173 matches
-
întorc privirea asupra foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să explodeze în scris, strâng stiloul (primit cadou de la mama, evident!) cu îndârjire. Dar nimic nu iese pe hârtie. Mă descleștez anevoie din nemișcare și scriu cât pot eu mai ca ligrafic titlul compunerii. Sfârșit de vacanță. Mama mi a spus că trebuie să scriu mai citeț și mă străduiesc să o ascult, dar mi se pare că literele pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care vă intră în curte să vă umple gratuit rezervorul de apă! Și încă fără să o știe! Pufni în râs, de unul singur, și se uită pe furiș în palma-i gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
palmă un bilet. Surprins, ridică privirea dar ușa se închide repede în urma lui. Strânge hârtia în pumn și pornește pe culoar sub privirile celorlalți ofițeri care continuă să aștepte. Când ajunge în curte, grăbește pasul către garaj fără să își descleșteze mâna. Nu are curaj să afle deocamdată ce este scris acolo. Privește atent cei pe care-i întâlnește în cale. Unii îl salută, altora, mai mari în grad, trebuie să le ofere salutul său. Cunoaște pe fiecare dintre ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acum cu țuică sau când ne așezăm la masă?" Dacă mai durează, desigur..." "Mai durează puțin, credeam că Tasia o să ne ajute, dar văd că s-a așezat la taclale cu Tamara, că văd că și ăsteia i s-a descleștat gura și o ține de vorbă." De ce nu-i spui? zisei, gîndind: și tu de ce nu te duci s-o ajuți pe Ana? Tata se uită sugestiv alături, adică să se ducă mama, dar chipul ei blând deveni sever și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceste comori imprimîndu-le pe plăci, căci suferea că o să treacă timpul (clătina mereu din cap și ofta), nimeni, spunea, n-avea să le imprime și se vor pierde. Și puse mâna pe lingură și pe castron și începu să-i descleșteze muribundului fălcile și să-i dea să mănânce. Da, îi dădea, dar ăla pe urmă făcea pe el și împuțea celula. Folcloristul, ca să nu-i mai împiedicăm să se mai ocupe de el, îl desbrăca, îl spăla, îl ștergea la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dintre ei, simțeam că plutesc... Se întoarse la fel de simplu cum plecase, sună la ușă rebegită, nu ca să-i deschid, fiindcă avea cheile, ci ca să-i iau din mână geamantanul pe care însă nu mi-l dădu și încercai să-i descleștez cu sila degetele de pe mâner învinețite de frig. Nu, zise, nu!" Atunci ce? Și înțelesei că nu ăsta era primul gest pe care îl aștepta de la mine. O îmbrățișai și abia atunci dădu drumul geamantanului. Avea obrazul fierbinte și gura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală îngrozitoare. Deodată Norma schelălăi jalnic: vietatea apucase totuși s-o muște de limbă; lătrând și schelălăind de durere, își descleștă fălcile și am văzut că reptila sfârtecată încă i se mai zbătea de-a curmezișul botului, prelingându-i pe limbă, din trupul ei aproape strivit, mult lichid alb, asemănător cu cel pe care îl împroașcă un gândac negru atunci când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fruntea albă i-o încheie,/ Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie;/ Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,/ Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat;/ De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,/ A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc,/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri;/ Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri 106. Revin aceleași imagini ale iubitei, fie înconjurată de trandafiri roșii, fie aruncând ea însăși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vorbeau, și am avut certitudinea că-mi ghicise intenția, dacă, într-adevăr, poate fi numită o intenție, pentru că, firește, n-aș fi dus-o niciodată la îndeplinire. S-a retras către capătul mai îndepărtat al podului, iar eu mi-am descleștat pumnii și mi-am plecat privirile. M-am dat și eu îndărăt. — Adu-mi-o înapoi! a spus, ridicându-și glasul, pentru că vâjâitul apei se ridica între noi ca un zid. Adu-o înapoi chiar în dimineața asta. Altfel, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din propria lui substanță celelalte ființe, atunci când în Paradis Dumnezeu i-a poruncit să le dea „nume”. La începutul basmului, diavolul ține în robie niște valori spirituale simbolizate de aur. Suprapunând demonului o dimensiune calitativă, Dănilă îl silește să-și descleșteze strânsoarea. Dar suprapunerea echivalează cu unificare, deoarece opozițiile se rânduiesc la locul ierarhic și legitim. Vrând-nevrând, diavolul se poziționează când devine pulbere atomică, materie discontinuă, rădăcină tenebroasă, fără de care universul este neconceptibil. Mănăstirea ideală a lui Dănilă se înalță în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sunt puse. Blestemul fragilității în scenele erotice pare să fie cauzat de amestecul letal dintre metafizică și obsesii sau „poze“ machiste. Un citat mai lung, dar care merită: „Între timp ea își strecurase două degete în întregime în gura mea, descleștându-mi dinții. Cred că unduirile limbii mele umede îi făceau mare plăcere, pentru că începu să geamă ritmic și din ce în ce mai profund. Ceva mă reținea totuși să continui preludiul. Simțeam că am în gură niște falange murdare, pe care le sugeam inconștient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
acoperișul îi prinsese dedesubt, împingându-i în botul ei. Le auzise ultimele țipete prin țiglele de care se ținea, după care rămăsese agățat în mâini de paratrăsnetul casei câteva ore bune, până la venirea echipelor de salvare; nu putuseră să-i descleșteze degetele de pe oțelul cu care se solidarizase instinctiv, așa că-l luaseră în ambarcațiune cu tot cu țandăra de metal înnegrit smulsă cu ranga. Nu scăpase tot restul vieții de atingerea glacială a acelor țigle, ce îl salvaseră numai cu prețul despărțirii de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prinsoare nicidecum. Chinurile ei luară sfârșit. Răsuflă ușurată când îl descoperi printre membrii grupului pe algerianul de la Karate. Îi explică imediat în limba franceză despre ce e vorba și la un semnal el sări, grupul îl înconjura pe individ, îi descleștară mâna de pe brațul Laurei și îi dădură o lecție de bună conduită, pe care cred că nu o va uita, săracul, niciodată. Scăpat din mâinile lor, alerga că un nebun, uitându-se speriat în urma să vadă dacă nu-l ajunge
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dormea deja, Nastia se strecură în pat lângă el. I-a mângâiat obrajii subțiați, părul uscat ca frunzișul de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de ploaie și zăpadă, porni la întâmplare spre restaurantul gării, sperând să-l găsească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a întâmplat? am întrebat: Kimball mă privi fără să clipească. - A avut loc un alt asasinat. Am reținut asta, dând din cap, forțându-mă să întreb: - Cine...a fost? - Nu știm cine. - Nu...înțeleg. - Nu erau decât fragmente umane. Își descleștă mâinile, arătându-mi palmele. Ochii mei au fost atrași de unghiile lui Kimball. Și le rodea. O femeie. Continuă să ofteze. Am fost ocupat toată ziua cu asta și n-am vrut să vă agasez pentru că asasinatul deviază de la teoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reușit. Pentru că și eu m-am simțit mizerabil în casa aia. Am inspirat din nou. I-am făcut pe toți de-acolo să se simtă mizerabil. Nu mai trebuie să te-ascunzi. I-am văzut falca fragedă încleștându-se și descleștându-se, în timp ce privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el. Aveam brațele încrucișate. - Despre ce? întrebă el, alarmat. - Despre băieții dispăruți. N-aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
teni și cama razi colaboratori pe cei cu personalitate și talente În devenire, sau pe cei În dificultate cu ei Înșiși și cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu care intenționam să găsesc, la Moscova, cele câteva ruble necesare cumpărării unor discuri cu Sviatoslav Richter; l-am bătut ușor pe umăr, el se întoarse spre mine, nici mirat, nici apatic, și când văzu sticla din mâna mea își descleștă maxilarele într-o destindere - cel puțin așa o înregistram eu - a întregii sale ființe și, desigur, ideologii, i-am spus că i-o dăruiesc, el urmând să decidă pentru cine va bea: pentru Tolstoi, pentru Cehov, pentru Babel, scriitorii mei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-un chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care aveau o Înfățișare stranie: rigidizați În poziția În care căzuseră pe jos, Încleștați Între ei, formaseră o masă legată și neîntreruptă. În vagon era un miros oribil, un amestec de sânge, cadavre și fecale. Cu sforțări mari m’am descleștat din marea cadavrelor. Porțile vagonului au fost cândva deschise și din depărtare se striga să aruncăm cadavrele din vagon. Cei din afară nu se puteau apropia de vagoane din cauza mirosului. Cei care se apropiau umblau cu batistele la nas. Fiind
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
luntre verde îndeajuns/ de iute cît să-mi îngăduie cu ochii/ închiși să plutesc peste insule/ acoperite de pasari.// Tapiserii tremurînd în ciucuri pe lespede,/ dimineți cu mierle, amurguri cu lebede, voi,/ aștept din văzduhul lăstunilor picătură/ care să-mi descleșteze ochiul și gură,/ troznind din somn să mă reped la geam/ și fărîmîndu-l să aud Libertatea!" (Tapiserie cu păsări cîntătoare). "Jocul" scriptic apare placat pe un ludic copilăresc, cochetînd cu natura, de care, în ciuda rafinamentului sau, nu s-a desfăcut
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]