste realități la a doua, ea marchează o tensiune vitală orientată cât mai mult cu putință către sănătate, plăcere, tihnă, harul redat, uzajele consimțite. Ea are ca dușmani de moarte depreciativul și depresivul”. Oricine citește aceste rânduri îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcând parte din „familie”. Căci, în ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sănătate, plăcere, tihnă, harul redat, uzajele consimțite. Ea are ca dușmani de moarte depreciativul și depresivul”. Oricine citește aceste rânduri îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcând parte din „familie”. Căci, în ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mansardă, explicată cu ajutorul unor formule din același registru: "a avea păsărele", "a fi țăcănit", "dus cu pluta" etc. Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive câmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de sfera negativității, inovative în exprimarea judecăților depreciative de orice tip. De altfel, e de așteptat ca într-un limbaj al solidarității de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Sensul expresiei se înțelege foarte bine din context, iar fiecare
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea, cuvântul a circulat aproape exclusiv ca substantiv feminin, adesea cu o notă ironic depreciativă, determinată de natura irațională a stării psihologice („spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei caracter colectiv”, DLR). Conotația ironică, produsă și de abuzul hiperbolic în stilul jurnalistic, e bine reprezentată la Caragiale, în Temă și variațiuni
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
în Telegrame („A doua oară atacat palme picioare piața endepedenți acelaș bandit director scandalos însoțit sbiri. Situația devenit insuportabilă. Oraș stare asediu. Panica domnește cetățeni ”). În DLR, alături de panică era înregistrat doar panicard (din fr. paniquard), tot cu sens ușor depreciativ: „persoană care se lasă cuprinsă de panică (și-i influențează și pe alții)”. Câteva decenii mai târziu, DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007) face loc mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
de obicei un nume de rudenie, la singular și articulat), alde indică fie familia și apropiații - la alde Dumitru, la alde nașa -, fie ,tipul": ,oameni ca..., specimene de felul..., de tagma" (DEX). Cel de-al doilea sens este de obicei depreciativ, în vreme ce despre primul se spune că ar avea - regional și popular - o (oarecare) valoare de reverență (alde neica). În fine, alde mai apare, cu valoare nehotărîtă, și în legătură cu non-persoane, mai ales precedat de prepoziția de: lucruri de-alde astea. În
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
alde noi, alde tine ; se înregistrează - mai rar - chiar folosirea lui alde cu substantive comune care nu se referă la persoane. Cu siguranță, alde nu este folosit în limba actuală cu vreo valoare reverențială: dimpotrivă, funcția sa principală e cea depreciativă, minimalizantă, manifestată în două variante: ,oameni de tipul lui X" și ,unul ca X". Mecanismul specific prin care aceste construcții produc un efect de depreciere este cel de negare a individualității unei persoane, de referire la tipologia negativă pe care
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
felul lui X sînt rari"; ,unul ca Y apare o dată la 100 de ani"), dar valoarea de bază a generalizării este în acest domeniu ironizarea, condamnarea sarcastică, pentru care alde s-a specializat stilistic. Doar rar alde poate pierde nota depreciativă; se păstrează însă, chiar în acest caz, o intenție și o dispoziție ludic-umoristică: , Cred că nici alde Spengler sau Heidegger nu s-ar fi putut abține" (biblioteca.ct.ro). Oricum, sînt destul de șocante asocierile popularului alde cu nume străine: ,dacă
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
com/showthread.php?t=781472), purtată între anii 2006 și 2008, compara, din perspectiva vorbitorilor actuali, nuanțele de sens ale reflexelor cuvântului german în registrul colocvial-argotic din limbile slave. În opinia participanților, sensul din poloneză al lui frajer este clar depreciativ (și identic cu cel din română): "naiv, prost, bun de înșelat"; un sens similar există și în rusă, unde cuvântul Fpaep ar fi, totuși, învechit; în cehă, slovenă și croată, cuvântul se pare că are accepții pozitive ("drăguț, simpatic, cool
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
glumeață din vremea copilăriei sale - "model nea Gheorghe" = "obiect grosolan, nefasonat" (p. 157). Ca și Ion ("să vorbească și nea Ion, că și el e om") sau Vasile, alte nume selectate în timp de vorbitori pentru un uz glumeț și depreciativ, Gheorghe aparține seriei onomastice tradiționale, fiind unul dintre cele mai populare nume calendaristice, în special în mediile țărănești. E probabil ca Gheorghe să fi asumat semnificațiile cele mai "rustice" (suferind și o devalorizare previzibilă) pentru că e, între celelalte amintite, singurul
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
iar Vasile sau Ilie au fost simțite ca predominant populare. Evident, modele lingvistice sau opțiunile personale pot răsturna oricînd situațiile descrise, modificînd în plan social sau individual conotațiile culturale ale numelor . în limba actuală, numele cu valoare generică și vag depreciativă - derivată tocmai din ideea de "anonim, ins mediu" - circulă în vorbirea familiară, de unde pătrund adesea în comentariul politic jurnalistic. Le întîlnim mai ales precedate de nea - indice suplimentar al mediului de familiaritate populară. Discursul accesibil - cam populist, cam simplificator, cam
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
ca și prin apelul intertextual continuu la citate, aluzii și parafraze. La nivel lexical, rezultatul acestei tendințe e specializarea ironică a unor cuvinte - plod, odraslă, june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor mai mult sau mai puțin depreciative. Preferința pentru termenul (ușor) învechit sau popular e foarte puternică în anumite zone semantico-pragmatice: în exprimarea indefinitului, a impreciziei (oarece, niscai, niscaiva) ori a temporalității (deunăzi, mai an, anțărț, estimp - de exemplu: "fără să ne trezim că, estimp, cineva ne
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
afișe "de cartier", monocolore, trase la xerox, fără nici o pretenție" (VL, arh. Int.,1999). Evoluția semantică a cartierului urmează așadar, la distanță în timp, pe cea a substantivului mahala, în cazul căruia o desemnare inițial neutră a căpătat treptat sensuri depreciative (evidente azi în determinantul de mahala sau în derivatele mahalagiu, mahalagioaică, mahalagesc etc.).
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
Rodica Zafiu În limbajul familiar-argotic actual, varianta populară panara-mă a căpătat tot mai multă autonomie, îndepărtându-se de forma cultă panoramă. Forma populară s-a specializat pentru anumite sensuri, marcate ironic și depreciativ: ca termen de desemnare pentru "scandal, hărmălaie, ceartă" ori pentru "situație comică, ridicolă", sau ca termen insultător pentru o femeie (deloc respectabilă). Sensurile se găsesc în dicționarele și glosarele de argou (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
specializarea variantei panaramă pentru acest sens. E interesant că panorama a dezvoltat unele semnificații metaforice și în limba cultivată (de la "peisaj vast" la "viziune de ansamblu asupra unui fenomen"), dar destul de diferite de cele populare, care rămân legate de metafora depreciativă a circului: panarama e o "dare în spectacol". Cuvântul panoramă, compus modern (creație a unui pictor irlandez de la sfârșitul secolului al XVIII-lea) ale cărui elemente sunt de origine greacă, a intrat în română, în secolul al XIX-lea, prin
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
continuă" (Gândul, 20.02.2006), "A făcut panaramă pe stradă" (Cancan, 10.09.2009); "deși credeam că s-au atins toate limitele panaramei, avurăm parte de încă o enormă circăraie" (Academia Cațavencu, 23.09.2009). Panarama intră în seria metaforelor depreciative folosite pentru descrierea vieții politice actuale (alături de circ și bâlci): "Panaramele social democrate" (Cotidianul, 19.05.2008), "Ziua panaramelor" (Jurnalul național, 3.06.2006). În uzul curent, conversațional, panaramă e și un echivalent glumeț pentru "spectacol", ca în dialogul între
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
eșantionului destul de redus și tipic citadin se observă o preferință pentru hipocoristicele sonore, bisilabice, bazate pe repetiție de sunete - "o cheamă Bubu, este basset-hound, 2,5 ani, campioană și super năzdrăvană"; "Pisica mea. O cheamă Lilu" - sau ironice (cu nota depreciativă convertită în afecțiune): "Motanul meu. Îl cheamă Zurli ". Cîinii (nu toți de rasă) au mai ales nume de rezonanță străină - Ada, Ajax, Toby, Toya, Lisy, Cindy, Martin, Max, Freddy, Adolf, Nilo; multe (Lady, Nero, Nelson) au și la noi o
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
emoționa etc.). Procedeul trunchierii este la modă și la noi, mai ales în limbajul tinerilor, așa că emo e perceput și ca o abreviere a cuvintelor respective (ceea ce ușurează adaptarea pronunției). Specializarea sa din ultima vreme a întărit nota ironică și depreciativă, termenul conotînd fie timiditatea și instabilitatea emoțională, fie apelul excesiv la emoție și autovictimizare în discursul politic. Termenul se verifică prin implicarea sa în comentarii despre două fenomene recente: campionatul european de fotbal și alegerile locale. În fotbal, atitudinea interpretată
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
2008); "spunând că actuala campanie a devenit una politică fiindcă Sorin Oprescu a declanșat scandalul comportându-se ca un emo care numai se plânge" (hotnews.ro, 4.06.2008). Cuvîntul a intrat chiar în alcătuirea unor porecle ad-hoc, ironice și depreciative: "Emo Mutu, e momentul să treci peste!" (antoniomomoc.com,14-06.2008); "Emo Oprescu" (cotidianul.ro, 5.06.2008, comentarii). Contextele politice s-au multiplicat: "Alegătorii emo o caută pe Elodia" (antoniomomoc.com, 3.06.2008); " Va să zică, avem votanți emo"; Alegătorii
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
ți-ai schimbat părerile în această carte față de cele din Nimic în afară de cuvinte? (Nichts als Wörter?), cartea mea preferată. I.C.: Da, scopurile erau diferite. În Nimic în afară de cuvinte? subliniam bogăția culturii noastre, arătând că este total greșit să pui etichete depreciative unei culturi pe care nu o cunoști. Era un fel de îndemn adresat vecinilor noștri majoritari de a se apropia de cultura noastră, căci numai astfel vor descoperi că este foarte interesantă și vor fi capabili să înțeleagă de ce o
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
se întîmplă așa ceva. Discursul său era cît se poate de clar și apodictic. De aici greutatea de a percepe intenția vorbitorului și opinia sa. Totul era la nivelul zero: seriozitatea precum și trăznaia erau abordate firesc, fără vreo intenție apreciativă sau depreciativă. Asemenea unui entomolog, se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe față și pe dos, găsindu-i calități și defecte cu un aer cît se poate de natural"(pag. 249). Dar Radicalizare și guerrilla mai este și o cascadă de
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Rodica Zafiu UNUL DINTRE cele mai bogate și mai cunoscute câmpuri semantice ale argoului este cel care cuprinde desemnări depreciative ale femeii. Nucleul oricărui argou fiind produs de o comunitate (lumea interlopă) prin excelență masculină, dominată de competiție și pentru care relațiile sexuale sunt în primul rând o expresie a puterii, nu e de mirare că viziunea asupra femeii e
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
de context: ar fi mai corect să spunem că orice termen peiorativ care vizează, în mod tipic, aspectul fizic al unei femei poate glisa și asupra domeniului moral, iar orice termen care apare cu sensul „prostituată" este utilizabil, cu intenție depreciativă, pentru „femeie ușuratică", pentru partenera erotică și, de fapt, pentru femeie în genere. Termenii insultători pot acoperi un evantai larg de utilizări, transmițând nu un conținut clar, ci o intenție agresivă. In acest câmp lexical, un rol însemnat îl joacă
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
formal care va face substanță volumului din 1998: "Daaa... Hîii... cu askii n kisioarii / și ku gloanța n kiept / k n at fo și ceret di / MANKARIIII...!". Nu numai că experimentul este aici încă timid, dar are o oarecare conotație depreciativa: poetul monologhează întotdeauna după reguli gramaticale stricte, lăsînd altor voci (o babă, un reporter) inovațiile nu prea bine exersate pe atunci. O dată cu volumul din 1998, Deadevă, poetul și-a găsit, daca nu un idiolect, cel puțin un mod specific de
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
este semn al relației mai apropiate, căreia i se adaugă în prezent situațiile de celebritate, mai ales din lumea spectacolului. Numele de familie cu sufix specific feminin ( Ioneasca, Popovicioaia) e familiar, învechit și în prezent e perceput mai ales ca depreciativ. Numele de familie poate apărea neînsoțit de prenume doar cu condiția prezenței unui termen de politețe ( Doamna Popescu). Alte două soluții posibile în teorie desemnarea doar prin numele de familie și prin numele de familie și inițiala prenumelui sînt practic
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]