191 matches
-
de golfuri de câmpie care pătrund printre acestea. Piemontul Cândești, situat la vest de valea Dâmboviței, formează treapta colinară mai joasă (300-550 m) ce intră în alcătuirea teritoriului județului Dâmbovița. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, ușor înclinat, dintre culoarele depresionare ale văilor Dâmbovița și Potopu. Câmpia Română ocupă cca jumătate din suprafața județului . Ea este reprezentată prin câmpia înaltă a Dâmboviței și Ialomiței și prin câmpia de subsidență a Titului. Câmpia înaltă este alcătuită din câteva prelungiri, sub formă de
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
termică foarte mare a valorilor extreme, respectiv -72,6 grade C. Precipitațiile au o răspândire teritorială inegală, însemnând cantități mai mari în sectoarele deluroase și de podiș din N și V (circa 600 mm anual) și mai mici în zonele depresionare și de luncă (400-500 mm anual), secetele reprezentând un fenomen frecvent pentru județul Vaslui, perioada în care se înregistrează sub 200 mm anual, așa cum au fost în anii 1896, 1921, 1937, 1945-1946, 1948. Vânturile predominante bat cu o frecvență mai
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
trecere. Din acest motiv stâncile de andezit care mărginesc defileul au fost străpunse de tuneluri pentru a permite construirea căii ferate. Dealurile subcarpatice transilvănene sunt formele de relief care fac trecerea de la zona muntoasă la Podișul Transilvaniei. Regiunile deluroase și depresionare din județul Mureș sunt: Depresiunea Vălenii de Mureș , Culoarul intercolinar al Reghinului (Dealurile Teleacului), Depresiunea Sovata-Praid, Dealurile Bichiș, Depresiunea Dămieni-Chibed-Solocna, Culmea Trei Sate, Depresiunea Sângeorgiu de Pădure. Podișul Transilvaniei pe teritoriul județului este format din următoarele subunități: Podișul Târgu Mureș
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Este situat limitrof DN15. Depresiunea Borsec are o formă ovală și este cu vîrful orientat spre nord-est, fiind separată de pintenul dealului Scaunul Rotund în două subunități. Localitatea este compusă din două areale care corespund geografic celor două mici zone depresionare care se unesc: Borsecul de Sus și Borsecul de Jos. Acesta din urmă se află la sud-vest de a lungul DN15 la intersecția acestuia cu DJ128 Borsec-Ditrău, iar Borsecul de Sus (sau stațiunea propriuzisă) se află pe platoul situat la
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei în partea de nord a orașului, la ieșirea spre Marginea, cunoscute sub numele de “Trei iazuri” și una pe pârâul Solcuța. Lacul de
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
cu diferențe de temperatură în funcție de formele de relief, astfel temperaturile medii anuale oscilează întra 9,4 grade pe valea Oltului și scad sub 0 grade pe vârful Negoiu. Cantitățile de precipitații medii anuale sunt cuprinse între 650 mm. în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm. in zona muntoasă. Flora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
astăzi cunoscut sub numele de Cheile de la Zugreni, concomitent cu mișcările orogenetice care tindeau să ridice munții din jur. Cadrul morfologic general cu tendințe de evoluție spre liniile actuale era deja creat din sarmațian. De atunci și până acum aria depresionara s-a extins. Apele minerale sunt strîns legate de activitatea postvulcanică, zăcămintele prezentînd o dispunere generală de la nord-vest spre sud-est pe un aliniament ce se suprapune peste arealul de dizlocare ce a înlesnit apariția Munților Călimani. Dinamică ascendentă a CO2
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
se suprapune sitului de importanță comunitară omonim ("Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului") Aria protejată adăpostește un habitat natural de tip "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și protejază o gamă diversă de floră și fauna specifică grupării montane a Carpaților de Curbura și zonei depresionare din bazinul mijlociu al Oltului. Floră rezervației este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), mesteacăn ("Betula"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
integrală), care face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceste patru limane s-au format într-o zonă depresionară, inundată acum circa 7000 sau 8000 de ani de apele maritime în decursul topirii ghețarilor din perioada post-Würmiană și separată treptat de mare de către grindurile litorale. Aceste grinduri s-au format prin depuneri de aluviuni dunărene și cochilifere care, dată
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
depinde eroziunea torențială, deplasările de mase pe versanți, scurgerea apei de suprafață și modul de utilizare al terenurilor. Versanții cu declivități cuprinse între 20% și 50% ocupă cele mai mari suprafețe (peste 40%) din tot arealul și reprezintă toate bazinele depresionare subcarpatice. Pante peste 50% întâlnim pe abrupturile morfostructurale și la obârșiile bazinelor torențiale. Din acțiunea factorilor modelatori externi iese în evidență energia apelor curgătoare care au modelat fiecare bazin hidrografic în funcție de alcătuirea litologică. De-a lungul timpului, Subcarpații Argeșului au
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
ce încadrează aceste culmi, în rocile friabile. Interfluviul Bratia - Bughea. Asemănările între interfluviile Subcarpaților Argeșului se întâlnesc și în caracteriscile morfografice ale interfluviului ce poartă denumirea dealului cel mai înalt de aici, Muscelul Ciocanu. Asemănarea constă în existența unei zone depresionare în partea de nord a interfluviului, ce o separă de masivul cristalin al Iezerului: depresiunea de eroziune diferențială Albești-Cândești; urmând spre sud culmea ce urcă pe Ciocanu la 887m de unde tot înspre sud, revine într-o zonă depresionară cu Muchia
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
unei zone depresionare în partea de nord a interfluviului, ce o separă de masivul cristalin al Iezerului: depresiunea de eroziune diferențială Albești-Cândești; urmând spre sud culmea ce urcă pe Ciocanu la 887m de unde tot înspre sud, revine într-o zonă depresionară cu Muchia Câmpului și Muchia Rugencei ce separă depresiunile Berevoești și Godeni. Între Aninoasa și Cotești interfluviul este fragmentat de văi torențiale adâncite cu aproximativ 200m față de nivelul culmei (679m deasupra Coteștiului)și terminându-se în valea Bahna sub abruptul
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
caracter continuu, formată pe paturi aluviale groase de 2-3m de pietrișuri. La confluența cu Valea Iașului al treilea nivel de terase de 30-45m se continuă spre nord -vest pe valea amintită, cu extindere de peste 1km, fiind plană cu unele zone depresionare în bună parte ocupată de intravilan. Lunca situată la 1-2m față de albie, este puternic influențată de modificările antropice survenite aproape pe toată lungimea văii Argeșului prin crearea lacurilor și canalelor de dirijare și regularizare a cursului. Valea Argeșelului. Sectorul subcarpatic
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
mai joase; cu precipitații importante între 600 mm. în valea Arieșului Mare, până la 1300-1400 mm. în Munții Bihorului și vânturi dominante din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiușului. Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
exteriorul morenei (proglaciare, fluvio-glaciare). Genetic, în relieful de acumulare glaciară se includ și formele create de râurile alimentate de ghețari. Relieful morenei de fund reprezintă o câmpie cu aspect vălurit, cu forme pozitive (drumlin-uri, öesar-uri, kames-uri) cât și zone depresionare (lacuri, bălti, mlaștini, turbării). Drumlinurile se referă la formele cu aspect colinar, orientate pe direcția deplasării ghețarilor. Între ele există zone de înșeuări, lacuri sau sectoare mlăștinoase. Lungimea fiecărei coline oscilează între 400-1.000 m, lățimea între 150-200 m, iar
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
acestor culmi deluroase este de câțiva km, înălțimea relativă de peste 60-80 m, iar lungimea de ordinul câtorva sute de km. Versantul dinspre ghețar este mai abrupt, în timp ce versantul dinspre aval este mai prelung, mai lin. Între ele se dezvoltă culoare depresionare ce poartă denumirea poloneză de "pradoliny" (pradoline). Lățimea lor este de câțiva km, iar lungimea de ordinul sutelor și miilor de km. Elba, Oderul și alte râuri din nordul Germaniei și Poloniei curg local pe vechi pradoline. Blocurile eratice reprezintă
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
frontale. Pe suprafața câmpiei, care atinge ordinul sutelor și miilor de hectare, ulterior râurile își sapă terase, coborând nivelul pânzei freatice. Astfel particulele fine, uscate, pot fi antrenate pe diferite căi (îndeosebi eoliană) generând câmpiile de loess. Zoliile sunt forme depresionare în cadrul câmpiilor de sandre. Cursurile fluvio-glaciare au antrenat cu ele și blocuri de gheață, pe care le depun după o anumita distanță, acoperindu-le ulterior cu aluviuni. Este acea „gheață moartă” sau „fosilă” care prin topire creează zoliile. 1.“Geomorfologie
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
că lacuri și apoi au fost colmatate : Câmpia Panonica, Câmpia Română. În ceea ce privește câmpiile de nivel de bază local, ele sunt mult mai restrânse și au un relief variat în funcție de condițiile locale ce le-au creat. În această grupa intra câmpiile depresionare, câmpiile rezultate din colmatarea unor lacuri, între care cele glaciare; ultimele pot fi denumite și câmpii lacustre. Câmpiile acestei grupe sunt foarte repede fragmentate de vai, dând terase locale, peste care se suprapun diferite generații de conuri.
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
este dominată de un corp masiv central prelungit spre vest și este alcătuită predominent din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
în partea de vest cu cea a Gherghiței și, în partea de est cu cea de subsidență a Buzăului prin fâșia glacisului Istriței de 110-300 m), masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură și petrografie, precum și zone depresionare tipic subcarpatice. Astfel, contactul dealului către Câmpia Română se realizează deosebit de brusc atât prin linii de falie (în partea de est), cât și prin căderea monoclină a flancului sudic al anticlinalului principal, Are altitudinea maximă de 749 m (751 m
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
vest șunt Orașul Toplița, Comunele Sărmaș și Ditrău. Căi rutiere Căi ferate Transport aerian Pasuri și trecători: Zona muntoasă cuprinde roci cristaline, iviri de roci intrusive ( granițe și diorite ), cuverturi de calcare dure, piroclastite și lave bazaltice, șisturi cristaline. Zonele depresionare șunt alcătuite din strate sedimentare cu orizonturi de lignit , turba și travertinuri depozitate în vechile lacuri. În depresiunea Borsec au fost identificate sedimente fosilifere din ultima epoca a terțiarului - pliocenul . Se găsesc plantele și fauna fosilă între care și resturi
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
SCI). Rezervația naturală este situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Șaru Dornei, în nord-estul localitatății Neagra Șarului, în apropiere drumului ce duce la Gura Haitii. Tinoavele sau mlaștinile oligotrofe (sărace în substanțe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase. În fapt sunt aglomerări de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare rămase "captive" după ultima glaciațiune terminată acum mai bine
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
maluri ale acestuia. Rezervația naturală cu o suprafață de 22 de hectare, declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este o zonă depresionară în lunca Bârladului (temporar inundabilă), înconjurată de dealuri și reprezintă o arie naturală de interes forestier și floristic datorită speciilor arboricole și ierboase întâlnite în perimetru acesteia. Vegetația forestieră este constituită atât din elemente arboricole, cât și din specii de
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclus în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei), parc național aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă depresionară umedă (lacuri cu apă dulce, grinduri marine, ghioluri, depresiuni cu apă temporară și pajiști cu vegetație de stepă) ce adăpostește și asigură condiții de hrană și reproducere pentru mai multe specii de pești din ihtiofauna României, printre care: lin ("Tinca
Grindul și Lacul Răducu () [Corola-website/Science/329861_a_331190]
-
12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă depresionară umedă (dune de nisip, lacuri cu apă dulce, stuf și păpuriș) aflată în partea sudică a ultimei meandre a Brațului Sfântul Gheorghe, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația adăpostește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări
Lacul Belciug () [Corola-website/Science/329867_a_331196]