1,111 matches
-
pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în dosarul cu acte, pe care probabil că-l țineți încuiat, nu de alta, dar se fac controale... Ieșit din birou, cu obrazul gata să-i crape de roșu ce-i, Mihai coboară încet cele douăsprezece etaje, uitînd de lift, derutat de comportarea acelei femei "frumoasă, știe să fie delicată chiar și-n ironie, dar nu-i de nasul meu; la prima încercare de-a o curta, mă repede că nu mă văd. E bine să rămîn la vînzătoarele mele... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut pe obrazul tînărului că și-a amintit de ea, femeia ar vrea să-l măsoare lung, cu privirea încruntată, să-și mențină autoritatea tonului, dar se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o să te intereseze, cucerește tinerii, îi întărîtă și... eventual, îi lasă lui bărbat-su. Apropo! își amintește ea și deschide dulapul scoțînd din poșetă un plic, iar din plic, două poze îți plac femeile astea? Te rog, fără false pudori! Derutat de toată această discuție, cît mai ales și de tonul Mariei, Mihai devine supus, ia fotografiile și le privește: două femei frumoase, trecute puțin de 40 de ani, îmbrăcate foarte elegant, în poziții studiate, puțin provocatoare, dar cu foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la care de altfel nici n-am participat. Eram foarte departe, foarte departe... — Departe? — Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-ul reprezintă, în mentalul colectiv, concretizarea trecutului comunist, a nostalgiei după siguranța socială dată de autoritarismul statal. Discursurile populiste ale liderilor lui, în special ale d-lui Ion Iliescu nu au făcut decât să susțină această nostalgie, normală pentru cetățeanul derutat de primejdiile zilnice ale unei tranziții ce pare a nu avea sfârșit. Sufocat de grava criză economică, incapabil să se adapteze la rigorile regimului concurențial impus de piața liberă, electoratul pare a nu mai băga în seamă dublul limbaj PDSR
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea pripit. Două stângi în urechea dreaptă îl derutară și mai mult, drept care, profitând de ocazie, i-am tras un șut în cap. Nu mă credeam, fizic, în stare de așa ceva. Începusem să obosesc și mă dureau mâinile, dar prinsesem gustul sângelui. Un picior în inimă aruncă colosul nefolositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să vină) pe onoarea mea de, hm, de prinț, domnule Mihail." Directorul se simți pe neașteptate părăsit, în nesiguranță. Ca un adolescent rătăcit într-un oraș necunoscut, nimic nu-i era ostil, dar totul îi era străin, Basarab Cantacuzino îl deruta. Juca tare, trecuse la intimidare ori era doar o cacealma. Voia să se arate nu ca unul din artizanii evenimentelor, ci doar ca un supus al lor. Cum s-ar spune, n-avea încotro, trebuia să îngenunche și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acuz, probabil acest fel de a fi și de a gîndi v-a ajutat să vă păstrați funcția, dar nu și demnitatea." Privirea opacă a prințului Basarab Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui și acest lucru îl deruta cu totul pe Mihai Mihail, obișnuit să citească mai degrabă în privirea cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebi că dacă sînt luate sub control toate punctele pomenite este normal că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e obligatoriu să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcând flacăra lumânării cu mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și celelalte fete erau de acord cu ea, căci instinctiv se depărtaseră de Anuanúa, de parcă ar fi fost un periculos Nohú, plin de venin. Se părea că, pentru prima și singura dată în viața lui, Miti Matái era atât de derutat încât nu știa ce atitudine să adopte, nici cui să-i ceară ajutor, și în cele din urmă răspunse cu voce gravă: —E-adevărat? Făceai dragoste cu asasinul tatălui tău, în timp ce Purúa agoniza? — N-am de ce să dau explicații nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poetului, felul lui inchizitorial de a pune întrebări cu tăiș clar, limbajul său lipsit de cuvinte alese și tonul prea ridicat, îi zdruncinaseră puțin credința. E drept, recunoscu într-un târziu Alexe, omul mai face și lucruri bune și asta derutează de multe ori, așa se explică și entuziasmul de adineauri al prietenului nostru, dar problema e că n-o face din convingere, ci mai degrabă din refulări trecătoare, neimportante. Și mai ales, cu o nevastă ca a lui, ultra pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l atac. Important este, mă, să tragi într-o țintă ascunsă, atunci mai ai și satisfacții. Mai deunăzi, ții minte, amicul nostru, poetul, ținea cu tot dinadinsul să ne facă să-l îngurgităm pe nemestecate pe unul care reușește să deruteze pe mulți prin felul lui de a fi, o face pe drăcosul, mușcă în dreapta și-n stânga, atacă, se zvârcolește, aruncă venin, face echilibristică pe o muchie de cuțit, se leagă de unul, de altul, nimic nu-i convine, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu mine, ce se întâmplă, dumneata, domnule, ești un miracol, emani liniște, fără îndoială, prezența dumitale mă face să mă simt astfel. Sidonia luă pachetul de țigări, șovăi să mai aprindă una, să n-o mai aprindă? Bărbatul tăcea, era derutat. Acum câteva clipe, femeia era gata să dea în lacrimi, acum îi spunea că se simte minunat. El ce trebuia să mai creadă? Ce ciudate mai sunt femeile astea ajunse la vârsta critică! Se uită la ceas. Mai avea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cândva, pentru toți. La fel le spune și dom' profesor la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor nu se Înșela... Altfel, poate, nu ar mai fi fost printre ei... Și nici ei aici. Petru era la fel de derutat ca și ei În fața valului neașteptat de musafiri care năvăliră În casă odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a-și ilustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mult și se țin timid de mână. Ea își duce din când în când, jenată, capul la floare și respiră adânc din ea, în timp ce frământă mâna lui Maurizio. Albina nu se poate hotărî iarăși pentru Pulcheria sau pentru floare. O derutează noua ei rochie albă. Se aude vocea rezonerului ce intră din nou pe scenă. De data asta vorbește în microfon, de undeva din stânga scenei.) Deci, domnilor, ceea ce vedeți nu se mai petrece în timpul d-voastră, sau ăsta nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spune Roja, iar acum mă simt obligat s-o țin tot așa, chiar dacă am rămas pe cont propriu, se plînge. Nu e adevărat, încearcă să l încurajeze Părințelul, mai sîntem și noi prin preajmă, spune. Care voi, întreabă din nou derutat taximetristul, neștiind încotro s-o apuce văzînd culoarea verde a unui semafor agățat de cealaltă parte a intersecției în dreptul unui balcon care îi dă impresia că o să se prăbușească pe carosabil. Tocmai de asta mă tem și eu cel mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
greșită a limbii române: „Orice om încearcă / să picteze viața. / Unii o fac nud / Alții o iau și de amantă. / Îi mai și trântesc niște ploduri.“ (Destin) Pluralul de la „plod“ este „plozi“, nu „ploduri“. Sper că aceasta nu-l va deruta pe poet, astfel încât să scrie de acum înainte „pozi“ în loc de „poduri“ și „nozi“ în loc de „noduri“...) Depășit de exigențele creației literare, autorul exclamă la un moment dat: „Doamne, grea meserie e scrisul! / Cuvintele nu mă ascultă / se împrăștie ca iepurii prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]