1,786 matches
-
Această etapă a fost una bogată în derularea unor acțiuni și activități zootehnice care aveau ca principal scop perfecționarea noii rase. Dintre deziteratele principale ale acestei etape amintim: - perfecționarea și consolidarea noii rase; - stabilirea valorii de ameliorare a reproducătorilor după descendență;posibilitatea aplicării fătărilor timpurii;difuzarea reproducătorilor în teritoriu;demonstrarea influenței hrănirii stimulative asupra dezvoltării tineretului ovin și a creșterii producției de lână. Este etapa în care s-a derulat procesul de îmbunătățire și consolidare a aptitudinilor noii rase. Astfel, în
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
următoarelor obiective principale: - obținerea indivizilor aparținând generațiilor R2 și reproducția ,,în sine” în scopul sporirii numerice a acestora;aplicarea selecției riguroase; - folosirea consangvinizării moderate în scopul fixării unor însușiri valoroase; - selecția reproducătorilor masculi după performanțe proprii și testul pentru calitatea descendenței; - formarea de linii și familii, precum și consolidarea acestora. Etapa a treia s-a desfășurat în intervalul 19751986 și a avut ca obiectiv major testarea performanțelor proprii, comparativ cu standardul stabilit inițial. În acest scop, s-a trecut la testarea capacității
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
flexibile ar fi permis inovații instituționale care să medieze mai bine conflictele și tensiunile interne. Regula unanimității a eșuat în momentul în care satele au preferat acorduri în afara aranjamentului, chiar și cu riscul de a-l distruge. Mitul fondator al descendenței biologice comune susține ideologic această regulă. În obștea mică, regula este uneori majoritară, însă doar pentru lucruri mai puțin importante (Stahl, 1998, vol. II, p. 41). Am notat că aranjamentul confederal furniza inițial toate bunurile și serviciile publice disponibile: apărare
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
era târât într-o cușcă pe străzi, ca un exemplar uman de disprețuit. Scriitorul român încă nu a înțeles sau ignoră faptul că numai o clasă nobiliară (elitele nu se pot plămădi „la birou“ sau în presă) poate crea o descendență aristocratică, în umbra căreia, abia, își va manifesta exploziile lumea contradictorie a literelor. Altminteri, idealul de a te ridica deasupra celorlalți are înălțimea unei ștachete pitice, nivelate de o democrație gre gară, în care mai toți bâiguie același refren. Acestea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
jovialitate - între un poem sclipitor ca O seară la operă și formidabila investiție personală și tensionată numită Levantul. Tehnica seacă a intertextualității nu are de ce să reprezinte un criteriu de asimilare mutuală. Și nici o sursă oricând la îndemână pentru trasarea descendențelor. Ce vreți mai relevant decât radicalele diferențe dintre - bunăoară - poemele a la Arghezi? Scurt, tăios, turnat în matriță sintactică în primul caz. Fluent, elegiac și divinatoriu în cel de-al doilea. După devorarea masivului volum al treilea, puțini cititori vor
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix/ vor tresări codrii plecîndu-și frunzișul// ochii-mi se vor stinge/ în lacrima ta/ verde
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Titu Maiorescu, începînd cu un articol sonor, considerat temerar, al esteticianului clujean Liviu Rusu, șicanat și acesta de autorul Bietului Ioanide. Critica tînără care s-a afirmat după liberalizarea din 1964 -1965 n-a săvîrșit decît gestul firesc al recunoașterii descendenței sale, într-un sens istoric, din ideile și actele de militantism ale corifeului Junimii. Ar fi fost oare cu putință ieșirea din marasmul literaturii propagandistice fără a se reaprinde flacăra credinței estetice inițiate de acesta? Așa sumar, abstract, "scheletic" cum
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
30 km de Lisabona, oraș în care multe capete încoronate și-au stabilit reședința. Sejurul lui Carol al II-lea al României la Estoril, pe malul mării, într-o stațiune chic a anilor '30, nu este așadar cu siguranță întâmplător. Descendența din familia regală portugheză, prin bunica sa paternă, vecinătatea castelelor de la Sintra, precum și alte considerente fac să fi fost aleasă această țară și această stațiune ca loc de agreabil exil. Estorilul este astăzi dominat de clădirea unui Cazinou, construit în
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
sus se găsesc într-o intimă corespondență cu cele de jos), cărțile care valorizează estetic aspectele mărunte ale vieții se bucură, discret, de o anume tradiție în literatura noastră (Emil Gârleanu, Tudor Arghezi - două exemple dintre cele mai convingătoare). În descendența acestei "direcții" îl aflăm pe Ioan Holban, cu o culegere de tablete (publicate inițial în ziare ieșene). Rod al unei conștiințe exasperate de evoluțiile post-decembriste ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
diacronică a fugii în schema evoluției istorice a formelor muzicale pe care i-o datorăm lui Vincent D^Indy. O schemă ce plasează fuga pe o poziție terminus, având "o situație particulară între formele simfonice, întrucât nu a produs nici o descendență" (Cours de Composition musicale, Paris, 1909). Cu toate acestea fuga a avut mai mulți părinți și bunici, fie și numai dacă ne gândim la motet și ricercar, la tiento, caccia și canon. Istoria genului e survolată cu acribie și, am
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
Sierpinski) în tehnologia unor opere de artă atestă o anume ubicuitate și chiar universalitate. în muzică, nord-americanii au fost cei dintâi confiscați de spectacolul iscat de teoria fractală ce pendulează între concretețea calculului meticulos (vezi abundența softurilor de o atare descendență) și abstractul unor semnificații pur intuitive. în realitate, o structură muzicală orientată fractal impune autosimilaritatea (omotetia interna), prin care fiecare segment reprezintă epura întregului; apoi forma este extrem de regulată, întreruptă ori fragmentată (într-un cuvânt, deformată), iar obiectele sonore sunt
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
la infinit, ci, dimpotrivă, o toleranță ironică, realmente postmodernă, care dă drept de existență aproape tuturor formulelor. În excelenta prefață scrisă pentru acest volum (de fapt, un studiu critic în toată regula), Al. Cistelecan remarcă, pe lângă diversitatea "exaltată de analiză", descendența... lovinesciană a criticului. Fiind, programatic, un postmodern, Radu G. }eposu pune totuși preț pe unitatea și coerența textului, pe omogenitatea viziunii, căutând sistematic profunzimea și articularea operelor. Și substanța lor, aș adăuga, întrucât autorul "optzecist" are și această prejudecată tradițională
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
diacronică a fugii în schema evoluției istorice a formelor muzicale pe care i-o datorăm lui Vincent d'Indy. O schemă ce plasează fuga pe o poziție terminus, având "o situație particulară între formele simfonice, întrucât nu a produs nici o descendență" (Cours de Composition musicale, Paris, 1909). Cu toate acestea, fuga a avut mai mulți părinți și bunici, fie și numai dacă ne gândim la motet și ricercar, la tiento, caccia și canon. Istoria genului e survolată cu acribie și, am
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
caracterizat, impecabil, prietenul său celebru, Peter Brook : „...Există regizori care abuzează de puterea lor, regizori care fac numai teatru de text sau numai vizual, acrobatic sau psihologic. Lev Dodin Încorporează totul”. Și fiindcă există mereu, În cazul regiei ruse, obsesia descendenței, aderăm la convingerea aceluiași mare englez, că „s-a format la școala dură a sistemului sovietic, În fața căruia nu a cedat o clipă.[...] A preluat ce era mai bun, fără să devină prizonierul unei metode sau doctrine”. Nu e ușor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape de o pacoste care se droghează sau îl fură ca în codru. Miliardarul autentic mai mult ca sigur își trimite progenitura la studii în străinătate, pentru a-și prelungi descendența în parlament sau în guvern. Ai bani, ai putere. Chiar dacă actualii demnitari sunt cam lepădați, ei știu că unui tânăr cu studii serioase în străinătate nu-i va sta în cale nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
serioase în străinătate nu-i va sta în cale nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii de doi bani și am uitat de unde a pornit, zice copilul lui Zinzin, hotărât să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei identități etnice a fost atunci când s-a dedicat unei curățenii aproape bolnăvicioase. Era primul semn de emancipare și prima punte ruptă cu trecutul ei. Dorința de a-și ascunde trecutul și descendența se transformase într-un fel de război pe viață și pe moarte. Hotărâse să câștige acest război, avea să-l câștige chiar de ar fi să ardă pe rug. Nu pentru că îi ura pe țigani, îi era doar rușine de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin Pomârla faima de renumit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin Pomârla faima de renumit modernizator
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
caracterizat, impecabil, prietenul său celebru, Peter Brook : „...Există regizori care abuzează de puterea lor, regizori care fac numai teatru de text sau numai vizual, acrobatic sau psihologic. Lev Dodin Încorporează totul”. Și fiindcă există mereu, În cazul regiei ruse, obsesia descendenței, aderăm la convingerea aceluiași mare englez, că „s-a format la școala dură a sistemului sovietic, În fața căruia nu a cedat o clipă.[...] A preluat ce era mai bun, fără să devină prizonierul unei metode sau doctrine”. Nu e ușor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
găsesc, nu o dată, printre dînșii!) și cei care , din cauza tinereții, nu au fost martori ai evenimentelor artistice evo cate. Am mai spus-o, autoarea cărții de față, inspirat intitulată Peisaj ieșean cu oameni de teatru și spectacole, are atu ul descendenței dintr-o familie de actori. De mică a trăit În culise, ori În sala de repetiții și simte altfel momen tul acela inefabil, magic și chinuitor / Îmbătător al arderii scenice. Iluzia are o altă accepție. Efortul interpretului sau gîndul regizorului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
citește pe ultima în fine, și Regizorul. În cele din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ești onest” și „importanța faptului că ești Ernest”. Pentru totdeauna isteț rostogolește-te În original, man from the moon Lider sindical și compozitor (1879-1915), executat În urma unui proces controversat și devenit subiect al mai multor cîntece folk. Anarhist rus, de descendență nobiliară (1842-1921), reprezentant al mișcării anarho-sindicaliste. Celebră grevă din anul 1913, izbucnită la fabrica de mătase Paterson din New Jersey. Aproximativ „tataie picior strîmb”
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a acordat lui Pangratty o atenție cît de cît subliniată. Desigur, nu s-a arătat nici bădăran, oricum ar judeca alții lucrurile, Pangratty făcea parte cumva "din familie". Puteai număra pe degetele unei mâini pe cei care puteau demonstra o descendență atît de ilustră cum era aceea a lui și a lui Pangratty. Chiar dacă nu-l suferea, ba chiar îl considera ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „Sunt pregătit să mor, mamă!“ zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]