1,930 matches
-
capul copilului, după care micuțul o zbughi pe după corturi. - Minunat! zise avocatul. Extraordinar! - Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea boala cât stă vântul în gard! - Eeee, e un descântec de deochi! - Mie mi se pare că e mai mult decât un descântec, e o înțelepciune care are rădăcinile adânci... - Treabă de babe, dom’le...! - Mie mi-a plăcut mult, așa să știi. Iaca trec de la una la alta: ia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea boala cât stă vântul în gard! - Eeee, e un descântec de deochi! - Mie mi se pare că e mai mult decât un descântec, e o înțelepciune care are rădăcinile adânci... - Treabă de babe, dom’le...! - Mie mi-a plăcut mult, așa să știi. Iaca trec de la una la alta: ia spune, bulibașă, când apar în șatră pricini, gâlceviri, cum le stingeți? - Chiar vă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îl vor însura babele. Știa că nu poate fi vorba de așa ceva, dar îngrijorarea mamei sale venea din tradiția familiei, când pe un unchi al său, holtei convins, hotărât să încheie burlăcia, n-au reușit nici babele, cu toată diplomația, descântecele și leacurile lor, să-l căptușească cu vreo femeie, fiind dincolo de vârsta când un bărbat încă se mai poate declara cavaler. Care femeie lucidă ar fi acceptat să-și pună cenușă pe cap cu un om care își purta reumatismele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
stadioane, prin sate prin care nu mai era nimeni, căruia să-i fie necesar și de vreun folos așa ceva. Apoi, și-au extins colectarea de taxe și impozite, la orice categorie de năpăstuiți, de la țigăncile umblând cu ghiocul, și cu descântecele, până la cei care vindeau sau nu o cană de lapte, strângeau, bani, de parcă i-ar fi apucat turbarea, după sunători de pleașcă. Apoi, au trecut la decapitarea pensiilor. Au tăiat din absolut fiecare pensie. Mare scandal a fost cu pensiile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i pe oameni În propriul careu. Pe vremea lui Marc Aurelius Antoninus (161-180, pentru amatorii de statistici), variola a luat o acțiune pe cont propriu și a finalizat cinci milioane de suflete. Omenirea a reacționat vag și neconcludent, prin prișnițe, descântece și inoculări, neputând stăvili viguroasele pătrunderi ale vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând goluri de efect pe vremea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi va face bine, o va relaxa. Sau poate că era vorba de un ritual ocult, cu fumigații, descîntece și alte asemenea practici, menite să alunge vreun duh rău? Posibil - dacă ținem cont că, la un moment dat, după ce luă tigaia de pe aragaz și o puse deoparte, se opri cîteva clipe În mijlocul bucătăriei, rămînÎnd pe gînduri. Apoi rosti pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți în bătălii și celor bolnavi, oamenilor care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este la îndemâna tuturor. Tuturor. O moarte instantanee, fără sânge, ca la Hollywood. Chiar dacă eu nu spun nimic, cât va mai dura până când Versuri și poezii din lumea-ntreagă o să ajungă într-o sală de clasă? Cât va mai dura până când descântecul de la pagina 27 va fi citit în fața a cincizeci de copii înainte de culcare? Cât va mai dura până când va fi citit la radio pentru mii de oameni? Până când va fi pus pe muzică? Tradus în alte limbi? Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
omoară. Nu te faci reporter pentru că știi să ții un secret. Meseria de ziarist însemnă să spui tot. Să porți povara știrilor proaste. Să împrăștii molima. Cel mai tare subiect din toate timpurile. Ăsta ar putea să fie sfârșitul mass-mediei. Descântecul ar putea fi molima Erei Informaționale. Imaginați-vă o lume în care oamenii s-ar ascunde de televizor, de radio, de filme, de internet, de reviste și ziare. Oamenii ar trebui să-și pună dopuri în urechi, așa cum își pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că mai există și altele. Dacă știu eu despre pagina 27, trebuie să mai știe și altcineva. Că doar nu sunt eu omul în stare să născocească ceva. Cât va mai dura până se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e la corectură. Cam astea sunt luate drept realitate pe-aici. Același gen de securitate pe care o avem acum în aeroporturi; imaginați-vă genul ăsta de măsuri de siguranță în toate bibliotecile, școlile, teatrele și librăriile după ce o să transpire descântecul. Oriunde poate fi diseminată informația veți vedea și paznici înarmați. Eterul va fi pustiu ca o piscină publică în timpul unei epidemii de poliomielită. După aceea, vor emite numai câteva programe guvernamentale. Doar muzică și știri bine periate. După aceea, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce-i vorba. Cred că asta zice. E prea zgomot. Mă uit în oglindă, îmi îndrept cravata și-mi trec degetele prin păr. Cât ai clipi din ochi, cu imaginea lui Henderson reflectată lângă mine, aș recita dintr-o suflare descântecul și, până mâine dimineață, ar ieși din viața mea. Ca și Duncan. Mort. Ar fi cât de poate de ușor. Însă îl întreb dacă merge să port cravată albastră la sacou maro. Capitolul 8 Când primul medic de ambulanță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pată mare, umedă, chiar între ei. Mda, și-au pus-o. Și-au pus-o până au murit. Nash își rumegă sendvișul și zice: Arăta mai bine decât toate gagicile pe care le-am avut eu. Dacă Nash ar ști descântecul, nici o femeie nu ar mai rămâne în viață. În viață sau virgină. Dacă Duncan a murit, sper că nu Nash o să preia apelul. Poate că de data asta o să aibă un prezervativ. Poate că se găsesc de vânzare aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar la gât îi atârnă tot lanțuri și medalioane de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a ales din tot succesul și din toată împlinirea pe care mobilele astea ar fi trebuit să le arate. — Chiar are vreo importanță, în ordinea superioară a lucrurilor, cum au murit soții Stuart? zice. O întreb cum a aflat de descântec. Atunci când i-a murit fiul, Patrick? Și ea merge pur și simplu mai departe, lăsându-și degetele să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din cartea de versuri. Îi spun cât este de important să nu descopere nimeni vraja. După ce am văzut ce i s-a întâmplat lui Duncan, jur că o să-mi ard toate notele și o să uit că am știut vreodată de descântec. — Și ce-o să vă faceți dacă n-o să-l puteți uita? zice. Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă tot bântuie, ca melodiile alea tâmpite din reclame? Ce-o să vă faceți dacă o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
părere ați avea dacă v-aș spune că și eu am jurat să fac la fel? Eu. O femeie care, ziceți dumneavoastră, și-a omorât fără să vrea copilul și soțul, o femeie care a fost chinuită de puterea acestui descântec. Dacă cineva ca mine începe, până la urmă, să se folosească de cântec, de ce credeți că dumneavoastră nu o să faceți la fel? Pur și simplu nu o să fac așa. Sigur că nu, zice, apoi râde fără să scoată nici un sunet. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar fi mai bună fără anumiți indivizi. Da, lumea ar putea fi perfectă cu câteva ajustări pe ici, pe colo. Cu un pic de curățenie. Cu un dram de selecție, dar nu naturală. Dar nu, nu o să mai folosesc niciodată descântecul. Niciodată. Dar, chiar dacă o s-o fac, n-o să-l folosesc ca să mă răzbun. N-o să-l folosesc ca să-mi fac viața mai ușoară. Și în mod sigur n-o să-l folosesc ca să fac sex. Nu, nu aș face-o decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ciuperca aia care te manâncă de cur la sala de fitness? Vezi că trebuie să-i freci la cap pe ăia de la Treeline dacă vrei să faci vreo treabă! Și, cât ai clipi, cât îmi ia ca să străbat coridorul, descântecul mi se derulează în gând, în timp ce-mi culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
radio prin zgomotul pe care-l face jetul dușului, prin vuietul apei în cadă, prin plesnetele scoase de perdeaua de plastic. Nu-i vorba că aș vrea să-i omor pe toți, dar tare bine ar fi să dezlănțui puterea descântecului asupra lumii ăsteia. Doar ca să mă bucur văzând spaima care cuprinde totul. După care s-ar interzice sunetele puternice, orice fel de sunete care ar putea ascunde o vrajă, orice muzică sau zgomot care ar putea camufla un poem letal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu mai au nici o valoare, în care rugile nu mai înseamnă nimic, în care promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate de îndată, n-ar fi rău să vedem cum cuvintele își redobândesc puterea. Într-o lume în care descântecul ar fi cunoscut de toată lumea am avea parte de camuflaje de sunet. Ar patrula gardienii, ca în vreme de război. Însă, în loc să caute ferestrele luminate, ar ciuli urechea la zgomote și le-ar spune oamenilor să tacă. La fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îl generază pe următorul. Vocea mi se înalță ca pe o scenă de operă. Cuvintele tună și se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sunt până în redacția de știri. În lift suntem deja mult prea înghesuiți. La etajul cinci un bărbat încearcă să-și mai facă și el loc înăuntru. Iute cât ai zice pește, pe când stau storcit de peretele liftului, mintea mea scuipă descântecul cu o putere care-mi mișcă buzele la fiecare cuvânt. Omul se uită la noi toți și pare să dea înapoi cu încetinitorul. Înainte să-l vedem căzut la podea, ușile se închid și începem să urcăm. În redacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice. Femeia de la radio o face jigodie pe curva care plânge. Coperta revistei First Class zice: „Pentru o zibelină faci moarte de om“. Și, iute ca un sughiț, în timp ce ascult cu o ureche radioul și cu un ochi citesc revista, descântecul mi se derulează în gând. Din radioul cu ceas nu se mai aude decât curva care plânge întruna. În loc de femeia în vârstă - tăcere. Tăcerea de aur, atât de dulce. Prea desăvârșită ca să mai fi rămas cineva în viață. Curva trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]