283 matches
-
de o remarcabilă profunzime: „Desacralizarea lumii moderne... ascunde, totuși... singura creație religioasă... Adică o perfectă camuflare a sacrului În profan. Nu se mai poate distinge, este o identificare și mulți cred că această identificare a sacrului În profan este o desacralizare și o ignorare totală a experienței religioase. Eu cred că pot arăta contrariul, că este din nou o camuflare, o ascundere, o ocultare. Profanul exprimă În lumea profană funcția sacrului... Teologia „morții lui Dumnezeu” - arată valoarea religioasă, valoarea sacră a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ei să facă: riturile, aventurile Încercările lor de tot felul”. În alt loc, Eliade recunoaște că istoria (narațiunea) are și o funcție salvatoare. În situații imposibile, de claustrare, oamenii au supraviețuit prin povestiri. M. Eliade vorbește și de literatură ca desacralizare și „degradare” progresivă a mitologiei: „Suntem pe cale de a Înțelege astăzi un fapt pe care secolul al XIX-lea nu putea nici măcar să-l prevadă: că mitul, simbolul, imaginea țin de substanța vieții spirituale, că le putem camufla, mutila, degrada
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și chiar de „intimitatea religiei”. Indiferent de traseele urmate, intimitatea și-a păstrat mereu trăsăturile primare. Ca Într-o aluviune, nici unul dintre vechile sensuri nu se pierde, chiar dacă suferă unele prefaceri - de pildă, coborârea de pe verticala paradigmaticului pe orizontala sintagmaticului. Desacralizarea aceasta vizează Însă numai posibilitatea de a conferi noi sensuri unei structuri lingvistice care se revendică formulelor de comunicare esențiale. De pe la Începutul veacului al nouăsprezecelea, intimul și intimitatea au dobândit, În linii mari, toate sensurile pe care le cunoaștem astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bogat decât se crede în mod obișnuit(...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns"30. Libertatea și chiar tendința de răsturnare a ordinii impuse oficial, în paralel cu desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea paradigme la adăpostul cărora s-au putut cristaliza parodiile în epocile lor de mare înflorire. Carnavalescul, lumea pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai bogat decât se crede în mod obișnuit (...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns"193. Libertatea și chiar tendința de răsturnare a ordinii impuse, oficiale, urmate de desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea coordonate la adăpostul cărora s-au putut cristaliza parodiile în epocile lor de mare înflorire. Carnavalescul, lumea pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice și a epistolografiei [s.n.]", după expresia lui Burckhardt. Imitația anticilor (care oferă modele în Macrobius, Marțial sau Plutarh), dar și tendințele de desacralizare al acestui tip de discurs ne îndreptățesc să-l plasăm sub incidența parodiei. Materialul care a generat un susținut epigonism este culegerea de cuvinte de duh a lui Poggio Bracciolini (1380- 1459). Liber facetiarum cuprinde 178 de anecdote și scrieri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trecând in măgar în măgar, purtând poveri și fiind mânați de oameni nevoiași""268. Rabelais va decide, mai hâtru, să-i pedepsească tocmai în locul unde se află, adică în Infern. Însă oricare ar fi sursa acestei secvențe, ea marchează o desacralizare totală a temei ce fusese, până atunci, abordată de mulți cu o maximă distanțare, provocată de teama pe care perioada medievală o insuflase cu privire la acest subiect. Comicul și bufoneria nu lipsesc din capitolul readucerii la viață a lui Epistemon (al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că e vindecat!". Rabelais consideră suficient acest năstrușnic mod de a capta interesul lectorilor, așa că purcede imediat la descrierea amănunțită a celor văzute de Epistemon-martorul "când s-a întâlnit cu diavolii și a stat la taifas cu Lucifer". Din start, desacralizarea temei Infernului este anunțată prin schimbarea statutului "locuitorilor" acestei lumi, căci "dracii sunt oameni cumsecade" și "n-o duc chiar atât de rău cum își închipuie lumea". O suită de tablouri enumerative, care detaliază condiția fiecăruia numindu-i atribuțiile și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de fier și ghearele de bronz, asemenea puterii rigide a Romei, și era o contrapoziție satanică față de Biserica lui Cristos. Contemporan desacralizării statului în sensul prezentat de Apoc. 13, se află și reluarea discursului paulin din Rom 13, 1-7, potrivit căruia puterea civilă ar fi îngăduită de Dumnezeu pentru binele oamenilor. Origene (185-254) invita credincioșii la supunerea față stat nu doar din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
referă în primul rând la Crăciun și la Paști, și mai apoi la sfinți sau zilele de nume. Cu toate că toți afirmă că merg la biserică, totuși apreciază că nu suficient de des. O parte din cei intervievați vorbesc de o desacralizare a sărbătorilor religioase, care nu mai sunt ceea ce ar trebui să fie, ci "au devenit un prilej de distracții cam nerușinate" (S13). Dintre ritualuri, spoveditul și rugăciunea sunt cel mai frecvent menționate. La majoritatea motivația spoveditului pare însă să fie
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fiind un puternic factor de coeziune. 3. În a treia fază, orașul devine principala formă de organizare socială, ceea ce transformă radical interacțiunile și relațiile comunitare. Indivizii sunt apropiați geografic (chiar înghesuiți), dar mult mai distanțați psihic și social. Pragmatismul și desacralizarea înlocuiesc tradițiile religioase. Răspunsurile tradiționale produse de diferite religii nu mai satisfac. Comunitățile religioase sunt diverse și mult mai mobile și permisive (Cox, 1985). Cu toate că fenomenul religios prezintă o mare varietate de structuri și forme de manifestare socială, există o
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pare a fi de actualitate. Renașterile religioase sau mișcările de reformă pot fi indici ai acestei tendințe. Pentru alții, asemenea orientări par a avea mai degrabă o agendă politică decât o fundamentare sociologică temeinică. După cum observa Cuciuc, "stingerea vocației conducătorilor, desacralizarea lor și orientarea spre activități economice, politice, administrative au transformat unele biserici în instituții social-politice" (2006, p. 249). În aceste condiții, unele tendințe apărute în cadrul comunităților religioase nu sunt atât de mult rezultatul unor rafinări și reorientări ideologice, cât, mai
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
mult decât o simplă atitudine personală, ca dovadă stând și repercusiunile acestuia care vor multiplica vocea deocamdată singulară a lui Perrault. Începutul textului este unul oarecum prudent prin recunoașterea "venerabilității" antice însă versurile următoare răstoarnă perspectiva, acumulând gradat argumentele unei desacralizări a trecutului pentru a culmina prin așezarea pe același plan a secolului lui Ludovic al XIV-lea cu cel al lui Augustus. Esența vizează, de fapt, o ruptură de mirajul trecutului și, mai ales, coborârea de pe soclu a marilor antici
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că avem nevoie de asta, întrucît lumea se află la o răscruce, ca înaintea unei mari transformări, ca în așteptarea unui nou Avatar. 5.1. MAX WEBER ȘI "CULTURILE PĂCATULUI" ? După secole de la războaiele religioase din Europa, după decenii de desacralizare marcantă, încă se văd liniile de fractură între catolici, protestanți și ortodocși. În UE, țările ortodoxe (Grecia, Cipru, România, Bulgaria) au standardele de viață și performanțele economice cele mai slabe, dar credința e afirmată și practicată de majoritatea populației. În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este o școală de gîndire ce conduce activitatea economică în jos, spre materie, caracterizată deci de materialism, egoism, mercantilism și cantitativism, "virtuți" ce au înflorit de atunci pînă în sistemul economic actual, la care mai putem adăuga lăcomia, specula, demoralizarea, desacralizarea, financiari zarea excesivă, virtualizarea excesivă ș.a. Aceste "valori" au dus economia mondială în două depresiuni majore, cu o distanță de aproape 80 de ani între ele. Aceasta ne arată că economiștii nu au învățat mai nimic din primul caz, au
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
despre două lumi. Cum spunea Henri Kissinger, în materie de geopolitică și geoeconomie e ca în imobiliare, adică trei sunt elementele care contează cu adevărat: locația, locația și ... locația. Ne-a adus aici egoismul și dorința de dominație, materialismul și desacralizarea, devoluția spirituală și lipsa de înțelepciune, raționalismul și mercantilismul. Econo miștii din Clubul Celor Care Discută Starea Economiei Mondiale (CCCDSEM) vorbesc eufemistic, ca despre o fatalitate, de "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorare masivă, finalizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fi invidiați de alții s-a înfăptuit treptat și doar sub acțiunea universului consumerist. Începuturile s-au făcut demult, iar tendințele tot mai marcate ale modernității și-au adus contribuția decisivă. Printre acestea, procesul de a raționa în mod științific, desacralizarea sau demagificarea lumii ocupă un loc de prim-plan. Pe măsură ce s-a impus ideea că „nicio putere misterioasă sau imprevizibilă n-a intervenit în mersul lucrurilor de pe lume”18 și că natura nu ascultă de voința omului, ci de niște
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
precum familia sau Dumnezeu); cea de-a treia etapă desăvârșește decăderea umană, fiind o groapă comună În care trebuia aruncat și renegat trecutul, „haznaua libidourilor refulate”, cum o numește Marcel Petrișor 12. Delirul lua proporții uriașe, având ca scop final desacralizarea și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de preoți (exista chiar o „poetică” a supliciului, celor din urmă Înscenându-li-se liturghii negre). Unii mărturisitori văd În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
supli și mai cinstiți, decât ridicoli, umflați cu pompa pe măsura "măreției trecutului nostru" și sub imboldul unor strategii ideologice, inclusiv interbelice, sau de conivență conjuncturală, străine criteriilor axiologice. Balonul obez va fi explodat oricum, mai devreme sau mai târziu ... Desacralizarea unor autorități morale, a unor directori de conștiință din perioada dejistă și ceaușistă a literaturii române, ocupația de bază a acestei cărți, nu este patentul profesorului Negrici, dar atunci când o face, o face cu talent, incisiv, mordant, dar nicicând apodictic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
răsturnat în apă (demitizare). Confuzie, incertitudine în universul acvatic: stele, pești, taurul care se adapă ca semn al tulburării apei? În finalul psalmului, Dumnezeu îl înfruntă pe Iacov și din această "mare poveste" nu iese nimeni învingător. Psalmistul nu urmărește desacralizarea ci, mai degrabă, are nevoie de corporalizarea divinității, vrea o experiență a atingerii senzoriale a lui Dumnezeu: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este!" Dar această concepție antropomorfică despre "divinitate" (mitologia greacă) aduce pe zei în sfera omenescului, desacralizându-i
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
motto care face trimiterea la imaginea Duhului Sfânt, înainte de coborârea în materie. Se rețin câteva motive poetice (motivul cosmogonic, motivul sferei, motivul timpului nedivizat), tema destinului, antiteza dintre lumea profană (banală) și lumea sacră, caracterizată prin existența principiului, prin cunoaștere, desacralizarea miturilor și resacralizarea acestora prin intermediul poeziei. "Oul viu" semnifică imaginea eternă a increatului. În ou, poetul imaginează o adevărată cosmogonie în care există principiul vieții ("palat de nuntă") și principiul morții ("cavou"). Albușul este învelit în "trei atlazuri" protectoare, "culcușul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai curând o acuza la modul ipocrit în care sunt văzute cele sfinte într-o lume de farisei. Omenirea nu tratează greșit numai sacrul, dar și arta; trădarea lui Emanou înseamnă, poate, trădarea artei. Numele personajului principal echivalează cu o desacralizare întrucât Emanou este o prescurtare, o sărăcire prin chiar absența particulei "el" a numelui Mântuitorului. Așadar, ceea ce ar fi trebuit să însemne "Dumnezeu este cu noi" se limitează la o ambiguizare a mesajului: "este cu noi", iar de aici se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nocturn al "aventurii" îl fac să exclame: "Noroc că nu se mai uita nimeni în sus", ceea ce conferă un plus de siguranță momentului. Se face clar raportarea la societatea contemporană, la lipsa reperelor credinței, la firul rupt cu divinitatea, la desacralizare. Momentul doar în aparență amuzant al subtilizării banalului obiect va salva, la propriu, viața a trei persoane: "regele pescar", aflat în castel proprietarul căruia îi era rău, iar alarmă declanșată va aduce ambulanță care-i va salva viața; Parry, aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ne amintim (conform studiilor lui Mircea Eliade) de condiția, pe care și-o asumă astăzi omul modern, pentru a ne explica o asemenea reacție de respingere. Cu toții tindem să devenim cât mai puternici, să ne dominăm destinele hărăzite, cu prețul desacralizării. A noastre și a lumii în care locuim. Toposul sacru se definește prin opoziție cu cel profan. Însă, omul nu poate scăpa de "fatalitatea" originii sale divine, oricât de sofisticată și evoluată ar fi devenit viața pe care o duce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Esterházy; el își reprezintă infinitezimal femeia, ca și cum ar vrea să-i spulbere misterul și să se lecuiască de legendara ei provocare, fără să reușească, bineînțeles. Scriitorul n-a făcut decât să reviziteze un mit, în dublul limbaj al adorației și desacralizării, sporindu-i taina. Capitolul VII În bătaia istoriei, grandoare și decadență Agonia și moartea ultimei Rome După studii de teologie, estetică și filosofie, finlandezul Mika Waltari (Helsinki 1908-1979) se impune încă de la debutul său cu romanul expresionist "Marea iluzie" (1928
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]