622 matches
-
și inteligentă, domnul Popa fu adus brusc la realitate de o neplăcere mai veche, care-l urmărea de când plecase de acasă. Ca în cazul tuturor descoperirilor geniale - văzuse pe Discovery - soluția stătea chiar în problemă. Se ridică în picioare, își descheie șlițul și... oooh... șipoțelul udă mormântul Contesei, sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Floricăăă! Băiatul de la chioșcul de vizavi (avea patruzeci și cinci de ani, dar față de domnul Popa, care ținea un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă clientul acasă la ora asta, purtând un halat mov cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
băgat pe sub ușă. În fața oglinzii mari de cristal, domnul Popa se gândea, din nou, la nevastă-sa. Păi dacă l-ar vedea Margareta lui acum, cu halat de mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu buzele păstrând dulceața mierii... Domnul Popa își descheie halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sentiment care a fost descris adesea, iar Anna se străduiește să‑l imite, ca să‑l simtă exact așa cum a fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e doar trup și nimic altceva. Anna îl descheie pe Hans la cămașă, cu mișcări tremurânde, pentru că așa se spune mereu, că trebuie să tremuri. Și Hans tremură, dar numai fiindcă ce are el pe dedesubt nu‑i chiar așa de curat cum s‑ar cuveni; însă când ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tânăr pianist. Mai bine te‑ai urca pe munte, decât să exersezi sonata muntelui, ha‑ha. Ca să nu devii prea încrezută. Slavă Domnului că părinții nu‑s acasă. Trebuie să fii recunoscător și pentru astfel de lucruri mărunte. Anna îl descheie pe Hans la cămașă ca să vadă ce are dedesubt. Nu‑i nimic nou, doar ce se știe deja, un piept musculos, fără păr, cu o piele netedă și frumoasă, plăcută la pipăit. Azi mori de nerăbdare, păpușico, foarte bine. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii. E prea frig ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie s‑o facă, spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT la un meci de baschet, dar până la urmă reușește să se descheie la cămașă. Afirmă solemn că sigur n‑o să reușească fiindcă se jenează atât de tare, nu poate și nu poate. Trebuie să te jenezi cât se poate de tare, spune Sophie. De‑aia și vreau s‑o faci. Hans spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Aa, să nu uit! Cum plătești? Cu bani gheață, cu cecuri sau cu carte de credit? mă Întrebă ea ridicându-se din fotoliu și apropiindu-se de mine. Cu banii jos, i-am răspuns eu. Imediat a Început să-mi descheie doi nasturi de la cămașă, apoi mi-a dezgolit pieptul, s-a aplecat și a Început să-mi sărute sfârcurile. Era mai Înaltă cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de un tânăr maior SS. Ar fi putut să fie luat direct dintr-unul din cursurile de teorie rasială ale Irmei Hanke: păr blond deschis, ochi albaștri și un maxilar care părea că fusese turnat în beton. Tunica lui era descheiată, cravata era slăbită și nu arăta ca și cum s-ar fi aflat acolo pentru a vinde un exemplar din revista SS. — Cine e, dragule? am auzit-o pe Hildegard strigând. Am urmărit-o cum vine spre ușă, căutând încă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înspre stele, îi dai, dulce, peste cap eu abia de mai am vreme, să mă tem să nu te scap, printre versuri, în poeme. nu-mi mai da cu lingurița, dă-mi cât pot să duc, atât! că s-a descheiat rochița de la poale pân’ la gât... Referință Bibliografică: prea te dai mironosiță / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PREA TE DAI MIRONOSIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363827_a_365156]
-
să strige, să ceară ajutor, însă realiza că și maică-sa era la fel de înrobită precum era ea. - Ne vom odihni puțin, apoi vom lua masa, propuse bărbatul. Își dezbrăcă sacoul și rămase într-o cămașă bej, cu butoni aurii. Se descheie calin și la cămașă, privind-o insistent. Femeia îl urmărea cu privirea piezișă, prefăcându-se că își caută în frigider o băutură răcoritoare. Îi simțea ardoarea hulpavă din ochi, din suflet, însă încerca să nu-și piardă calmul. Arion, fremătându
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
că ești în America, biata de ea, ce s-o fi mândrind cu tine! O furie oarbă o cuprinse, întunecându-i rațiunea. Zări, peste umărul bărbatului, pe noptieră, o veioză înaltă. - Hai să ne așezăm, zise, prefăcându-se că-și descheie nasturii la taior. Se aplecă și își încleștă mâna pe zveltul picior de veioză. O singură clipă a simțit că o stăpânesc puteri titanice. Lovi puternic, fără milă. Bărbatul se clătină și se prăbuși pe pat. În scurt timp, Adela
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
-mă pe o canapea. Am adormit. *** Când m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar lumina pătrundea prin ferestrele larg deschise. Eram singur. În încăperea luminată, mobilierul era în dezordine, semn că cheful avusese totuși loc. M-am descheiat la pantaloni. Acum tatuajul secera și ciocanul era vizibil, fără nicio urmă de îndoială. Mi-am refăcut ținuta răvășită, am ieșit în hol și mi-am aruncat privirile pe scările ce duceau la etaj. Am început să urc anevoie. Mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
1224 din 08 mai 2014. mergeam pe aceeași stradă și n-am învățat să vorbim să despărțim zicerea de respirație lemnos și sferic jumătate de tu jumătate de eu ne închideam paralizate de singurătate de care nu știau să se descheie la șireturi cuvintele nu puteau fi extrădate sferic golul nu trebuia să iasă ... Citește mai mult mergeam pe aceeași stradăși n-am învățat să vorbimsă despărțim zicerea de respirațielemnosși sfericjumătate de tu jumătate de eune închideamparalizatede singurătate de care nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarba și pământ Fă-mă iubire, cântă-mi până iar plutim de prăbușire printre zorii viorilor și coapsei și ninsorii cu suflet descheiat până la jar. Fă-mă iubire, cântă-mi până iar... Camelia Radulian Referință Bibliografica: CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ / Mihai Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi
CAMELIA RADULIAN,´´FEMEIA -POEM´´, VA INVITA LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI ´´ OGLINZI´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363233_a_364562]
-
o pasă proastă și am pierdut examenul. Bărbatul deveni dintr-o dată mai frumos. Chipul lui parcă se metamorfozase într-o icoană ce străjuia zidurile unei mănăstiri. Își desfăcu cravata, ca și cum până atunci nu l-ar fi strâns la gât, se descheie la primul nasture de la cămașă. Scoase din buzunarul pantalonilor un telefon mobil și formă niște numere. - Alo! Să trăiești, Dane, ce faci? Cum merg afacerile? -... - Am nevoie de ajutorul tău. Vreau să-mi pregătești o șoferiță, să iasă bună de
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
mari spre trei decenii de viață, ooof, deja văd bătrânețea dincolo de gard... - Cu toporul? Mă uit atent în ochii lui nenea Ionel! E îndesat ca un taur, are gâtul ca buturuga de spart lemne, căciula îi stă pe ceafă, cămașa descheiată la gât, un pulover găurit și descheiat, fără haină, fără mănuși în mîinile ca niște lopeți, cizme de cauciuc pe gerul lui Noe... Îmi întoarce privirea! - Nu glumesc! Știu că ești pescar, ăăă, scuze, cel mai mare pescar, d-aia
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
sunt orbi. Copilărind cu caii, n-ai să te căiești niciodată. Calul roade cașcavalul, cum valul roade Holandia. Ce mă trezește mă și adoarme. Lege universală. Îndepărtarea este în fapt o strânsoare. Sub furtună nu cauți o lună, fii bună, descheie un nasture. Trec Gibraltarul, nu văd altarul. Mireasă neagră nu am avut, nu este târziu. Mulți au minți criminale, dar nu îi ascultă brațele. Moralitatea brațelor. Iosif Hitler nu a ucis pe nimeni. Nici Bleichmann. Arendt avea dreptate. Dar de ce
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]
-
două minute la mine ca și cînd ar fi văzut un reprezentant al speciei umane cu totul demn de dispreț și mai ciudat decît prevedea imaginația lor. Degeaba m-am asigurat că hainele stau bine pe mine, că nu sînt descheiat la șliț, degeaba le-am zîmbit galeș și le-am salutat din priviri. Era limpede că nu se leagă nici un fel de simpatie între noi. Am continuat să privesc în acvariu dar, tînjind după comunicare, am translatat obiectivul înspre o
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
pârguiește zâmbetul de mai Mi-e pasul stângăciei, pierd cărarea Uit să respir și mai răstorn un rai În palma ta de zbor,catifelată... Cum mă răsfăț? Privindu-te... Și-atât... Și chiar de-mi e lumina deocheată Tot îmi deschei cascadele la gât Ca să-mi continui curgerea-nspre tine... Ascut mereu săgeți de cumpătări Dar nu și-atunci când nu te poți abține Să-mi scrii un umăr gol cu sărutări... Referință Bibliografică: Gând răvășit / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GÂND RĂVĂŞIT de AURA POPA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349027_a_350356]
-
Creatie > BALADĂ PROFANĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului pe-un picior de plai turbat unde cad amanții-n iad hai de-a ala, hai de-a bala să-ți deschei doamnă sandala să te trag în iadul meu ca să guști ciorbă de zeu cu gura ta de argint tare-aș vrea să mă alint ochii ce mă amăgiră parcă sunt cer de Palmiră țâțele-vrej de agave ce-s spălate-n
BALADĂ PROFANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349106_a_350435]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > SÂNTILIE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1299 din 22 iulie 2014 Toate Articolele Autorului A venit Sfântul Ilie; Descheiat la prăvălie Lasă sfânta-i pișălie Să ne plouă-n scăfârlie Peste creștet și chelie... Scăpărând la gămălie Și aprins de o făclie, Cerul ca o butelie Iscă fulgere spre glie, Trăznete și vijelie. Paparude fără iie Și cu smoc
SÂNTILIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349455_a_350784]
-
Zburdă-n draci și-n veselie Ca la o parangherlie...... Dară, a mai nașparlie, Șolduroasă de balie, Stând pe vine se dezplie Și ca vaca-n răgălie, Varsă tot din... cochilie. Eu, ascuns de pălărie, Simțind udul la gulie, Mă deschei la betelie Și, la fel ca Sântilie, Golesc apa din... dulie. Referință Bibliografică: Sântilie / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1299, Anul IV, 22 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SÂNTILIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349455_a_350784]