652 matches
-
într-un colț și plânge", "Isus își ia capul în mâini și începe să plângă", "Povestitorul țipă", "Povestitorul vine la ea, blând", "Isus cu blândețe". Și întregul lui comportament este al unui om răvășit de episoadele prin care a trecut, derutat, zăpăcit deopotrivă de proiectul divin inițial și de cel pe care Pavel încearcă acum să-l materializeze. "Isus" e un idealist nimerit într-o lume de funcții și obiective precise. De la Caiafa la Pilat din Pont și de la Pavel, organizatorul
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
mai are spațiu de respirație și face să pocnească sticlă Încorsetata În cositorul vitraliilor. Au asudat și pereții și fruntea oamenilor ghiciți În stranele foarte Înguste. Călugăritele, colo niște umbre fantomatice Între care ea, Mărțina Sâmbure, se simte Înregimentata. Este derutata. Plânge și Își Înghite lacrimile care ar putea să i se scurgă pe obrajii cu pudra Caron. Abia Într-un târziu Își șterge ochii și nasul, copilărește și direct cu țesătura mânușii. Prin plasa dantelei firave, Isi vedea pielea de pe
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
profet. Cum se explică atunci faptul că previziunile lui în legătură cu moartea unor oameni se adeveresc? Profesorul Baroni rezolvă într-un fel enigma: , Totul este farsă", afirmă el categoric, adăugând: ,Dar eu cred că este o parodie" (p. 77). Așa încât reflecțiile derutate ale lui Viziru sunt îndreptățite: ,Antipa glumea într-adevăr? Era el numai un farsor? Avea cinismul să încerce până unde poate împinge gluma, cât de mare este puterea farsei? Sau totul este doar întâmplare, coincidență, destinul nostru nefiind decât închipuirea
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
ne ajute” zice ăla care ne angajase, la care polițaiul se uită mirat la noi (toți aveam pleata, tricouri negre cu “satane”, iar pe al meu chiar scria CORONER) și ne zice ”da voi nu prea arătați a boschetari”. Din ce in ce mai derutați, cerem explicații, așa că suntem conduși în sufragerie, unde, pe parchet, se află mortul care trebuia carat. Băuse că un animal, murise de vreo săptămâna, și tot timpul ăsta zăcuse în casă, intrând într-un firesc proces de transformare. După ce ne-
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
stâncă prăvălită cu ani în urmă pe mormânt, iar atunci minunea s-a produs: „Văzând trupul neputrezit, am strigat: Antonie, Părinte Antonie!... Însoțitorii mei s-au apropiat. Nimeni nu mai citea Psaltirea. Băieții noștri făceau fotografii. Eu eram cu totul derutat și bulversat. Nu îl căutam pe el. Nu aveam voie să-l dezgrop pe el. Mormântul lui cu crucile era dincolo de apa Ialomicioarei sau aici, în poienița de sub stâncă, dar la o distanță de 15 - 20 de metri spre nord
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
nu știi limba. -Cu ce vă servesc, domnule? -Te las pe dumneata să alegi pentru mine. Și doresc să-ți spun că mi-ar plăcea să ne întâlnim după ce termini serviciul. Ai fi de acord? -Ea îi aruncă o privire derutată. Ce să cred? Era obișnuită cu clienți obraznici, dar acest bărbat părea altfel. -Da, domnule vă pot fi ghid după-amiază. Eu termin serviciul la ora trei. Merg acasă să mă odihnesc puțin și, dacă vreți, pe la cinci ne vedem aici
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
-i mai treceau prin cap și inimă. Din câțiva pași, Andu ajunsese tânăra superbă. Se rușină vizibil în fața ei și cu glas de copil cu lecția neînvățată, spuse leșinat: - Tu ești, Talida? - Cum mă vezi, da! Te miri? - Sunt absolut derutat, de când nu ne-am văzut...ești superbă, știai? A trecut ceva timp! - Da, știam, că numai asta mi se spune în fiecare zi, nimeni însă nu vrea să se convingă cât de deșteaptă sunt! - Asta grijă, să o ai tu
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
au fost auzite de la părinți și bunici, de la rude și vecini ori de la prieteni și colegi care le auziseră și ei de la înaintașii lor. Mii de gânduri, legate de mii de amintiri din întreaga sa viață, l-au asaltat și derutat, aducând cu ele multă tristețe și mâhnire. S-a liniștit încetul cu încetul și chiar a avut puterea de a zâmbi unor momente frumoase din copilărie și adolescență. Parcă ușurat de o povară a început să scrie încet, concentrat, încercând
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
un semnal de alarmă, așa că adulții au considerat că este mai bine să trăiască toți componenții familiei împreună, ori în țară, ori în afara ei. Astfel erau alături zi de zi și întâmpinau împreună greutățile vieții. Nu mai erau despărțiți, speriați, derutați sau dezamăgiți de modul cum li se desfășura cursul vieții. Cei mici poate nu înțelegeau efortul familiei, sacrificiul tatălui și al mamei. Poate le ,,convenea” libertatea de care beneficiau cel puțin zece ore pe zi și satisfacțiile unor ,,prietenii” întâlnite
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
așteaptă să-l scoateți din apă? --Dă-l în mă-sa! rânji Vasile Curcă. Dacă ieșea cu banu’ de la început, poate făceam ceva. Acu’, să aștepte, până facem socotelile. Moș Ion rămase cu gura căscată și cu căciula în mână, mormăind derutat: --N-am înțeles! Adică...i-ați cerut bani? Cei trei începură să râdă cu hohote. Iliuță îl întrebă: --Ce-ai rămas ca la dentist, nea Ioane? Afacerile sunt afaceri! --Ai rămas în urmă cu tehnica! râse și Vasilică. --Bă, tată, sări și
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
foarte important și îl caută de zor”, gândi animalul. „Băi stăpâne, tare aiurit mai ești! Ce cauți este legat de șaua mea! Ia odată povara asta de pe mine!” Bărbatul uită de lădiță, în aceste momente fiind preocupat de dispariția Elenei. Derutat, ieși pe poartă și deodată își zări soția în fânar ridicându-se încet și frecându-se la ochi. Rămase o clipă locului înmărmurit, întrebându-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
o însoțim în drumul ei cu bravul Mărțișor! - Să n-aud, căpitane, sunt foarte supărat! Dacă asta ți-e dorința, să pleci și tu! Plecați cu toții! Plecați imediat! Limbile de foc țâșneau agitate prin norișorii care se învinețiră. Primăvara rămase derutată. Chiar îi dă voie să plece? Și credinciosul ei căpitan chiar vrea s-o însoțească? Nu știa dacă trebuie să se bucure sau să plângă. Iar Mărțișor... Nu-i venea să creadă. Chiar este posibil să-și realizeze visul? Privea
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
să-și controleze ținuta. Giacomo intuind de ce are nevoie femeia, trase o draperie care acoperea o ușă și îi arătă unde își poate verifica ținuta. Totul nu a durat mai mult de cinci minute și Adriana era în stradă. Era derutată, nu știa încotro s-o ia ca să ajungă din nou în piață și de aici la locul unde Doina își parcase mașina cu o zi în urmă. Afară se mai răcorise și încet, încet, începu să scape de presiunea situației
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
tuturor. Altfel, este cam greu să îți urmărească cineva ideile. Și așa nu prea citește lumea, dacă oamenii mai dau și peste cuvinte sau expresii ca să spun așa, nepopulare, care le sunt mai greu accesibile.... Irina rămase pentru un moment derutată. - Păi... să înțeleg că ar trebui să scriu cam tot așa ca la emisiunile de televiziune, urmărind doar ratingul? Și să am în vedere doar gustul, ca să nu spun capacitatea de înțelegere a publicului? Nuuuu... mai degrabă îmi asum riscul
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
Toate Articolele Autorului Se tânguie văzduhu-ntr-un flaut nebun... Din iubiri, amintiri se -tot- duc și revin, Prin tristeți de omăt. Mă pătrund și adun Ochi aprinși de scântei (gerul gri e senin). Sunt sclipiri reflectând întâmplări de demult! Un băiat derutat trece strada grăbit... Fuge cântec de dor, peste lumi, și-l ascult. Gesturi de plumb duc norii pe timp rătăcit. Prin albul strecurat pe cadranul zilei, Chipuri, cu speranțele-n vis, împletesc fum, Peste imprevizibila clipă-a milei. Sufletu-mi
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
s-a și întâmplat. Am trăit împreună cei mai frumoși ani după decesul primului meu soț. Îmi doresc ca acele momente să nu fi fost doar o furtună sau o ploaie de vară ca multe altele. Și totuși uneori sunt derutată. Nu mai trăim împreună aceeași intensitate a iubirii. Altceva i-a luat locul. Problemele cotidiene ne-au răpit clipele de fericire. La ce folos că acum ne putem permite orice extravaganță, orice confort, dacă nu mai trăim acea religie a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
aragazului. Făcuse răcituri, caltaboș, salată beuf, fripsese cârnați, mai avea sarmale de la Crăciun... Făcuse și un tort, pe care scrisese cu frișcă: „La mulți ani!” De ce...mulți? Se zbătuse să pregătească atâtea și pentru anul acesta. Și acum se întreba derutată: de ce? În sufragerie pusese pe masă setul de farfurii din porțelan chinezesc cu decor aurit, paharele din cristal de Bohemia și tacâmurile de alpaca, moștenite de la bunica. Cumpărase și un brad... Așa pregătise sufrageria și anul trecut...Și acum doi
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
te ajut, Emilia continua să o mângâie pe mână. Stai lângă mine, apoi blând o aduse pe tânără lângă ea. Pune capul pe umărul meu, plângi dacă te ajută, iar mâinile o strânseră cu putere la piept. Olga era puțin derutată, nu înțelegea bine gesturile Emiliei. Era hotărâtă, să o lase, să facă, ce vrea, doar serviciul să-l aibă. Femeia a scotocit în geantă după telefon, apoi a vorbit cu cineva. După încheierea discuției a spus: Olga, de mâine mergi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că erau îmbrăcați! - Ei, câte-o zdreanță putredă, agățată de coaste! În rest, oase. Goale, goale! Coana preoteasă a rămas derutată, prilej pentru mine să continui povestea: - Și când i-am văzut așa, am aruncat traista cu struguri spre ei, că nu aveam niciun băț la îndemână și am alergat spre casă, fără să mă uit înapoi. - Stai, bă, să ne
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
lor. Se uitau cu invidie. Petriță m-a întrebat, prefăcându-se mirat : -De ce ai venit cu astea, mă? Vrei să te duci cu ele după bolindeți? -Lasă-l, mă, să se ducă! a spus Ilie, foarte îngăduitor. Eu nu pricepeam. Derutat, i-am întrebat : -Nțai zis voi că trebuie să am traistă și băț? -Am zis! mârâi Ilie, uitându-se cu subînțeles la ceilalți. N-ai decât să te duci! -Cum să mă duc? Am îngăimat speriat. Nu mă luați cu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Vieți. Scumpa noastră țară! Scumpul nostru Regat! Scumpa noastră Republică! dacă în fruntea acestei națiuni s-ar afla un președinte. Virtual tiran. Și eu sunt considerat un despot. Poate, dar am oferit mult. De aceea locuitorii mă iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al Treilea Cer era indicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi fost dispusă să Îmi ofere ea bani ca să o facă, dacă aș fi refuzat-o. — Dar tu nu ai refuzat. Nu. Nu cred că există un bărbat În toată Florența care ar fi făcut așa ceva. Dante era tot mai derutat. Baldo păru să Îi citească gândurile. — Eu nu sunt un om de litere ca dumneata, messer Alighieri. Dar am văzut multe, peste mare, poate că mai multe decât sunt scrise În cărțile dumitale. Și multe altele le-am auzit povestite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Damocles, respectiv, spectrul posibilei distrugeri a poligonului experimental care a devenit planeta noastră. Sau, mă rog, care a fost de la bun Început. Eva a intervenit insinuant-tolerantă : - Să admitem că acesta ar fi scopul. - Există Îndoieli În privința asta? am Întrebat puțin derutat. - Să spunem că nu există certitudini. Continuă... - Premisa ar fi aceea că, livrându-le Celorlalți spre monitorizare o imagine fabricată ad-hoc a evoluției noastre, i-am putea Împinge Într-o capcană letală. Adică, fiind ei mai fraieri, s-ar lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se radicalizaseră sensibil: nu mai vroiam doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau cu mine, să mi-l Însușesc, pur și simplu. Aveam să văd eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza să se deschidă, care voiam și nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]