175 matches
-
gregoréo însemna "sunt complet treaz", egrégora "m-am trezit, veghez", iar forma adjectivală are sensul "treaz", fie în accepția concretă de "sculat din somn", fie în aceea figurată, "cu mintea trează, activ" (ngr. Grégoros "rapid, iute")216. Semnificația acestei variante desacralizate a numelui aduce în discuție două probleme. În primul rând, se referă la experiența ieșirii din profan pe care o trăiește individul, fără a ști ce a fost real în experiența sa, și aduce în atenție o temă dezbătută în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce sunt" (Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 1, 27-28). Ocultismul, contestația de gen hippy, sofistica specifică anumitor cercuri intelectuale occidentale din anii '50256 sunt jaloanele acestui microunivers care proclamă moartea lui Dumnezeu (unul dintre reprezentanții acestei lumi desacralizate, cu un nume de o sonoritate evocatoare, Lucio, îi neagă lui Dumitru orice posibilitate de a accede la cultură - "cum să faci cultură cu interjecții arhaice și vocabular de parohie danubiană"257 - la mistere, pe care nu le poate exprima
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologiei prin proclamarea ideii de deus otiosus marchează pierderea comunicării cu sacrul și decăderea doctorului Martin din categoria inițiaților 273. Apariția lui Dumitru recuperează "ruptura ontologică" pe care o trăiește Dugay, prin anamneză; acest mesager sacru reface legătura dintre lumea desacralizată și univesul primordial 274, îi dezvăluie "prezența duhului divin într-însul": Nu știți oare ai cărui duh sunteți?" (Luca, 9, 55), "îl revelă pe Dugay-Martin sieși"275. Tămăduirea de astm a Theclei, miracol pe care l-a făcut "doctorul" prin intermediul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul. În această situație se află bovaricul profesorul de pian, amnezic cu privire la semnificat sau la codul care l-ar putea produce. Neîmplinirea semiotică înțeleasă ca o cădere, înscrie numele în seria mitonimelor desacralizate. Monemul de bază din structura numelui protagonistului este Gavriil/ Gabriel (primul care a sesizat această analogie, precum și semnificația numelui este Ștefan Borbély) care reproduce un vechi teoforic frazeologic, apropiat într-o interpretare mai veche de ebr. gheber "bărbat" (Septuaginta, Vulgata
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
301). Sufixul patronimic "-escu" (căruia lingvistica românească i-a evidențiat echivalența de ordin semantic cu articolul posesiv: "al lui" sau cu sintagma "aparține lui"302) adăugat unui nume care exprimă filiația divină prin particula "el" din finalul numelui, traduce versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc. Revelația originii divine uitate (arșița - sabie/sabia de foc care îl lovește în creștet) se produce treptat prin însumarea progresivă a mai multor semne. Un prim semn este banca: "Asta parcă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologiei contemporane în care exegeza -în ciuda termenului de "arhetip" folosit pentru acest personaj de către Eliade și a etichetei lui, "totul este mitologizat"- a identificat-o pe Ana Pauker, prin descriere fizică și obiceiuri 425), respectiv zeița și replica ei desacralizată, descrise în cele două portrete. Portretul Oanei se conturează din două secvențe: la treisprezece ani, Oana este "voinică, spătoasă și frumoasă ca o statuie. Avea ochii negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele goale și sărea de-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aduce argumente de natură să infirme mitologia construită Leanei ("mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă, echilibrată, trăind în lumea noastră, aici, pe pământ - cu toată melancolia ei..."581) de către Hrisanti, să-i dea accepția desacralizată a colportajului ("Zic mitologie, pentru că circulau fel de fel de zvonuri pe seama ei - că era protejată de cutare ministru, că era marea pasiune a unui foarte distins ambasador..."582) sau să o situeze într-o perspectivă raționalistă ("Exista o mitologie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
632. Tocmai pentru că reprezintă misterul teologic, Iconaru este ales pentru aventura "furării" uniformelor de general, aventură pusă sub semnul întâmplării: "Și câte nu s-ar fi putut întâmpla! Dumnezeule, câte nu s-ar fi putut întâmpla!"633. Într-o lume desacralizată, Iconaru este mesager al credinței simple, dar puternice, un nou Dumitru care crede necondiționat în miracol. Antim, un alt "muzicant de meserie" ca și Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Thanase, "creierul acestui spectacol platonician", lumea poate fi modificată dacă se cunoaște codul acestui spectacol 708. Codul spectacolului este diferit, în funcție de perspectiva care i se aplică: mitică sau realistă (pentru Albini, spectacolele ascund acțiuni împotriva ordinii sociale, ancheta fiind simbolul desacralizat al anamnesis-ului709). Pentru cel care deține codul, arta care evocă timpul mitic într-un teatru al Lumii, poate produce saltul din timp710. În contextul funcției sacre a spectacolului, costumele simbolizează și realizează "diferitele modalități și situații ale omului. De câte ori dezbracă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Era expresia ei favorită, continuă visător Pantelimon. Mi-o tot repeta mereu. Pe atunci, mi se părea umilitoare, și nu înțelegeam de ce mi-o spune. De ce tocmai mie?..."738. Pantelimon, tânărul inventator, este "purtătorul de mituri într-o lume puternic desacralizată și ideologizată", "victima unei serii de coincidențe mutual contradictorii"739. Reacțiile sale amintesc de "naivul" Farâmă: "A reacționat cum nu se putea mai bine... Ori nu știe nimic, și atunci, vorba lui, e prost; ori își ascunde atât de bine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau ființa aducătoare de bucurie, substantivul latinesc capătă sensul de "dar divin" - în românește "grație divină"770). Imaginea și etimologia coincid ca sens: ca și cele trei vile de la Vevey, sunt trei și totuși una. Camuflată, grația se regăsește în desacralizatele, maculatele corole, impudica Euphorbia și în fiola cu aconitină (referința la Goethe pe care o vom mai întâlni și în Tinerețe fără de tinerețe..., "Ich grűsse dich, du einzige Phiole..."). Celălalt supranume, Amazoane, este un nume de trecere spre realitatea mitică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și Gavrilescu din La țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
bună parte a operei eliadești este redevabilă mitului meșterului Manole: în Nuntă în Cer, Uniforme de general, Tinerețe fără de tinerețe..., el jerfește logodnica, artei. ("Manole, Manole,/ Meștere Manole..." îi recită Melania în momentul morții). Un mijloc de redare a naturii desacralizate a personajului și a căderii din mit este diminutivarea (Euphrosina-Frusinel din Les trois Grâces, iar în cazul lui Iancu Gore, efectele de putere ale numelui funcționează asemenea unui bumerang: deși îndreptate asupra celor din jur au rolul de se întoarce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile acelui călător, „giuvelier protestant de la Paris” amintit de Odobescu, doar pentru o confirmare: din secolul al XVII-lea până la 1900, teama persanilor față de moarte nu s-a schimbat: „Chardin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Odin și poetul în care "textul propune o refracție în mitologie a lumii reale, prin oglinda mării". Etc. Unul din canoanele refracției este considerat a fi ironia, urmărită în poeme ca Dumnezeu și om, unde "poetul oferă imaginea unei lumi desacralizate, în care ritualul in-formării e golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a mitului sacru, ci ca gest într-o ordine a frumuseții imanente". În Tat twam asi sunt puse în oglindă două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de la care nu cer și nu aștept decît bucuria de a mă uita liniștit la soarele de-afară și gîndul că diseară mă voi culca la fel de calm apropiindu-mă de moarte cu Încă o noapte ? Poate că sub măștile lor desacralizate gîndesc mai limpede și voi avea curajul de a nu-mi alunga gîndurile ce nu-mi convin. Căci a gîndi e, fără Îndoială, o chestiune de demnitate și de curaj, dar e și singurul mijloc de a ne revolta Împotriva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
post) modern. Conform fundametalismului baptist, Biblia conține în sine totul. Trecutul, prezentul și viitorul sunt prezente deopotrivă în textul revelat. Prin urmare, orice adaptare, modificare sau schimbare a ritualului și a textului creștin în acord cu prezentul postmodern, relativist și desacralizat este refuzată și stigmatizată ca atare. „Fundamentalismul este o reacție Împotriva teologiei liberale și a frecventării bisericii de către oameni puțin interesați de religie.” Plecând de la această primă folosire a termenului, Sandu Frunză detaliază tipologia lui Majid Tehranian privind cele șapte
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
există foarte mulți oameni cu convingeri religioase profunde, uneori în disonanță cu cele oficiale, dar care nu merg frecvent la Biserică. Motivațiile sunt diferite, dar nu ne îndreptățesc să afirmăm un mare succes al stilului de viață laic, pe deplin desacralizat. În Europa de Est, de exemplu, bisericile sunt prezente din plin în viața socială, iar privatizarea religiei este dublată de o prezență publică puternică a Bisericii. Bryan Wilson, un alt autor de referință, scrie despre secularizare că ar fi „procesul prin care
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fost redactor la Radio Moldova, redactor și redactor-șef la Editura Hyperion. Volumele de poezii Lucrare de control (1987) și Salonul 33 (1989) au impus un poet cultivat, cu umor intelectual și cu un acut simț al perceperii unei lumi desacralizate, așezată sub un destin mioritic, în care există totuși „îngerul” Mihai Eminescu. SCRIERI: Lucrare de control, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1987; Salonul 33. 33 de poeme și o elegie rock, postfață Eugen Chiriac, Chișinău, 1989; Critica irațiunii pure, București, 1996
CHIRIAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286206_a_287535]
-
din pământ, că leul își șterge urmele, că pelicanul își învie puii după trei zile, că unicornul se sacrifică, lăsându-se momit de o fecioară etc. etc. Simbolul creștin funcționa diferit față de cum funcționează simbolul în lumea noastră de azi, desacralizată; avea o greutate infinit mai mare. Când Iisus Hristos este reprezentat sub forma mielului, a leului, a unicornului ș.a.m.d., medievaul nu vede în acele imagini figuri animaliere, copii ale unor ființe reale, ci chiar pe Mântuitor. Jacques Voisenet
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al XIV-lea care va da ordin să fie arsă. Cea mai cunoscută lucrare filosofică a lui Pascal este "Les pensées", o colecție de gânduri asupra suferinței umane și a încrederii în Dumnezeu, o lucrare apologetică creștină adresată noii lumi desacralizate. Această lucrare cuprinde și celebrul pariu al lui Pascal, care încearcă să demonstreze că Dumnzeu există, folosidu-se de o teorie a probabilităților. Începută în corespondența cu Fermat pentru a demonstra o problemă a jocului cu zarurile, Pascal presupune că toate
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
oameni produc un dublu rău, neputându-se totuși separa de mituri, simboluri, povești, deoarece, după cum observa Mircea Eliade în eseul “Sacru și Profan”, acestea țin de substanța vieții spirituale pe care vrând-nevrând, trebuie să și-o asume chiar și omul desacralizat. El poate camufla, degrada, mutila aceste mituri și simboluri, dar niciodată extirpa. Mituri pe jumătate uitate, hierofanii decăzute, simboluri dezafectate, un întreg deșeu mitologic a supraviețuit în omul modern, dar și-a pierdut puterea germinativă și mai ales credibilitatea :oamenii
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
la punctul de pornire al lumii, sustrăgându-se istoriei prin spectacolele teatrale. Scriitorul credea că „artele (dansul, muzica, poezia, artele plastice) au avut la origine o funcție sau o valoare magico-religioasă”, iar în contextul cultural actual, „sub formele ei radical desacralizate, cultura occidentală camuflează semnificații magico-religioase, pe care (cu excepția câtorva poeți și artiști) contemporanii nu le bănuiesc”. În concepția sa, arta este o cale de contemplare a sacrului prin care se încearcă înțelegerea esențelor și a elementelor primordiale ale vieții, iar
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
chiar de Dumitru. Lucio îl ironizează pe Dumitru, prezentându-l ca pe un sfânt făcător de minuni. Dugay intervine în favoarea românului, criticându-i pe oameni că nu l-au mărturisit pe Dumnezeu. El face o adevărată critică a societății occidentale desacralizate: "„...E vina noastră, care am știut de Dumnezeul adevărat și nu l-am mărturisit. Așa cum e Dumitru, cu credința lui naivă, idolatră și vană e mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
conexiuni existente la nivel subconștient. Mircea Eliade mărturisea că a dorit să pună în antiteză în „Pe strada Mântuleasa...” două concepții opuse cu privire la viață: una mitică și ambiguă (mitologia lumii esențelor) și o alta modernă și raționalistă (mitologia unei lumi desacralizate). Sacrul este ascuns permanent în cotidian, iar obiecte banale au o valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]