183 matches
-
chiar în ziua sărbătorii, cu Esau și prima lui nevastă, Ada. La vederea prietenei mele, nu m-am mai putut abține și am luat-o la fugă spre ea. S-a aruncat și ea în brațele mele. Când ne-am descleștat, am văzut cât de mult se schimbase în cele câteva luni de când ne despărțiserăm. Era cu o jumătate de cap mai înaltă decât mine și nu mai era nevoie să-și strângă hainele pe ea ca să i se vadă sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aș fi fost ușoară ca un copil și el, puternic cât zece bărbați. M-a ținut în brațe până m-a convins și m-a făcut să mă simt în siguranță, apoi mi-am lăsat capul pe spate, mi-am descleștat mâinile și m-am întins ca într-un pat. Când m-am relaxat, bărbatul meu mi-a dat drumul încetișor, până când i-am mai simțit doar vârfurile degetelor pe spate, în timp ce fluviul mă ținea la suprafață, iar luna făcea apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vorbă, dar peste puține minute somnul îl amorți și pe el. Trupurile lor istovite aveau nevoie de odihnă. CAPITOLUL IV În zilele celelalte avură noroc să nu-i lovească simunul decât o dată. Nu era încă vremea când furia vântului se descleștează toată ca să răscolească deșertul fără întrerupere câte cincizeci de zile. Acum Auta tăcea întruna. Neavând încotro, începu să tacă și Iahuben. Călătoria lor ajunsese istovitoare. Soldatul avea sufletul liniștit. Cele din urmă temeri ale sale, stârnite de muțenia sclavului și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot întrebau ce țară este Ta Nuter și eu nu știam ce să răspund. Numai că n-or să mai aibă pe cine întreba copiii mei despre Ta Nuter. Vâslașul își încleștă din nou fălcile și nu și le mai descleștă apoi decât de puține ori, doar ca să-și scuipe sângele scurs din buze. Cheful de vorbă îi pierise și lui Iahuben. Nici Auta nu mai vorbi. Puntea se umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i repezi un pumn în tâmplă soldatului care-și ținea mâna grea pe umărul lui. Soldatul se clătină și se retrase de-a-ndărătelea, cu mâna la cap. Alți patru se repeziră la Auta și-l înșfăcară de mâini. Încercă să se descleșteze, dar nu mai putu. Încercă să se uite în partea dincotro strigase cârmaciul. O mână puternică îi întoarse capul înapoi. Apucase să zărească între tufe lucind ceva argintiu; poate erau străinii cu Nefert, poate numai lumina lunii. Dar auzi dintr-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întru cutreierarea Pământului și în plimbarea ce-o avea de făcut pe el. La auzul celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor lor Potopul, din vremea credinciosului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
predat până la sfârșitul anului... Iar din cele 140 de mașini minunate care aproape 94 au ieșit pe poarta întreprinderii..." Cu pași mlădioși și lingușiți, necunoscutul alunecase deja la coada mașinii, unde își trecu, cu balans, bastonul la subțioara brațului stâng, descleștând, c-o iscusită lovitură de pod al palmei, portbagajul. Rămase apoi nemișcat, aparent somnolent, cu geamparalele jucîndu-i totuși haos în cap, nemaireușind însă să-l clintească nici o unghie... - "...Iar editurile vor veghea nedomolite ca operele tipărite să sprijine ridicarea conștiinței
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cică vede în întuneric. Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile cele mai încuiate, descleștează țâțânile cele mai fioroase. Când îl simt, yalele cele mai îmbîrligătoare se îmblînzesc și torc ca niște pisici. Nu pune decât un deget pe ele. Și broaștele cele mai nocive gem în călduri. Și își desferecă înaintea lui mecanismele, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a păcălit pe tine, scămoșatule, că jerpelitura asta de vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura, să târguie sau să drăcuiască la vreo păcătoasă, o încurajează pe gudulancă prin vorbele: "Tu ai supt-o cel mai bine, nevinovato!" - Pe la începutul anului de față - demară visător Diavolul - un consiliu de 12 înțelepți... l-a numit în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine? - Gabriela P. Mocanu, voinicule. - Ehei, Gabrielo, iară eu bag acuma, la tine, în viteza a IV-a. ...Că să nu te plângi c-a trecut aiurea anul ăsta. Până o fi ne arăți unde stă madam Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BUCUREȘTI Zice: Du-mă, în vână, la madam Nicolici. Cică e meșteră și numai dumneaiei se pricepe ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca absentă cu buricele degetelor, prin draperiile de păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu- se sub ațîțîtoarea dilemă dacă fi va găbjit (sau nu) neglijentul ce împrăștie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și mai puțin, nu mărturisise nimic, dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu i se ceruse cu insistență s-o facă, fiindcă acasă la el, în fundul grădinii Maicii, de pe strada Polonă, a grădinițelor altor câtorva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se aruncau în golul de dedesubt, planând minute întregi, la o înălțime de 30-40 de metri, deasupra străvechii Grădini Cișmigiu și-a străduțelor ce păreau că se freacă de grădină ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
formă de zile mari. Care e părerea dumitale? Răspunde-mi cinstit. Crezi c-ai să faci față? - La ce? întrebă, mai mult pentru a menține conversația, tot profesorul de construcții metalice, după ce apăru evident că Sinistratul nu-și va mai descleșta, pentru acea zi, fălcile. - Pentru numele lui Dumnezeu, dă-ți întreaga silință!... Dacă presimți o pană de inspirație, învață, pe de rost, măcar două-trei bucăți dintre creațiile acestea! și directorul Predoleanu scotoci într-o scobitură a servietei diplomat și îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peste obrazul vânăt și înțepenit. Barba suna ca oțelul și, când termină, văduva fl ajută să-l spele și să-l pudreze. - Ce ți-e și omu, zicea Aglaia, legând degetele lui Gogu cu amici roșu, să nu i se descleșteze mâinile împreunate pe piept, în care u pusese un ban de argint, pentru vama morții. Azi ești, mâine, gata-n patru scînduri! Afară se lăsa seara. Una din vecine plecă la biserică, să cheme dascălul și să-i aducă drapelul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palat. El va putea s-o aducă înapoi. M-a prins de mânecă și m-a tras îndărăt. — Liniștește-te, ai mâinile julite. Brațele mele căzură greoi peste umerii Wardei, pe care am strâns-o cu furie, fără să-mi descleștez pumnii, de parcă aș fi continuat să izbesc în pereți. S-a lăsat moale în brațele mele. Lacrimile îi curgeau pe gâtul meu; părul ei îmi cădea peste ochi, nu mai respiram decât suflarea ei fierbinte, umedă și parfumată. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman. Și mai ales s-a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să mă vadă, fidel promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi descleștat buzele, ochii lui mă compătimeau deja. Cum șovăia să-mi spună veștile aflate, eram dator să-l fac să capete curaj: — Nu poți reproșa unui mesager lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ta alături de mine și faptul că știi turcește, iar Maiestatea Sa m-a întrebat dacă ai putea face oficiul de tălmaci. Cu toate astea, când emisarul otoman a intrat și a început să vorbească, am rămas mut, incapabil să-mi descleștez buzele, incapabil chiar și să-mi dreg glasul. Regele mi-a aruncat o privire cumplită; Guicciardini era roșu de mânie și de rușine. Din fericire, vizitatorul avea propriul său dragoman care, pe deasupra, cunoștea limba lui Francisc. Dintre toți cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă gura. Iar cealaltă mână, cea care o ținuse de coapsă, se descleștă și se mișcă în sus până când se opri între picioarele ei. Ochii i se umeziră. Încerca să lovească, dar primul bărbat era prea aproape de ea: nu putea să-și miște deloc picioarele. Iar mâna aceea o strângea în continuare, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mi-ați numărat degetele de la picioare... Da! Să vă fie rușine! Da... Ei? V-ați lămurit? Câte degete am la picioare? Sunt destule? (În hohote.) De ce vă purtați așa? De ce? V-ați uitat până și în gura mea! Mi-ați descleștat dinții și v-ați uitat în gura mea și mi-ați umblat cu un pai în gură... Ați vrut să găsiți adevărul meu, în gura mea, nu? HAMALUL (Copleșit, rușinat.): Nu, nu... A fost ideea lui Bruno... Numai el... numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai pierdut în zadar timpul cu mine. Ana a zâmbit și ea victorioasă. Trecuse cu bine momentul dramatic. Acrobatul revenise la sol. Am băgat banii în buzunar. Aș fi vrut să-i spun ceva. Experiența m-a avertizat instantaneu. „Dacă descleștezi dinții e prăpăd. Tsunami cu harakiri pentru telespectatori.“ Știam că riscurile sunt imense. Am strâns și mai tare dinții. Stomacul, răzbunător, îmi trimitea, în șuturi, valuri-valuri de votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
audă. " Ah! Devine captivant. Te pomenești că Ioniță s-a hotărât în sfârșit să-și facă declarațiile. Așteaptă de 40 de ani..." ― Trebuie să știi... Profesorul își căuta cuvintele: Orice s-ar întîmpla, sânt aici, alături de dumneata... Doamna Miga își descleștă dinții: ― Ce să se întîmple? Peste o oră sau trei, ăștia or să plece și totul va fi ca înainte. ― O spui... N-aș vrea să mă înțelegi greșit, e o impresie, o spui ca și cum ți-ar părea rău. ― Probabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta degetele. Trecu zâmbind pe lângă ei, fără să-i observe. "E formidabilă!" Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]