779 matches
-
de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de postaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător." Rareori poți găsi, fie și sub pana unui ageamiu, o mai deprimantă însăilare de cuvinte, timpuri verbale, descrieri de-o deconcertantă naivitate și artificialitate a trăirii. Lexicul aspirantului la noblețurile ultime ale spiritului e cam de această factură: "În halul în care mă găseam mi-ar fi fost peste putință să pornesc
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Borderie, un fel de Angelica, marchiza esteților. La orice pagină ai deschide, dai peste construcții gramaticale și situații naratoriale care n-au de-a face nici măcar cu strategiile romanului popular (Nicoale Manolescu încearcă să acrediteze o atare perspectivă). Ele sunt deprimantele semne ale totalei lipse de talent. Înafara celor câteva replici ale lui Pirgu (singurul personaj credibil al cărții), romanul pare născut din ambiția fără măsură a unui peltic de a-și declama în piața publică sonatinele nu doar lipsite de
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
intelectualilor umaniști, elementul tragic are o soartă tot atît de ingrată. Pe de o parte, elementul tragic și-a păstrat o aură nobilă și gravă, exercitînd o atracție teoretică specială, pe de altă parte concluziile la care ajung cercetătorii sunt deprimante: despre tragismul vieții umane trebuie să vorbim la trecut. Ce semnificație mai are atunci o noțiune de care am ajuns să facem uz în virtutea unei sterpe obișnuințe? Rezumînd cartea lui Gabriel Petric, tragicul are o împătrită semnificație: 1) este o
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
și au separat gîndirea teologică de cea filozofică, așa cum în secolul al XIII-lea episcopul Etienne Tempier a interzis nuanțele eline pe care creștinismul nu le putea asimila. Revenind la zilele noastre, constatăm că cerul se află într-o stare deprimantă: fizica l-a desubstanțializat la propriu, furîndu-i orice urmă de realitate. Astăzi, cînd spunem "cer", știm că facem uz de o metaforă. Și totuși, Alexander Baumgarten își păstrează optimismul în privința actualității filozofice a cerului, vrînd înadins să contrazică impresia că
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
pe care nici nu o mai flutur prin fața ochilor. Mă doare mult această incapacitate vinovată ca și cum, într-un fel, natura mi-ar acorda mie privilegiul inexplicabil (sau puțin convingător) de a continua să trăiesc. Deznodământul nu este, pentru mine, deosebit de deprimant, pentru că citesc în el ușurarea de a fi concordant cu legile definitive ale fatalității. Deprimantă e sala de așteptare, deprimante sunt zilele de amânări și recursuri care asigură stabilitate celei mai absurde suferințe. (Mă refer la acel tip de viață
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
ca și cum, într-un fel, natura mi-ar acorda mie privilegiul inexplicabil (sau puțin convingător) de a continua să trăiesc. Deznodământul nu este, pentru mine, deosebit de deprimant, pentru că citesc în el ușurarea de a fi concordant cu legile definitive ale fatalității. Deprimantă e sala de așteptare, deprimante sunt zilele de amânări și recursuri care asigură stabilitate celei mai absurde suferințe. (Mă refer la acel tip de viață atârnată de un fir, alunecând iremediabil spre tubulatura comei, cu apropieri tot mai clare de
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
mi-ar acorda mie privilegiul inexplicabil (sau puțin convingător) de a continua să trăiesc. Deznodământul nu este, pentru mine, deosebit de deprimant, pentru că citesc în el ușurarea de a fi concordant cu legile definitive ale fatalității. Deprimantă e sala de așteptare, deprimante sunt zilele de amânări și recursuri care asigură stabilitate celei mai absurde suferințe. (Mă refer la acel tip de viață atârnată de un fir, alunecând iremediabil spre tubulatura comei, cu apropieri tot mai clare de distrugerea trupului și a conștienței
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
doi ani nicio potecă. În lipsa Ateneului, ce rămâne? Sala Palatului, singurul loc în care o orchestră mare ar putea să țină un concert. „Ar putea” este impropriu, pentru că deși pot încăpea și orchestra și spectatorii, atât aerul sălii, prăfuit, învechit, deprimant, cât și acustica, te trimit cu sute de ani în urmă. Potrivită poate pentru Congresele Ceaușeștilor, că tot sunt la modă, total improprie unui mare concert. Rușine pentru autorități fără rușine În anul de grație 2011, autorităților române li se
Bilanţul Festivalului Enescu: artişti mari pe scenă, manelişti în sală şi printre autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/68882_a_70207]
-
e memorabila uvertură la o operă copleșitoare, care va ști să speculeze cu maximă eficacitate resursele oferite de lumea aflată la o răspântie a evoluției/involuției sale. Nostalgia nu e, totuși, suficient de puternică pentru a-l împinge la concluziile deprimante din marile cărți. Știm, însă, de acum, că omul nu doar că va supraviețui, dar va și învinge. Care e prețul acestor victorii, vom afla. Deocamdată, din depărtare, dintr-un tărâm care nu e încă Yoknapatawpha, scriitorul a arătat că
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
speculative. În final vom avea o istorie a filosofiei în variantă bufă, adică o colecție de glume care ilustrează structura gîndirii speculative. Se înțelege, volumul te pune într-o încurcătură de principiu, căci, deși amuzantă prin dulceața bancurilor, ea e deprimantă prin portretul pe care îl face filosofilor: niște încrîncenate cîrtițe săpînd la baza unor probleme fără soluție. Pe scurt, o atmosferă de deriziune învăluie personajele, întărindu-ți convingerea că umorul, cînd e aplicat fără discernămînt, are efect deconcertant. Cea mai
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
unde este atinsă problema lor (pp. 119-120, despre koan-ul zen). Dacă ele ar fi fost multiplicate pînă la numărul de pagini cîte cuprinde catea, atunci am fi avut de-a face cu un volum cu miez. Așa însă, spectacolul e deprimant. O antologie de poante în care filosofia e luată ca pretext, autorii emanînd un iritant aer de superioritate bășcălioasă. O carte haioasă scrisă de doi șmecheri, atît și nimic mai mult.
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
din sensibilitate decât din principii estetice. Era vorba despre un semn de circulație care-i tăia cheful de orice, un fel de fular negru, atârnat pe-o diagonală, un șarpe mort, în sfârșit, un maț ieșit din uz, flasc și deprimant, care îi interzicea să-și întoarcă mașina. Dar nici nu mai are importanță ce însemna: era o imagine care-l făcea să renunțe și să lase viața să treacă nepăsătoare pe lângă el. Venea de la serviciu pe banda din stânga, aluneca lin
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
să spun, jos pălăria, dar nu prea știu ce vrea el să zică, comunică cu un element al naturii, cred". Un alt elev a scris că ,"poezia este prea tristă și are sentimente de tristețe, iar tristețea este dureroasă, e deprimant să fii așa, dar e ok că poți comunica cu acest An nou care vine odată pe an și e prea tare că-ți aduce mâncare și distracție dar el a uitat să precizeze asta". „Titlul este șocant și șukar
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. PERLE la limba română by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79704_a_81029]
-
cauza bolii, dar totodată înlătură patologia misterelor sordide, dătătoare de fiori, care emană din arcanele ei. Acesta e cazul druizilor: Brunaux, dedicat adevărului, devine inflexibil, respinge verosimilul și îmbrățișează veridicul, reducînd istoria la schema unei unice variante valabile. O variantă deprimant de mediocră, potrivit căreia druizii au fost niște filosofi care nu au scris nimic și care au dispărut din istorie înainte ca romanii să cucerească Galia. Acesta e adevărul gol-goluț despre druizi. Restul e fantasmagorie frivolă născută din delir de
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
scriitor naiv, defazat, experimentalist malgré soi, incult și ignorant. Citind aceste cărți, ești surprins de coerența și consistența referințelor culturale. (În paranteză fie zis, unul din personajele romanului e înconjurat de "Vechiul Testament în grecește în mai multe volume, o carte deprimant de groasă de drept internațional, Jane Austen și ŤLes Contes Drolatiquesť"). Într-o interpretare ingenioasă, Gary Harrington demonstrează că Faulkner a dus mai departe ideea de parodiere a Odiseei și că, pe lângă evidentele influențe stilistice, Soldier's Pay poate fi
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
a ajuns la acea treaptă de autonomie a minții cînd poate pretinde că gîndește cu capul lui. Prin urmare, dacă îi știm viziunea, îi vom putea înțelege mai lesne lexiconul din Cuvinte de acces. Cum arată așadar optica, sumbră și deprimantă, pe care Baudrillard o are despre lume? În ochi francezului, epoca actuală e definită printr-o mare pierdere și un mare cîștig: pierderea stă în dispariția transcendenței, cîștigul stă în performanțele tehnologiei digitale. Dar, nemaiavînd un reper divin către care
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
The Book of Longing - admirabil tradus în românește de Șerban Foarță și Cristina Chevereșan pentru Editura Polirom. În clipa când scriu aceste rânduri, prietenul meu din Washington se află la Los Angeles, pentru a sărbători alături de ilustrul autor de cântece deprimante (dar care sunt desăvârșite leacuri ale melancoliei) apariția acestui nou album. E al unsprezecelea, într-o carieră începută în 1967, continuată decenii în șir într-un semi-anonimat plin de amărăciune, și ajunsă astăzi - cam de pe la mijlocul anilor ’90 - la o
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
Morin la Alain Finkielkraut, atacați sistematic în timpul vieții de nulități invidioase, îndeosebi academice. Partea proastă, conchide Lenzini, este lipsa de substanță a acestor atacuri, unele pur personale, ca și lipsa de autoritate intelectuală a majorității atacatorilor. Nu e semnificativ și deprimant să citești sub pana unui astăzi complet necunoscut Bernard Frank despre „insignifianța” lui Camus ca filosof și scriitor? Surâsul călăului Rithy Panh este un supraviețuitor al regimului lui Pol Pot (1975- 1979). Avea treisprezece ani când a început teroarea. A
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
provocat diaristului de-a lungul timpului. „Rentabilitatea binelui", una din temele care îl preocupă îndeosebi pe Gabriel Liiceanu, revine regulat în paginile cărții. De ce merită să faci binele, ocolind răul, de vreme ce spectacolul pe care îl oferă azi specia umană e deprimant? Răspunsul autorului e o variantă morală a reciprocității pragmatice: binele făcut de dragul binelui este o utopie pe care nu o regăsim decît în religii, de aceea adevăratul bine e cel săvîrșit în vederea recompensei, situație în care cel mai rentabil pentru
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
de o săptămână într-o frază memorabilă: „A fost îngropată Mădălina Manole și a fost dezgropat Ceaușescu." Asta e tot ce s-a putut spune la televizor în vara sufocantă a lui 2010 despre România. E mult? E puțin? E deprimant, e declasant, e rușinos. Și e chiar adevărat.
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
Dinică, să asiști la decrepitudinea lor fiziologică, solidaritatea spontană pe care o resimți față de ei fiind chiar motivul pentru care lectura te absoarbe. Rezultatul este că, molipsindu-te de supliciul prin care trece fiecare, capeți un gust amar de spectacol deprimant: se moare pe capete în carte, iar cei care mor nu sunt ființe de rînd, ci figuri ilustre, ba, mai mult, cortegiul de decese e înfățișat cu un timbru dramatic, de martor privind absurdități nosocomiale. Spun „nosocomial” ca să nu spun
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
epocii comuniste? Ca să nu mai amintesc de discuția legată de generațiile de după război (’50, ’60, ’70, ’80, ’90?) sau de debutul celei cu adevărat postcomuniste (în 2000?). Cum scriam și data trecută, unor întrebări polemice de dragul polemicii și care seamănă deprimant de bine cu niște răspunsuri gata făcute, prefer o discuție cinstită și fără prejudecăți. Repet: luați-o ca pe o invitație!
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
atît tenta insolită a mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare, încît rezultatul e adesea deprimant. Ioana Revnic a intuit asta, de unde și postura ofensivă în care și-a gîndit cartea. În loc să intre în pielea unei înregistratoare pasive, martoră scrupuloasă a persoanelor din fața ei, autoarea pășește pe scenă și își regizează interviurile. De aceea, fiecare dialog
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
îndrăznește să înoate împotriva curentului. (Ca tristă anecdotă, de curând am avut prilejul să intru, chiar la ea acasă, în librăria lui Oxford University Press. Pe lângă faptul că rafturile care mă interesau, cele de literatură și teorie literară, erau absolut deprimante ca număr de titluri și tematică, în sfertul de oră în care le-am parcurs, în afară de mine și de cei doi prieteni care mă însoțeau, n-a mai intrat absolut nimeni...) Inițiativa lui A. C. Grayling are, desigur, și o componentă
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
turnătoriile aparțin unor lumpeni, care vehiculează încă, la finele anilor ’80, clișeele marxism leninismului, în interpretarea lui stalinistă din aceiași ani ’50. Mizeria morală și intelectuală a autorilor lor, unii, bănuim, cu funcții în învățământul și aparatul administrativ local, este deprimantă. Ca toate celelalte ediții ale Dorei Mezdrea, și aceasta este impecabil alcătuită. Notele explicative, mai succinte, prin forța împrejurărilor, fac legătura între documente și reconstituie contextele. Pour la bonne bouche, am găsit, totuși, și o scăpare: la documentul 11, p.
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]