450 matches
-
întunericului. Îmi aduc aminte că i-am menționat numele, pe când încă trăia, în rândul autorilor ce merită atenție în tabloul literar al epocii. Dar cu câtă perseverență a avut grijă să arunce acest nume care promitea în cea mai urâtă deriziune! (... Cuibărit în buricul Bucureștilor, în casa unui oportunist de marcă din altă epocă, M. Ralea, ajunsese de poveste prin câștigurile de bani și bunuri adunate cu mâini hrăpărețe de pe cuprinsul întregii țări, pe care o străbătea cu aroganța unui vechil
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
și așa criteriul verosimilității prin periclitare de destin rămîne valabil. Nu poți lua în serios un autor care, plimbîndu- se cu avionul între două conferințe, plăsmuiește povești despre asprimile eroice ale vieții. E o inadecvare lăuntrică care acoperă creația de deriziune. Și atunci autorul începe să scrie despre sex, emigrație și corectitudine politică. Acesta e motivul pentru care ficțiunea literară nu mai are trecere azi. Al doilea motiv: confiscarea ficțiunii de către efectele vizuale ale cinematografiei. În concluzie, ar fi o impietate
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
Gheorghe Grigurcu I. L. Caragiale: un autor al contrastelor, atît în structura operei sale, cît și în raportarea acesteia la contextul literar-cultural în care se înscrie. Personajul său favorit e unul al deriziunii, moftangiul național, omul kitsch, la antipodul celui profund, cu tangență la absolut, al Luceafărului, cu o astfel de fervoare cultivat încît s-a produs impresia că ar reprezenta o față a scriitorului însuși. Dar poate fi redus autorul Nopții furtunoase
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
atins de gravitate. Abia acum simți în Vintilă Mihăilescu un spirit descins din lectura lui Weber, Simmel, Geertz sau Mauss, și nu un miștocar care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de calambururile lui Aristofan. În tot cazul, Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de dăscăleli etice
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
discută probleme prozaice, mă abstrag, devin surd la ceea ce se spune. Nu o fac în mod polemic, dar mă plictisesc și, automat, evadez spre ceva mai înalt.” (p. 25) A treia formă e repulsia față de spiritele blasfemiatoare, care acoperă de deriziune orice lucru valoros. „Sufăr ca lovit cu biciul ori de cîte ori este maculat un lucru pe care îl iubesc sau îl admir.” (p 210) A patra formă e incantația poetică, Alex trăind de timpuriu cu mirajul poetului pe care
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
câștigul acestui prozator talentat. După atâtea cărți gravitând în sisteme asemănătoare, puțini se așteptau ca Mihuleac să se reinventeze. A doua scenă o reprezintă zborul Ellei spre apartamentul iubitului. Aglomerând panici sociale cu reacții mistice, Cătălin Mihuleac descrie parodic spectacolul deriziunii creștine. Imaginarul cinematografic al scriitorului reușește să păstreze teroarea în plan secund. Dincolo de sincopele construcției, Aventurile unui gentleman bolșevic este remarcabil prin felul cum radiografiază triumful și decăderea unei lumi caricaturale, în care orice început este dinainte condamnat la un
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
mai mult sau mai puțin ocultate ori tratate convențional până acum: erotismul, religiosul, patriotismul, revolta socială, moartea”. În plus: „în condițiile capitalismului «sălbatic» românesc, poeții au tot mai acut conștiința marginalizării, iar aceasta întreține cu insistență un sentiment depresiv al deriziunii existențiale”, însă, în mod paradoxal, fără a diminua „puțin obișnuita vitalitate a liricii românești contemporane, atât prin generațiile mai vechi, încă active, cât și prin mai tinerii Daniel Bănulescu, Andrei Bodiu, Simona Popescu, Robert Șerban, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dan
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
ziaristului Kevin Jackson o depășea pe a mea. Eu mă gândisem pur și simplu la pantofii de sport marca Adidas, la care visau toți adolescenții din România, în timp ce în „The Independent” explicația dată era aceea că adidași erau numite în deriziune cele două picioare de porc, pentru care se stătea ore întregi la coadă” (p. 238). O carte tristă (scrisă fără bucurie, cum spune chiar Ana Blandiana) nu prin ceea ce afirmă, căci orori au fost și vor mai fi în istorie
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
Austriei care a pierdut Imperiul, la personalități din varii domenii ale spiritului, de la învățământul public dat pe mâna dascălilor incompetenți la igiena intimă a semenilor și la defectele lor, dominate de sentimentalism și de kitsch, ori la critica familiei filistine. Deriziunea ia aspecte pamfletărești, ca în cazul lui Heidegger, executat nu atât pe baza principiilor filosofice, cât a detaliilor domestice. Scene hilare, de un umor pe măsură, ca aceea cu englezul ce posedă ,același" tablou de Tintoretto, precum cel expus în
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
ea își reclama cu deplină vigoare drepturile. Cît anume îți sugerează o femeie în planul imaginației tot atît de mult îți inspiră ea în planul efuziunii. Într-un fel, creația literară, în măsura în care această noțiune nu a fost încă acoperită de deriziune, se referă la gradul de emoție pe care o femeie, sugerîndu-ți o imagine anume, ți l-a putut inspira. Ceea ce înseamnă că una reprezintă o femeie, alta îți sugerează ea și cu totul altceva îți inspiră. Paradoxul face că ceea ce
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
special la teoria jurnalului, la problema exilului și la ezitarea între a intra și a rămâne în literatura franceză. A subliniat că jurnalul ține loc de operă realistă la un prozator declarat oniric. Decepționat de propria naționalitate, exilatul perpetuu adoptă deriziunea în felul de a vorbi despre succesele și insuccesele sale. Eventuala situație de ratare sau de reușită se află deasupra oricărei conjuncturi, cum prozatorul însuși o prezintă autoironic în jurnal: ?Sunt liber, nu aparțin nici literaturii române, nici literaturii franceze
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
nu lucrează cu fantasme (umbre care dialoghează, personaje presupuse, ipoteze de epică), textul lui VVM se înfundă într-o eseistică extrem de pretențioasă, pe care nu știi când să o iei în serios și când să o consideri o formă de deriziune. Cel mai mult m-a descumpănit în această carte ambiția autorului de a deveni, totuși, filosof, în ciuda disprețului său pentru toată filosofia. Dezlănțuit pamfletar împotriva tuturor valorilor (singurele acceptate sunt poezia și cinematograful), negându-și virulent toți contemporanii, de la Iorga
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
Am înțeles-o. Nu se făcea să-i ia scaunul unui moș". în consecință, autorul pare a trăi nu în cosmos, ci în societate, a se circumscrie unui context de tabieturi, pe care cu cît încearcă a le lua în deriziune cu atît le confirmă prin numirea lor ori măcar prin aluzia la ele: Un titlu de tot interesul, în față la Leonida, pe o tarabă: Mă hrănesc, deci nu îmbătrînesc. Conținutul, nu știu, doar am îndoieli. Fapt este: nici eu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
haslii luate din Convorbiri", dar nu le publică în 1873, ci în 1875. În 1910, Gh. Panu notează în Amintiri de la Junimea din Iași: Ce să zic de d. Grădișteanu care, din spirit de polemică, îl numește pe Eminescu în deriziune genial". Același Gh. Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi căuta să pară vesel, în timp ce ,Eminescu rîdea cu indiferență, știa de articol, dar nu-și dăduse osteneala
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
Durkheim și Lévy-Bruhl, critica lui începe tocmai cu aceștia. Și o face după toate regulilele onestității, punîndu-le în lumină gîndirea și apoi distanțînu-se de ei, dar fără să-i imite și, mai ales, fără să-i acopere, în urma criticii, de deriziunea trufașă a urmașilor. Lucrarea Idealul creator a fost scrisă de Dumitru Drăghicescu în limba franceză și a fost publicată la Paris în 1914. Circumstanțele în care autorul și-a scris cartea sînt grăitoare în privința psihologiei sale, lucrarea reușind să ilustreze
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
însă, da. Din acest motiv, mi se pare injustă compararea reacției fundamentaliștilor islamici din lumea largă cu protestele formulate de forurile ecleziale din România, după înscenarea piesei teatrale Evangheliștii. Analogia, oricât de tentantă, nu rezistă. Jurnaliștii danezi au indicat prin deriziune o realitate istorică palpabilă. Alina Mungiu a invadat în schimb, cu perfecta vocație a derizoriului, tema clasică din textele gnostice ale primelor veacuri creștine care viza relația (evident ,suspectă") între Logosul emanat și ipostazele - cosmice sau terestre - ale feminității. N-
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
și universul și conflictul interior al conștiinței care iubește și urăște lumea pentru că o înțelege în punctul înalt în care simte umbra lui Dumnezeu. Uriașa desfășurare de forțe poetice nu e un lucru rău și în nici un caz subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
să plîngem" (Quintet politic ș1992ț). Dacă la început postura poetei era cea a unei paradoxale așteptări coroborate cu înregistrarea dezastrelor cosmice, ajunse la saturație, acum ea este cea a unui vates neînțeles. Vaticinarea i se pierde într-un climat al deriziunilor, al falsităților și decăderilor de sorginte omenească proximă, greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie singur printre ruine/ poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sînge/ poetul întreabă unde sînt
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
reciprocitate din interiorul etniiilor întăresc solidaritatea colectivă, iar expresia ei totemică este venerația față de un zeu care îi unește pe toți. De aceea, ca să risipești o etnie e îndeajuns să-i compromiți zeii, numai că Dawkins vrea să acopere de deriziune toți zeii și toate religiile, sarcină oarecum împovărătoare pentru un singur om, dar nu și pentru autorul lui Dumnezeu: o amăgire. Decurge firesc că morala, ca să existe, nu are nevoie de un temei metafizic, pentru banalul fapt că, în privința binelui
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
este sclipirea lui Pintilie, tot freamătul lui Toma Caragiu, care ar fi făcut implozie, spune undeva regizorul, dacă ar fi jucat mereu la fel de în forță, de în transă lumea pe care le-a propus să o populeze. Lumea minciunii, a deriziunii, a prăpastiei din noi. Lumea obedientă. De oriunde. Lumea saltului mortal. În 1972, în România literară apar trei texte extraordinare, semnate de trei mari nume din elita culturală. Ana Blandiana, Lucian Raicu și Matei Călinescu fac breșă în istoria prezentului
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
film rusesc/ cu cadre largi/ monotone/ prin care mai trece cîte-un personaj/ ce vorbește-n dodii/ se mișcă nefiresc/ și trăsnește a moarte” (Minunatele replici de după). Ferindu-se de seriozitate, poetul cultivă o metaforă „demitizată”, seacă, precum un pariu cu deriziunea. Apa e „călîie și mămoasă”, iahturile se leagănă aidoma unor debili, bărcile și vaporașele taie luciul apei precum „ai tăia primul etaj al unui tort de nuntă” etc. Din aceeași aprehensiune în raport cu abstractul și generalitatea, ironia e așezată frecvent într-
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
mai există. Vremea compozitorilor de muzică a trecut, au mai ramas interpreții. În lumea cuvîntului, lucrurile par să o apuce pe același făgaș. Specia grefierilor purtători de laptop, compilînd maniacal din dicționarele și cărțile introduse în memoria calculatorului, acoperă de deriziune ideea de scriitor. Tehnica, prin înlesnirile pe care le oferă omului, ajunge pe nesimțite să modifice natura umană. În această privință, soarta omului e pecetluită în înțelesul cel mai rău al cuvîntului, adică e cetluită fără scăpare într-un destin
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moțăie în tihna dulce a unei „bune conștiințe”. Un disconfort, o stânjeneală
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
I. D. Bălan, ni se pare însă un veritabil eșec. E vorba nu de un eșec oarecare, ci de un eșec total, sub toate raporturile, nici una dintre edițiile apărute în această colecție până acum nefiind tratată cu atâta superficialitate și deriziune, cu atâta lipsă de profesionalism și nici cu atâta lipsă de responsabilitate pentru întreprinderea asumată. E de la sine înțeles că o ediție critică nu se poate realiza fără o bună cunoaștere a bibliografiei operei, fără identificarea variantelor unui text, fără
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
p. 21]. Procedeul preferat al agenților de influență este logomahia [cuvânt din greaca veche, însemnând „luptă prin cuvinte”, prin combinarea vocabulelor: lógos, cuvânt, și máhe, luptă], una dintre formele cele mai insidioase ale dezinformării. Urmărind denigrarea, discreditarea inamicului, expunerea sa deriziunii, disprețului sau ridicolului, logomahia constă în folosirea de formulări care să solicite emoțiile și care, prin colportare și promovare sistematică, sfârșesc prin a fi acceptate ca adevărate [Vladimir Volkoff, Dezinformarea - armă de război, Editura Antet, 2000, p. 9]. Aceste formulări
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]