278 matches
-
a fi o tălmăcire, o dare în vileag (precum făgăduise și se fălise a fi), o descotorosire de atribute și dichisuri, ajunge la rându-i un maldăr de veșminte sub care trebuie căutat un trup, o enigmă care se cere descifrată, o citadelă a cărei poartă se deschide numai unui sesam din ce în ce mai lung, mai elitist, mai ferecat în abstracta-i și aroganta-i oficialitate". Tipul de lectură al lui N. Steinhardt are însușiri pe care el le trecuse în rândul beteșugurilor
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
spre singurul părete care-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție al cărui traseu ar putea fi, dacă nu descifrat, măcar intuit în implacabilul drum al destinului: „Și va veni o seară când voi pleca de-aici,/ fără să știu prea bine unde mă duc și nici/ de vine putrezirea, sau încolțirea vine./ Tăcerea se va pune ca un pământ
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
bărbat și o femeie. 2. Îmi pare că Florența este cel mai narcisist oraș din lume. E chiar și mai speculativ decît Veneția, cea - prin definiție - speculară. De aceea, în pofida aparențelor, Florența e orașul ce se lasă, cu cele mai multe reticențe, descifrat. Am fost întotdeauna fascinată, aproape pînă la obsesie, de o sculptură de Cellini, despre care nu se prea vorbește. Este, după părerea mea, cel mai frumos din exponatele - zeci dintre ele, minunate - de la Palazzo del Bargello din Florența lui natală
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Ea nu se năpustește asupra lor pentru a-i ademeni, a-i înhăța, a le vorbi. Ea îi privește. Absoarbe imaginea lor, așa cum lacul o face cu cerul". Multă vreme bărbații rămîn la distanță, pentru a putea fi contemplați, observați, descifrați, judecați. Îi vede totdeauna ca pe acei călători care stau față în față în trenurile, acum rare, în care această dispunere a locurilor mai există: nu alături de ea, în același sens, ci în față, de cealaltă parte a măsuței unde
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
teorie a vocațiilor piezișe; marile reușite ale spiritului „aparțin unor inși care se exprimă în teritoriul unei anumite vocații cu înzestrările altora”. Andrei Pleșu ne obligă la exerciții de imaginație, la destinderi în formulări tainice, asemeni unor parole care, odată descifrate, oferă esența portretului în cauză. Iată, laolaltă, un scriitor, un arhitect, un critic de artă, un actor și un poet. Toți sunt cimentați în arhitectura interioară a unui individ fără profesie. Un indecis. Fiindcă portretele alese sunt indicii din harta
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
povestea unei tinere muncitoare, acuzată că ar fi tras cu pistolul în unchiul său, este o ocazie pentru un ziarist și un poet de a scrie un scenariu de film - dar tânăra își apără libertatea interioară și nu se lasă "descifrată". Documentarele TV ale lui Paul Riniker, (cineast cu o bună reputație, o bogată filmografie și un constant succes de public), selectate în retrospectiva ce i-a fost consacrată, sunt tot atâtea incursiuni în universul unor oameni aflați la vârsta autodescoperirii
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
sale. Cu timpul, un astfel de personaj devine spectral, acumulare de iconuri, prin continuă falsificare idealizantă, dimensiunea sa umană se estompează cu atât mai mult cu cât ea este accentuată de discursul oficial. Un astfel de personaj nu se lasă descifrat numaidecât, ceea ce a fost viu, autentic, în cazul lui, dispare, episoade incovenabile, defecte etc., umanitatea sa devenind una superioară, semidivină. Ceaușescu era bâlbâit, un execrabil orator. Nu este ironic că s-a legitimat tocmai prin a ține interminabile discursuri? Era
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
a-i da drumul în anonimat, după cum procedează arta orientală, după cum procedau adesea creatorii Evului Mediu: "Orice text continuă să-și consume combustia / în sine, fără autor, fără glorie, fără urmași, / fără cititor. / Unde să fie dus ca să fie / corect descifrat? Poate numai în sus ..." ( Despre derută). Reverberînd sacrificiile ființei, textul e sacrificat el însuși, abandonat efemerului obiectual: În fața Mării singure am compus / un text ca din memorie. Din resturi de / suflet jertfit. Un text de nisip, ușor de / șters cu
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
a fost deranjat - și pe drept cuvânt - de numărul de erori care distorsionează textul lui N. Steinhardt. S-ar putea ca unele din ele să se mi se datorească și mie, din cauza scrisului grăbit al autorului, nu totdeauna ușor de descifrat (și în Manuscriptum câteva cuvinte au fost înlocuite prin sintagma "indescifrabil"). Dar cred că cele mai multe trebuie puse pe seama culegerii și a corecturii. Iar una din cele mai dezagreabile este, mi se pare, aceea care a intervenit atunci când în descrierea "senzației
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care căutarea o inserează, o lume a unor puternice condiționări cutumiare, cu prejudecăți și ceremonialuri complicate, cu o cultură diferită plină de nuanțe și arome specifice care nu se lasă numaidecât descifrată. Într-un fel, Nawal îi pune în posesia unei tradiții pe care nu au cum să o asimileze, dar care le reprezintă simbolic rădăcinile. Regizorul s-a găsit în dificultate în privința opțiunii sale fie pentru o mai pronunțată configurare a
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
acoperită la un moment dat cu o fâșie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care prietenia și dragostea, petrecerea timpului, plimbările singur și în grup, toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie și libertate, pentru poezie, vis descifrat și transcris. într-o ultimă imagine din această serie, apare într-o ipostază de vis cu însăși Lygia, perechea sa frumoasă și extraordinară în totul ca însuși poetul care s-a îndrăgostit de ea. Romantismul revizitat. O Lenore suprarealistă Urmează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
și unei epoci și celeilalte. Dar aceea dinainte îi era scriitorului cunoscută, elucidata, o înfățișase în românele care-i creaseră faima de critic aproape pe fata al totalitarismului, pe când aceasta de sub ochii noștri, cu atâtea aspecte încă nebuloase, trebuia deslușita, descifrata. Iar operația îi cerea scriitorului timp. Tudorel Urian, în comentariul amintit din "Cuvântul", crede că avem, în sfârșit, în Recviem pentru nebuni și bestii, "marele român al tranziției", formulare din care numai prima jumătate îmi pare că stă în picioare
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
făcuse această legătură într-o emisiune la BBC în românește". Cercul hermeneutic devine un cerc vicios: Romanul poate fi citit și într-o cheie astrologică sau alchimică, dar nu cred că enigmele lui profunde ar putea fi astfel mai convingător descifrate. O lectură politică neutră este imposibilă: ea va fi ori apologetică, ori acuzatoare, dar nu va aduce clarificări structurale definitive". Discipolul Culianu nu s-a lăsat ușor convins de păcatele din tinerețe ale maestrului. îi scrie din America lui Adrian
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
și un anume material. Lucrările sculptorilor care au lucrat la Bistra Mureșului profită tocmai de această libertate recâștigată, tipic postmodernă, față de modele și determinări de orice natură. Sculptorii începutului de secol postulau existența unui sens al materiei care se cere descifrat și urmat, chiar dacă în practica artistică se întâmpla ca principiile estetice să mai fie și uitate, dacă nu de-a dreptul contrazise. Pentru cei de azi, liberi de prejudecăți, colaborarea cu materialul este o componentă ca oricare alta a parcursului
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
află și punctul slab al cărții (nu însă și al poeziei). Să mă explic. Se-ntâmplă un lucru curios odată cu jumătatea a doua a volumului. O senzație de deja-vu devine tot mai clară, căci schema poemelor pare să se lase descifrată bine, iar cele câteva trucuri textuale și de recuzită, prin care poetul reușește insolitarea de care vorbeam, încep să deranjeze prin evidența lor: o locație incertă, toponim sugestiv-simbolic, cîteva personaje cvasi/pseudomistice, claustrarea zidurilor, întuneric de sfârșit de lume, un
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
constrîngeri ale tradiției, ale canonului sau de natură ideologică. De aici și caracterul liberator, "exuberant" al noului curent, dar și teatralitatea lui, asumarea unei partituri, a unui "rol" etc., cu consecință firească a unor praguri de înțeles care trebuie depășite, descifrate, a aspectului de joc, de convenție ș.a.m.d. în aceste condiții, alegoria, arată autorul cu exemple din istoria culturală a Europei, devine un concept și o verigă coagulanta a materiei poetice: "Vorbirea și scrierea în imagini reprezintă subiecte pe
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
mici escapade ieftine prin diverse medii și cârciumi, de unde se informau cum merge politica țării de reședință, informând în Centrală prin ofițerul lăsat ferecat între aparatele sale, multe și grele, dar, am înțeles, foarte eficiente în ceea ce privea secretizarea textelor. Descifrate sigur, din clădirea de vis-a-vis, întotdeauna cu storurile trase. Cum aveam să mă conving un an mai târziu, din cea mai autorizată sursă posibilă. L-am scos pe ofițerul de la comunicații "la plimbare", necutezând să dau ordin ca unul dintre
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
poetice comentate convine, credem, unui moment dificil, în care se scrie enorm de multă poezie și se citește tot mai puțină. Cele mai semnificative versuri ale poetului cercetat - Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu, Marin Sorescu - sunt cu fină pătrundere descifrate, câteodată cu neașteptate conotații, cel puțin față de ceea ce, linear, oferă textul, către cea mai secretă cută a acestuia. Metoda nu pretinde diferențieri valorice, fiecare poet fiind grădinarul câte unei planete de sine rotitoare, într-un cosmos fără fuziuni și ciocniri
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
o întrebare, o încercare de descifrare și un gest de răzvrătire. Pentru MHS, ca și pentru George, romanul (și viața, implicit) este mai degrabă arheologie, decât stare civilă, pentru că prezentul înseamnă și trecut, dar și anticipația viitorului. Semnificațiile se lasă descifrate doar prin suprapunerea pliurilor temporale, această ecuație cu termeni reversibili fiind posibilă doar în închipuire: "Viața s-o fi derulând ea din trecut către viitor, dar nu dobândește semnificații decât dacă fiecare moment, de mult consumat, se lasă necontenit inundat
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
s-a dezvoltat interesul pentru studiul rețelelor și contracțiilor semantice în diversele limbaje ale poeziei, de la "glossele secundare incrustate în textele antice, substituindu-se conexiunilor semantice, ceea ce demonstrează că încă din antichitate sensul era mai mult utilizat și rescris decât descifrat". Asociindu-se unei tradiții de emancipare în mare măsură laică și franceză ("ocol prin grădina filologică înspre filosofie"), Jean Bollak își propune calea tehnică de investigare a conceptelor: "A face istoria medierilor culturale, adică istoria lecturii, a textelor și interpretării
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
insumi ăorasul minuniloră și nu m-aș fi legat de el cu statornice legături amoroase. Astfel încât lectură mea s-a dedublat într-un dialog între imagini culese simultan din două cărți: cea pe care o citeam și o a doua, descifrata cu pasul, de-a lungul și de-a lațul splendorii urbane a Barcelonei. Din care pricina, simt că reflecția îmi este încetul cu încetul deturnata, de la comentariul pe marginea Orașului minunilor la o reverie ocazionata de minunea orașului. Ce contează
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism radicalizat în expresie, brăncușian prin atitudine și de o mare autenticitate în ansamblul gîndirii sale
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
finețe, calm și luciditate de Dumnezeu”, notează preotul); un „strop de lectură” e soluția de salvare de sub apăsările cotidianului, e soluția însăși: „Realitatea e mereu înspăimântătoare. Ca să o poți înțelege ai nevoie să citești cărțile esențiale. Orice spaimă poate fi descifrata și anihilata de o carte bună”. Cititul e ucenicie și fixează starea de căutare; Ioan Pîntea ucenicește citînd și interpretînd textele sacre, întîmplările și figurile biblice (notele despre Cincizecime și vederea lui Iisus ori cele despre Petru sînt, în fond
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea-i senină. / Deasupra
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
cu seamă distopice, situate oricum dincolo de granița realului palpabil. Este o lume în care miracolul deși pare încă posibil alunecă în derizoriu, și totuși dincolo de realitatea cea mai prozaică se poate întrezări un cifru misterios, un cod care se cere descifrat. Cititorul este confruntat cu imposibilitatea alegerii unei singure grile de lectură - nu este posibilă nici o lectură în cheie strict realistă (căci în acest caz multe dintre episoadele cu încărcătură simbolică ale cărții ar rămâne la statutul de evenimente senzaționale, bune
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]