582 matches
-
îmi pare că n-am ținut un jurnal) de atunci și până când am început s-o curtez pe Rosina, după o perioadă în care mă reîntorsesem iar la Clement. Câtă energie am cheltuit în viața mea tot căutând să mă descotorosesc de femei! Și Rita Gibbons intră în povestea asta, așa că, probabil, s-a întâmplat mai târziu decât am eu impresia. Clement le-a tolerat pe Rita și pe Lizzie și pe Jeanne, dar a detestat-o pe Rosina. Firește că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
amândoi ne asum\m riscul de a fi absolut sinceri. Am nevoie de întreaga ta atenție. Nu te pot împărți cu nimeni altul, și mă mir că tu îmi poți cere așa ceva. Dacă dorești să mă vezi, trebuie să te descotorosești de Gilbert, să scapi de el de-adevăratelea. Dacă preferi să rămâi cu Gilbert, atunci n-ai să mă mai vezi pe mine și, vorbesc foarte serios, nu ne vom mai întâlni niciodată. Cred că e un lucru destul de onest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
satisfăcut de tăria mea. Dacă aș fi luat-o pe Lizzie în momentul acela, dacă aș fi acceptat acceptarea ei, problema lui Gilbert ar fi rămas în suspensie, și eu aș fi fost acela care ar fi trebuit să se descotorosească de el. E mult mai bine ca Lizzie să facă acest lucru, și să-l facă repede, sub presiunea fricii de a mă pierde. Vreau ca această situație să se clarifice și să se destrame, iar între timp, prefer s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și după un răstimp în care m-am tot întrebat zadarnic ce-mi rămâne de făcut, am decis că, deocamdată cel puțin, aș putea face un lucru rezonabil, cu care să-mi mai omor totodată timpul, și anume să mă descotorosesc de Lizzie. Aceasta nu implica nici un conflict mental și nici o problemă în afară de strădania redactării unei scrisori potrivite și a unei concentrări asupra persoanei lui Lizzie, doar atât cât să pot compune misiva. Cât de total mă simțeam schimbat, până la ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu oribila ei mașinuță roșie. Rosina și-a mai făcut o apariție la Capul Shruff în seara zilei când am avut acea grăitoare întâlnire cu Ben, pe care tocmai am relatat-o; și am uimit-o, reușind totodată să mă descotorosesc de ea, cerându-i să mă conducă a doua zi, dis-de-dimineață, la Londra. Voiam, după cum am arătat, să vin aici ca să pot gândi. Și mai voiam, după cum voi arăta, să găsesc niște fotografii vechi ale lui Hartley pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o doamnă mai vârstnică. Titus avea exact vârsta la care eu fusesem răpit de Clement; corupere de minori, cum obișnuiau cu toții să numească astfel de relații. Să-l fi „răpit“ oare cineva pe Titus și apoi să se fi descotorosit de el? în ce privește acest subiect, Titus păstra deplină tăcere. Am vorbit despre istorii și transformări. Și, într-un anume mod, mai târziu mi s-a părut că, în acele zile, n-am făcut decât să retrăiesc întreaga istorie a iubirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Foarte bine, ți-ai vărsat năduful, acuma pleacă! — Ba încă nici n-am început. Nu ți-am spus-o niciodată și nici n-am crezut că o să ajung să ți-o spun. Când m-ai părăsit, eram însărcinată. M-am descotorosit de prunc. Am trasat un cerc în praful de pe radiatorul mașinii. — De ce nu mi-ai spus? — Pentru că n-aveam unde să-ți spun, plecaseși, fugiseși cu Lizzie sau cu cine-o mai fi fost următoarea fată de vis. Dumnezeule, grețoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aflau în casă. Ar fi nedrept față de Lizzie să-i cer să fie martoră sau chiar să ajute la salvarea rivalei ei. Iar James, mă rog, James cu judecățile lui morale mă punea în încurcătură. Așa încât va trebui să mă descotorosesc de aceștia doi. Gilbert și Peregrine s-ar putea să-mi mai fie de folos un timp. Și, desigur, Titus... La acest punct am început să reflectez și să mă întreb dacă nu cumva estimasem greșit rolul lui Titus în raport cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-ar conta prea mult dacă ar deschide-o pe asta. Jocul se apropia de sfârșit. Era a doua zi; scrisoarea o redactasem în cursul dimineții, dar încă nu hotărâsem în ce fel să o trimit. Acum trebuia să mă descotorosesc rapid de James și de Lizzie. Lui James îi puteam cere pur și simplu să plece. Pentru Lizzie trebuia să ticluiesc o minciună. În mod surprinzător, James zăcea încă la pat. Dormise, cu intermitențe, ceasuri întregi. În timp ce eu, adevărata victimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fie convorbirea noastră finală și din această pricină s-a arătat atât de relaxat, de deschis, de franc și binevoitor, ca niciodată în trecut. Venise la mine, nu îndemnat de fireasca dorință de a ne împăca, ci pentru a se descotorosi de o ultimă preocupare iritantă. Sentimentul de îngrijorare sau de vinovăție pe care i-l pricinuia nefericitul său văr adumbrea condițiile desăvârșitei despărțiri de cele lumești, pe care o premeditase, probabil, de multă vreme încoace. Mă întrebam cum s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pustietate în comparație cu senzația de aglomerație volubilă pe care ți-o dă un cimitir. A fost o ceremonie rigidă, lipsită de orice grație, executată în pripă de slujitorii însărcinați cu această treabă, care ne-au lăsat să așteptăm afară în timp ce se descotoroseau de alt „mușteriu“. Fără îndoială, graba meritorie a colonelului de a rezerva o „nișă“ pentru James s-a dovedit extrem de prudentă. A fost de față și medicul. A venit și Toby Ellesmere, care părea sincer îndurerat. Niciodată până atunci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aici am fost nedrept față de ea. Oricum, i-am păstrat scrisorile adresate mine, și păstrarea unei scrisori e întotdeauna semnificativă. (De ce naiba o fi păstrat Hartley ultima mea scrisoare fără s-o fi citit? Presupun că a trebuit să se descotorosească în grabă de ea. O scrisoare lungă nu poate fi ruptă foarte repede, asta am constatat și eu.) Am recitit scrisorile lui Lizzie, cele pe care le-am înregistrat în acest jurnal. La vreme când le primisem mi se păruseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ele reflectă prima fază a genezei subiectului nostru, nămolul. El este rezultatul vieții unei biocenoze, cu activitatea perturbată de niște condiții particulare de mediu; și, cum Natura valorifică orice, chiar și anomaliile, ea urmărește aici un scop, anume să se descotorosească de o parte a bioxidului de carbon ce-o Încurcă uneori; ca acum, când rezultă din arderea combustibililor fosili, ca și altă dată când apărea din cine știe ce procese vulcanice. În spații izolate - complet sau pe aproape - ale țărmului mării, unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-o apoi; ea a găsit calea introducerii genei În genomul, proiectul, barem al unei bacterii, precum Escherichia coli care produce astfel, Împotriva datului ei genetic, insulină sau interferon, de care omul, iar nu altcineva, are mare nevoie spre a se descotorosi de diabet, respectiv de cancer... Cuceriri răsplătite, la timpul cuvenit, cu Premiul Nobel. Dar un om nou, apărut astfel sau devenit nou doar pentru că e mai numeros, iar asta pentru că poate - Într’o oarecare măsură - sfida controlul Naturii, are nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mesajelor purtate de un soi de parfum care atrage, alarmează, alungă, câte și mai câte, după caz. Și, cum orice viețuire naște deșeuri - cineva spunea că Natura s’a născut din materie, spirit și gunoi - omul nou trebuie să se descotorosească și de ele. Iar cu cât omul e mai „nou“, cu atâta produce mai multe. Dacă demult, puținele care apăreau puteau fi dosite pe undeva, acum ele trebuie integrate Într’un circuit. Și tot biochimia dă soluțiile altei biotehnologii, aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de ce n’ați face altceva, un polimer care, după folosire, să poată sluji de hrană vreunei viețuitoare. Precum petrolul Însuși, care este mâncat de unele drojdii, precum Candida. Altfel spus, să aruncați tot În cârca Naturii grija de a se descotorosi de gunoaiele civilizației voastre. Doar că Natura e mai isteață decât voi. În fond, e și mama voastră. Iar invitatul vostru la ospăț, acela căruia Îi aruncați deșeul, precum câinelui oasele, devine inițiatorul altei „hore“, paralele. El va sluji de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora va trebui să le țineți piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă „descotorosesc“ de deșeurile obișnuite, menajere, dar care vă invadează oricât v’ați opune vă vor strânge de gât. Nu vor mai fi sticle goale, ci mai știu eu ce dihănii. Care vă vor concura și la oxigen musai -, adăugând alt bioxid
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lupul, șacalul... scurmând În gunoaie. Și are destule. À propos: Mare prostie faceți adunând vagabonzii din drum și-i țineți apoi pe mâncare, deci pe cheltuială. Vin alții să ocupe locul gol de lângă tomberon. Nu-i mai simplu să vă descotorosiți de gunoaie În mod civilizat? Atunci vagabonzii vor hălădui doar la vărsătoare și, când veți avea grijă și de ea, o trimiteți În șomaj pe Brigitte Bardot. Dar - poate că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să meditați. La ceva aparent sentimental și la altceva pragmatic. Sunteți totuși de un sânge cu el: codul genetic e unic de la bacterie până la voi. Via câine și, desigur, pisică. Iar el, câinele, face ceva ce vouă vă repugnă: depoluează, descotorosindu-vă de gunoaiele aruncate dezinvolt oriunde. Și, pentru că orice acțiune cere energie, fiți siguri că dacă nu va găsi de mâncare, nedoritul - câine ori cioară - va părăsi de bună voie orașul. Trebuie doar să vă civilizați, lăsând fără „obiectul muncii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greutatea altor consecințe pe umerii Naturii. - Alea pe care tu le numești „lucruri de spus“... Și, pentru ca noul factor limitativ să fie mai eficace, ați Învățat - singurii În lumea animală - Încă ceva: morala. Adică certitudinea aplicării legii. Cum să te descotorosești de tat’tu, precum eschimoșii? Este că ești tentat să-i critici, deși ei trăiesc sau mai bine-zis trăiau absolut firesc? Cară-ți crucea, mai bine-zis Încă una, și taci. Ce face omul cu mâna lui... Cât despre sentimentele pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât sfânt. Motiv pentru care românul tradițional nu arde gunoaie, după cum nici nu le aruncă Înspre quintesența energiei, adică spre Soare. Iar „casa“ focului, cuptorul, nu trebuie dărâmată chiar dacă casa omului este... Că strămoșii au folosit focul pentru a se descotorosi de morți, că o mai fac Încă alții, precum indienii, e o altă poveste, pe care o justific cu mine Însumi: Îmi doresc să merit această cinste. Dar care poveste e inventată de Însăși Terra, care izvodește mereu scoarță nouă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a furnizat seul; ori de albina care și-a crescut, din nectarul aceleiași plante, fagurii din ceară. Și ziceți voi, după ce-ați poluat cu termocentrala care eliberează o energie fosilă, aceea de care Natura nu mai prididește să se descotorosească ascunzând-o cât mai adânc, În petrol, cărbuni ori gaze (à propos: ați găsit că-i mai „economic“ să vă Încălziți cu ele, decât cu căldura reziduală a termocentralei...), ziceți deci că hidrocentrala furnizează o energie curată. O fi ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și, implicit scumpe. Iar cât privește aurul, risc să provoc căderea dolarului. Tot rar, dar și cu densitatea de 19, aceeași cu a aurului, e uraniul. Dar ăsta, paradoxal, n’are preț, dimpotrivă cere bani tocmai că vrei să te descotorosești de el. Cum naiba? Îmi răspunde tot chimia. Uraniul are trei izotopi, 234, 235 și 238, din care doar unul, 235 poate fi folosit Într’o bombă ori centrală electrică. Motiv pentru care uraniul natural trebuie Îmbogățit În acest izotop
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Lipsește încă educația cu privire la recunoașterea valorii acestora, atît în rîndul publicului, cît și - vai! - al unora dintre emițătorii lor, scriitori. Altfel spus, lipsește educația pentru arhive, dovadă ușurința cu care persoane și instituții le iau de-a valma și se descotorosesc de ele. Lipsește, apoi, răbdarea de a clarifica relațiile dintre participanții la viața literară, de a decela contribuțiile lor la dezvoltarea sau evoluția climatelor culturale. Noi credem numai în cei cu „Operă”, cărora le punem coronițe peste coronițe; de ceilalți
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și să mai zică cineva că există legi sau că se pot pune legi în această junglă! Îmi pare rău că din cauza asta stupidă n-am putut sta mai mult de vorbă. Dar - vorba înțeleptului - bine că m-am vindecat descotorosindu-mă! Salve! Eusebiu Camilar </citation> (25) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”23. II. [1]965”> Căline, Dă-i drumul. Merge bine! E. Camilar Philippide așteaptă întrebările. Trimite-i-le; am vorbit să trimită și o fotografie. Adresa: str.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]