233 matches
-
sale. Între cel care ar fi dorit să fie un erou al familiei și patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai tare peste ochi gluga. — Încă nu știi cum se face, mi-a spus Dee. Bagă de seamă, ori pun să ți se taie și nasul. I will show you Fear in a Handful of Dust... A ridicat o mână descărnată și a rostit cuvântul acela teribil: Garamond! M-am simțit ars de o flacără pe dinăuntru. Am fugit (În noapte). A trebuit să treacă un an pentru ca Dee să mă ierte și să-mi dedice A Patra Carte a Misterelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am fost aproape orbiți de particulele corpului lui de cretă ce se fărâmițau ca niște atomi În aer, iar până la urmă ne rămase la picioare o grămăjoară de cenușă arsă. Dee se aplecă, scotoci În pulberea aceea cu degetele lui descărnate și scoase din ea un petic de hârtie pe care-l ascunse În sân. În clipa aceea ieși din umbră un rabin bătrân, cu o tichie unsuroasă ce semăna mult cu gluga mea. — Doctorul Dee, presupun, zise el. - Here Comes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În același timp fă focul sub baie. Atunci, și numai atunci, deși materia argintului-viu nu atinge apa, dar găsindu-se În acest pântec cald și umed, se va transmuta În apă. — Maestre, zise Khunrath căzând În genunchi și sărutând mâna descărnată și străvezie a doctorului Dee. Maestre, așa o să fac. Iar tu vei avea ce dorești. Amintește-ți vorbele astea, Roza și Crucea. O să auzi vorbindu-se de ele. Dee se Înfășură În anteriul lui cu mâneci ca Într-o mantie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să se dizolve, așa Încât, invitând subiectul să-și scoată susmenționatul dop, Îl condamni să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte ascuțit și de reducerea involucrului supraviețuitor extern la un biet nimic, o imagine descărnată și o exanguă fantasmă a vetustei maiestăți.“ „Nu te credeam așa de vulgar.“ „Acum o știi.“ Lorenza ieșise, simulând iritare. Știam că Belbo suferea și mai mult În felul ăsta: o mânie adevărată l-ar fi Îmblânzit, dar o proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără să fiu devorat, i-aș fi urmărit mutațiile, revoluțiile lui lente, descompunerea și recompunerea lui infinitezimală sub adierea rece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de mic Îmi spusesem că, atunci când avea să sosească, o s-o Înjur cum se cade, așa cum numai noi, muntenii, știm s-o facem. Scrr, scrrr, scrr. I-am văzut mai Întâi picioarele. Bun Înțeles că erau negre, subțiri și aproape descărnate. Erau Înfășate Într-un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna cu Umbra așa cum bine o știa orice om și orice femeie! - I-am găsit, se ridică strigătul ei Înfundat Înainte să apuc eu s-o Înjur năprasnic, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mai fac eforturi. Ajungi să‑ți fie lehamite să tot inventezi trucuri, să tot frămânți mingea de chit și să tot Încerci să reconstitui un puzzle, doar ca să vezi, când te uiți la tine, zbârciturile lunguiețe de pe interiorul brațelor descărnate. Abia acum Înțeleg cu cât tact se comporta doctorul, care știa prea bine că dacă nu execut exercițiile pe care mi le prescrisese o să mă dezintegrez. Detestam exercițiile, dar nu‑mi puteam permite să mă dezagreg. În plus, Îi datoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ăsta că nu respect Dumninica Domnului?“ Irineu nici nu apucase să se așeze. Se trase mai spre fereastră, petrecându-și dintr-o mână în alta șirul lung de mătănii. Le trecea nervos, bob după bob, printre degetele-i lungi, albe, descărnate, posmăgite. „Nu știu. Nu mi-a spus părintele. Poate...“ Goncea nu-l lăsă să continue. Îi făcu semn să se așeze în fotoliul din dreptul televizorului. Irineu refuză.Generalul răbufni: „Adică popa ăsta nu înțelege că eu fac ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tradiția joacă un rol crucial în viața Bisericii 1. Într-un sens apofatic, Adevărul ipostatic al tradiției este inarticulat (iar nu dezarticulat, pe contrasens); mai precis, invizibil, vocativ și universal. La celălalt pol, avem adevărul lumii, epuizat în enunțuri plate, descărnate, rigide, pronunțate eventual în registru inchizitorial. Prin urmare, se află în elementul predaniei nu cel care validează o listă canonică de texte, declarate în Biserică ca „Sfinte Scripturi”. Nu este onest să te bucuri de fructele unei livezi fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei. IVtc "IV" Nașterea sinelui și dilemele corporalitățiitc "Nașterea sinelui și dilemele corporalității" Subiectul descărnattc "Subiectul descărnat" Ar fi greu de contestat faptul că modernitatea europeană a consacrat o concepție dualistă asupra subiectivității. Lunga posteritate a scrierilor lui René Descartes (1596-1650) a marcat profund o întreagă tradiție filozofică și umanistă, care a continuat până târziu în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a cărui interioritate a pătimit eterna autoafectare a Vieții: Ghetsimani nu este, din acest punct de vedere, decât cel mai pregnant exemplu 2. Dacă pulsația viului în fenomenele lumii (de la plante și animale până la oameni) poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
înțeleagă. Întrebă din priviri, dar Cosmina îi puse degetul pe buze. — Ai vorbit destul... Acum dormi. — Vrând... șopti bolnavul. — Asta e bine, încuviință Cosmina. Și noi vrem. Dar mai târziu. Pantelimon își scoase trusa și căută o seringă. Dezgoli brațul descărnat și găsi vena potrivită. Descărcă tubul seringii, apoi îl lovi ușor peste obraz pe tânărul îngropat în bandaje. — Hai, moșule, spuse, mai plimbă-te puțin pe-acolo, te- ntorci mai târziu și povestim. Ionuț își lăsă capul într-o parte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sa pretențioasă cu o mică parafă dedesubtul unei declarații puse după terminarea clasei: Această carte este a mea și numai a mea și nu voi da-o nimănui. 1903." Inscripția fusese continuată mai jos, cu o scriere asemănătoare, însă fină, descărnată: "rezervînd-o fiicei mele, Pica Ioanide. 1931", și urma apoi iscălitura Pichii. Deci la o distanță de aproape treizeci de ani, Ioanide și Pica se întîlniseră în colocviu ideal, într-un text de carte. Ioanide scrisese în 1903 pe marginea cărții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are? - I s-a făcut acum un examen medical. A căpătat o congestie la umărul drept, poate consecutivă gripei, poate și din ședere. E nu se poate mai rău. . - Să dai vinul! zise Gulimănescu către Hagienuș.Acela își clătină fălcile descărnate. . . - Îl dau când o fi să fie.Cu privire la Gonzalv se iscă o discuție foarte aprinsă. . . - Care este însușirea cu care învingi în viață? ÎntrebaseGulimănescu. . - Stăruința, susținu Suflețel. Geniul e o lungă răbdare! . - Atunci Gonzalv de ce nu reușește? spuse Gaittany. . - Are să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
statului Congo, care cunoaște (însă cu ce întârziere, căci în ținuturile agni arborele de cafea s-a impus încă din 1910!) această restructurare a satului în jurul plantatorului individual, această anemiere a familiei tradiționale, care nu mai este decât o osatură descărnată. Cei mai mulți observatori ai acestui proces de transformare revoluționară s-au plasat într-o perspectivă temporală relativ vastă: satele sau regiunile studiate au adoptat cultura arborelui de cafea de mulți ani. Producția, importantă, aduce un venit relativ ridicat. Această perspectivă de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vreau să văd circumstanțele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi. Vreau să spun că numai așa ele puteau începe să-mi vorbească, numai așa se puteau întoarce, pentru a le spori și înviora, asupra sensurilor descărnate ale operei care, la rândul ei, mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteligibile. Am plecat, așadar, dis-de-dimineață, urnit într-acolo de bunăvoința unui personaj extrem de pitoresc, care a venit de la Koln să ne ia cu mașina, pe Cătălin și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca să o poată folosi pentru ea. Frumoasa Pereche a fost cu totul îngropată sub corpurile atacatorilor. În cele din urmă țâșnește sânge) Sfârșitul primului act Actul al doilea (Din nou în local. Două cadavre destul de dezmembrate, din care ies coastele descărnate. Cârciumareasa, Karli, Jürgen, Fotzi, Schweindi și Hasi îngenunchiați sau pe vine în jurul cadavrelor, sunt încă numai pe jumătate îmbrăcați, dezorientați, zbârliți, plini de sânge. Deci, tocmai consumaseră Frumoasa Pereche. Herta stă în același loc ca și în actul 1 și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în fața blestematului de soare Mocirla moale și întunecată În mocirlă zac toate de toată lumea urâte și drăgălașe păcate ale schilozilor Și care la final vor fi liberi de viermi Mocirla este supa mea prezidențială de donație Mocirla este regele meu descărnat în chinurile sufocării Toate durerile mă iau în primire ca un om de schimb în echipa de paznici Eu sunt cel care dă alarma paznicilor Mă înțeapă toate peste tot Moartea nu-i decât un tip de mașină mini Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
singură să se ferească de ea Atunci poate să vină o deplin liniștită și fără pată Putirință Și așa moare eliberată de omenie Și tot cimitirul scâncește Că trebuie să aibă în el o groapă cu un balon de săpun descărnat Pădurea duce un război de partizani împotriva cimitirului Cimitirul este tranșeea imaginilor contra pădurii Cine vrea să aibă o imagine neterminată Acela sapă un război mondial către contra apusului Și soarele e fecior de curvă Cine poate naște, naște pâine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
studiului Evului Mediu și, În Franța, au devenit o adevărată obsesie după publicarea lucrărilor lui Michelet. Ele urmăresc, cu o plăcere perversă, de foarte multe ori, drumul urmat de cadavru din clipa morții până ajunge În faza finală, a scheletului descărnat, imagine supremă a ceea ce medievaliștii numeau la morte secca 31. Nu e greu să descoperim un traseu identic În jurnalul intim al sinucigașilor. Desigur, nu la descompunerea fizicului uman asistăm În confesiunea jurnalieră, ci la o repetiție generală, o trăire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a trecut de miezul nopții”. Era Pascu șeful gunoierilor care-l striga și pe el la treabă. Mai murmură odată ca pentru cineva pitit în întuneric: „Trebuia, înțelegi,... trebuia”. Lăscărică, înalt și cu părul veșnic zburlit, dădea din mâinile lungi descărnate spunând ceva cu mare aprindere, dar pentru el glasul lui Lăscărică se pierdea în zgomotul pe care-l făceau roțile căruței pe pavajul prost din piatră de râu de pe străduța îngustă de la marginea orașului. Făcu un efort ca să înțeleagă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]