175 matches
-
Orice construcție și orice inaugurare a unei locuințe noi echivalează într-un fel cu un nou început, cu o nouă viață. Și orice început repetă acel început primordial când a luat naștere Universul. Chiar în societățile moderne, atât de puternic desacralizate, serbările și petrecerile care însoțesc mutarea într-o locuință nouă mai păstrează încă amintirea festivităților zgomotoase care marcau odinioară acel incipit vita nova. Deoarece locuința este o imago mundi, ea se găsește în chip simbolic în "Centrul Lumii". Mulțimea, chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întemeiat ontologic de mit, nu are un model exemplar. Cum vom putea constata în cele ce urmează, munca agricolă este un rit dezvăluit de zei sau de Eroii civilizatori, fiind așadar un act real și totodată semnificativ. Într-o societate desacralizată, munca agricolă este un act profan, justificat doar de profitul economic. Pământul este lucrat pentru a da foloase, hrană și câștig. Golită de simbolismul religios, munca agricolă devine "opacă" și istovitoare, nu are nici o semnificație și nu îngăduie nici o "deschidere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a împlinit și că primăvara este aproape. Aceste rituri au loc în cea mai mare parte înainte de ivirea primăverii, ca "fenomen natural". Desacralizarea Naturii După cum am arătat, Natura nu este pentru omul religios exclusiv "naturală". Experiența unei Naturi radical desacralizate este o descoperire recentă, fiind accesibilă doar unei minorități a societăților moderne, în primul rând oamenilor de știință. Pentru ceilalți, Natura mai are încă un "farmec", un "mister", o "măreție" în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare sugestivă, pentru că ne dezvăluie o experiență care nu mai este accesibilă într-o societate desacralizată: experiența unei vieți sexuale sanctificate. Corp-casă-Cosmos Am văzut că omul religios trăiește într-un Cosmos "deschis" și că el însuși este "deschis" spre Lume, ceea ce înseamnă: a) că se află în comunicare cu zeii; b) că participă la sfințenia Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai ușor de trupul său dacă această altă imagine a corpului-Cosmos care este casa e spartă în partea de sus. Este de la sine înțeles că toate aceste experiențe sânt inaccesibile omului areligios, nu doar pentru că moartea a fost pentru el desacralizată, ci și pentru că el nu mai trăiește într-un Cosmos propriu-zis și nu-și mai dă seama că faptul de a avea un "corp" și de a se instala într-o casă echivalează cu asumarea unei stări existențiale în Cosmos
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conține germenii tuturor eticilor elaborate mai târziu în societățile evoluate. Bineînțeles, inițierea ca act religios nu mai există în societățile areligioase contemporane. Dar, după cum vom putea constata în cele ce urmează, pattern-urile inițierii se mai păstrează încă, deși puternic desacralizate, în lumea modernă. Fenomenologia inițierii Inițierea cuprinde îndeobște o triplă revelație: a sacrului, a morții și a sexualității.18 Copilul nu cunoaște nimic din aceste experiențe; inițiatul le cunoaște, și le asumă și le integrează în noua sa personalitate. Să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de dinainte, dar pe care îl simte mereu, sub o formă sau alta, gata să izbucnească în adâncul ființei lui. Așa cum am mai arătat, omul areligios în stare pură este un fenomen mai degrabă rar, chiar și în cea mai desacralizată dintre societățile moderne. Majoritatea celor "fără religie" au încă un comportament religios, chiar dacă nu-și dau seama. Nu este vorba doar de mulțimea "superstițiilor" sau a "tabuurilor" omului modern, care au toate o structură și o origine magico-religioasă. Omul modern
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
au nevoie și Ateii. Demonii pot slobozi apocalipse. Dar și capodopere. Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. Omul contemporan a dat transcendența pe pragmatism. Mă tem că mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul conștiinței umane. Fără transcendență, ne-am fi pierdut regnul. Stropul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sorin Alexandrescu, Iași, Ed. Polirom, 2004. Aici autorul scrie că imaginile sacre ar putea duce cu gândul la "o limitare regretabilă sau intolerabilă a libertății, ceea ce conduce la corelarea libertății omului cu desacralizarea, în favoarea unei conștiințe pur raționale. Criza societăților desacralizate contemporane ne avertizează totuși că nu este suficient să ne lipsim de aceste imagini religioase pentru a fi realmente liberi și pentru a accede la o autonomie fericită" (p. 354). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- SOCIOANTROPOLOGIA FENOMENELOR DIVINATORII 8 1 89 Cuvânt înainte Divinația. Definiții
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sa regăsite până la identitate în zone extrem de diversificate ale spiritului uman. Temporalitatea în sine nu este suficientă pentru a defini o operă, ci este corelată cu relația dintre timpul naratorului și timpul povestirii. Spațiul în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel de centru și altar al naturii în care viața curge nestânjenită. Semnalele mitice pulsează. Arta excepțională a lui Labiș constă în a camufla sâmburele mitic în două-trei învelișuri; cadrul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
popor ales, adică de popor creator. Așadar, la Mircea Eliade, ca și la C. Rădulescu-Motru, mesianismul semnifică misiunea culturală a unui popor, rostul său istoric, ansamblul creațiilor care, luate împreună, determină un drum specific, o evoluție culturală originală. Acest sens desacralizat avea în cultura română interbelică o circulație mai largă. Cât de legitimă este folosirea acestui sens, cât pierde semantica termenului prin despecificare, prin schimbarea sistemului de referință, sunt probleme pe care nu le pot avea în vedere aici. Legătura vocației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și mitologice erau îngemănate într-un sigur discurs) până azi, în postmodernitate, când poetul e singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naționale, poetul romantic își asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a exilului, Tomisul era un ținut al tristeții prezente, iar Roma un tărâm al fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
hierofanie cosmică. Recent, Sylvia Marcos reia motivul într-o carte realmente seducătoare 73. În timp, creștinarea acestor simboluri, practici și ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supraviețuit timpului în versiuni mai mult sau mai puțin desacralizate. Cred că una dintre aceste versiuni desacralizate a Mamei Pământ se poate regăsi și în cuprinsul difuz al mișcării New Age de astăzi. Este vorba de venerarea Pământului și a naturii din cadrul mișcării universale Pachamama (Mama Pământ). Ea este activă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
într-o carte realmente seducătoare 73. În timp, creștinarea acestor simboluri, practici și ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supraviețuit timpului în versiuni mai mult sau mai puțin desacralizate. Cred că una dintre aceste versiuni desacralizate a Mamei Pământ se poate regăsi și în cuprinsul difuz al mișcării New Age de astăzi. Este vorba de venerarea Pământului și a naturii din cadrul mișcării universale Pachamama (Mama Pământ). Ea este activă în întreaga lume, inclusiv din România. În
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
europeană (ICE) care urma să înainteze o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene în vederea adoptării unei legislații universale a drepturilor naturii. Dacă citim în cheie religioasă această inițiativă, atunci avem de-a face, în fond, cu o fetișizare desacralizată (în cheie juridică) a Magnei Mater. Cultul ei străvechi cunoaște astăzi forme noi, secularizate, dar înnobilate oarecum cu o ,,spiritualitate fără religie" una de tip New Age în genul celei definite de Sam Harris în cărțile sale. Natura și pământul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
un altul istoric, dar și de un timp al obiectelor, însoțit de cel diafan al amintirilor. Timpul sărbătorilor este exemplificat în această carte de Mirel Bănică cu filipii de iarnă. Analiza poate fi continuată și cu alte sărbători, astăzi frecvent desacralizate și vulgar mercantilizate. Secularizarea lor sparge deseori canoanele tradiționale și omoară ,,duhul sărbătorii" încă bine păstrat la invocatul Muzeu al Țăranului Român. Iată câteva exemple. În afara muzeului, trăim frenetic intervalul sacru al celor 12 zile, de la Crăciun la Bobotează. Având
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Vechi și al reînvierii Noului An. Faptul era însoțit și de folosirea unor părți din trupul animalului sacrificat pentru ritualuri magico-religioase (descântece, vrăji, practici divinatorii etc.). Astăzi, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm social porcul într-un registru pur culinar, perfect desacralizat. Porcul este valorizat exclusiv ca aliment cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența în lume. Un alt element substanțial desacralizat al sărbătorilor de iarnă este Crăciunul însuși. Patriarhul Daniel vorbea despre adevăratul Crăciun, cel prin care Tatăl Ceresc s-a milostivit dându-ne nouă, oamenilor, pe Fiul Său Preaiubit, Iisus Hristos. Patriarhul are perfectă dreptate atunci când se referă la tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aceste ipostaze mitologice de tip cosmogonic pot fi recunoscute și în cuprinsul mentalului social actual. Trimiterea precisă este la ,,începutul" și ,,sfârșitul" oricărei practici din viața noastră cotidiană. Inclusiv din cea politică. Aici avem de-a face cu expresiile profund desacralizate ale cosmogoniei aplicate. Ultima secțiune - Ce și cum mai credem. Schițe și note de lectură - aduce în atenție gândurile lui Mirel Bănică provocate de lectura textelor unor cunoscători în știința religiilor (Ioan Bizău, Teofil Tia, Mircea Păcurariu, Constantin Mihai, Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de schimbări importante au apărut În felul În care europenii au organizat relația lor cu mediul Înconjurător În era modernă timpurie. Aceste schimbări au rezultat În ceea ce cunoaștem astăzi drept știința modernă. În primul rând, natura a fost demistificată și desacralizată, după cum cineva adera la școala de gândire rațională sau romantică. Însăși ideea de natură ca o realitate separată, un regat primar sau un Eden decăzut, a fost Înlocuită cu ideea utilitară modernă care vedea natura ca pe o magazie plină
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în La Mancha, pămîntul său natal: "Oriunde am fi, noi plîn-gem Spania, căci acolo ne-am născut și ea este patria noastră naturală.".104 Acest patriotism transcultural constituie produsul paradoxal al unei cruciade împotriva necredinței ce se îndreaptă asupra suveranității desacralizate a regilor catolici destul de rău văzuți. Căci, dacă Ferdinand de Aragon și Isabela de Castilia renunță în mod brutal la toleranța religioasă proscriind evreii neconvertiți în 1492, ei continuă în schimb să întruchipeze o monarhie federativă (în esența ei) legitimată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment ales la întâmplare binedispune instantaneu prin suita de paradoxuri, intersectări de planuri temporale, suprapuneri ilariante de imagini culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește episodul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]