200 matches
-
aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ați făcut cortizonul? — Da, domnule profesor, și un gastroprotector. — Mai sunt alte leziuni? — Este suspectă de o ruptură a splinei. — Hemoglobina? — Doisprezece. — Cine e la neurochirurgie? — Eu, eu sunt. Ciao, Timoteo. Alfredo îmi pune o mână pe umăr, are halatul descheiat, părul și fața ude. — Mi-a telefonat Ada, de-abia plecasem. Alfredo este cel mai bun din secția lui, și totuși nimeni nu are prea multă considerație pentru el, din cauza felului său nesigur de a fi, deseori antipatic, fără merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un pix ori o tastatură, dar el era o excepție, a, nu, Maricrisa și-a amintit, și Hemingway fusese jurnalist și - se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și în urechile mele neobișnuite cu limbajul plastic, Luchian, ne oprim îndelung în fața unui tablou de Luchian, ea fècându-mè atent la culori și luminozitate, eu fascinat de portocaliul real din bluză ei, decoltatè, scèpèrând din când în când de sub pardesiul descheiat precum o razè de soare printre nori, o comparație mai că lumea n-am gèsit, iertare! Ce sè-mi mai bat capul sè fac altă când asta era la îndemânè?! limba ne scrie pe noi și nu noi scriem limba, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
celui din spatele meu, am intrat pe a treia ușă din partea dreaptă, dar mă oprii în prag, deoarece ce văzui mă debusolă. Ana dormea într-unul din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând la vedere dar și În Închipuire o fustă roșu-carmin mini, chiar foarte mini, care Îi lăsa pulpele descoperite până cu mult mai sus de genunchii foarte frumoși. Cine a spus că În anii ’70 nu se purta minijup?! În timp ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și mai mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul felinar. Fotografia format lat mai dă la vedere ținuta sciitorului, o bluză de pijama în dungi subțiri descheiată, lăsând să se vadă maieul de corp gris. Ca de obicei, altceva pornisem să povestesc, despre o colegă de facultate, altfel o ființă veselă, care în anul III s-a bătut pur și simplu cu noi pentru a lua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai să nu te strâmbi de râs, și atunci mama s-a uitat la mine, am văzut că-i curge sânge din nas și fardul pe obraji, iar ea mi-a spus să mergem, tot mai râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au scăpat din capcanele morții, își trece palma pe fruntea dungată de tulburătoare interogații și ofuri lăuntrice și, parcă neavând suficient aer, deschide fereastra încăperii sale de la etajul casei ce dă cu vederea spre zări și rămâne-n rama ei descheiat la piept, suplu, monumental. Aerul binefăcător și plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de viață, natură
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Unii își iau hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic telefonul. În legătură cu Henderson, faptele ar fi următoarele: este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în mână, aproape gol; pe fund nu mai e decât o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai degrabă galben ca o floare de piciorul-cocoșului făurită de Carl Fabergé din aur incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l dădusem jos deși nu îmi fusese cald. Mă plimbam pe o plajă pustie și aveam sentimentul că veneam de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumina sa. — Vezi... faptul e că nu mi se pare oportun să deschidem intrarea spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce? — Nu mi se pare demn ca viitorii noștri ambasadori să dea peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sărut de noapte bună încă și mai spectaculos. Eram vrăjită. Găsisem deja nume pentru copiii noștri. Cu o seară înainte avusese loc cea de-a patra întâlnire. Sunasem la ușa apartamentului lui la 8:05, iar Randall - într-o cămașă descheiată și cu o pereche de blugi pe el - îmi deschisese și mă poftise în casă. Sigur că mă așteptasem ca apartamentul lui Randall să fie drăguț, dar, după standardele mele, asta însemna așternuturi curate și lipsa semnelor vizibile a vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi, Împiedicat, dar om de suflet și de bine. Un dinte de viplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i sperii”. Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzându-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Matthew Arnold Într-unul dintre eseurile sale. Sigur că se poate vorbi despre un „Byron teatral”, provocator. Mulți au Învățat de la el „moda de a-și zbârli părul, de a-și Înnoda legătura de la gât sau de a-și lăsa descheiat gulerul cămășii; cât de puțini i-au simțit Însă profunda influență vitală, influența splendidei și nepieritoarei desăvârșiri de sinceritate și putere”1. Îl mai apropie de câțiva dandy celebri (Baudelaire, cu precădere) spaima de a se lăsa prins În imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează mereu o alură de artist „șic”, cum Își Înnoadă neglijent cravata neagră, lăsată să cadă peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu de „lume bună”, ci de tineri scriitori și artiști, cei mai mulți marginali, săraci - boema de geniu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
i-am stins-o și i-am spus: —Pace ție, gura am să ți-o astup. Și l-am sărutat. —Deci ăsta e răspunsul tău final? zise el, apărând, câteva momente mai târziu, fără haină și cu cămașa pe jumătate descheiată. Adică, nu mi-ar plăcea să știu că-ți verși asupra mea cine știe ce pasiune frustrată față de nea Polițaiu’. Dacă vrei, putem închiria o uniformă. Mie mi-ar sta mai bine decât lui. Nu prea e făcut pentru așa ceva. —Hugo, taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]