463 matches
-
aparatului de partid și administrativ, Bucureștii, Delta Dunării ș.a.). O tipologie variată și plauzibilă populează paginile cărții. Există și elemente de dramatism epic, scene violente, tablouri de atmosferă (nuntă, înmormântare, ședințe diverse), dar principalul atu al acestei trilogii constă în descripția amănunțită și nuanțată, susținută de o bogată informație și de o bună cunoaștere a realităților perioadei (cu substanțiale incursiuni în epoci anterioare și cu referire și la un context mai larg). Lucrurile sunt privite, în ultimă analiză, prin prisma social-politicului
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de tip parnasian. Emoția e încătușată în descripție: „Pe-un turn, Sfântul Gheorghe răpune fiara/ lângă o floare de fier enormă, ușor mișcată/ de lună. Se măsoară în chihlimbaruri/ Femeia lungă din nord” (Oraș hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele contrapunctate de amintirea tărâmurilor carpatice
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
și caldă/ și dulce, până la piept,/ toată numai sori și planete” (Să merg la scăldat cu caii). Placheta Gutui japonez (1996) însumează îndeosebi haikuuri, și multe dintre acestea surprind, cu finețe, detalii de peisaj, mai ales citadin, nipon, însă nu descripția predomină, și mai ales nu cea localizantă. Iată un bazin, într-un parc: „Culori în bazin./ Ca să cred iar în basme,/ un crap de aur” ori frânturi de priveliști diverse: „A face/ umbră pământului/ Om sau cruce/ Cum vrei s-
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
cu acribie filologică (de care autoarea dă seamă în prefețe) și pentru nonconformista - dar cu atât mai veridica - imagine pe care o oferă despre personalitatea lui Vlad Țepeș. „Toate se leagă în adevăr și ficțiune - scrie Zoe Dumitrescu-Bușulenga - așa încât, de la descripție și portret până la scena de bătălie, toate sunt istoric determinate, dar capătă o integrare literară, estetic certă.” Compoziția polifonică, recursul la tehnici narative moderne conduc la o reală reușită în regândirea cu mijloacele prozei contemporane a unui gen literar precum
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
cântărețul (după Harfa eoliană a lui V. A. Jukovski) iubirea nefericită dintre Minvana și „cântărețul de soi, înjosit” are ca decor o Dacie legendară; Păgânul și fiicele sale, localizare a poemului Gromoboi al aceluiași poet rus, cu puternice pasaje de descripție în nota fantasticului tenebros, păstrează multe din inflexiunile byroniene ale originalului; Le Sylphe al lui Victor Hugo este tratat în spiritul credințelor autohtone (Zburătorul la zebré). Primul traducător român din Alfred de Vigny este S., care, fără a pierde nota
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
furioso, în unele episoade din Povestea povestelor, intitulată și Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc. Nota personală apare în povestire, căci S. este un poet epic cu un dezvoltat simț al fabulosului și arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
ș.a.) până la Jacques Lacan. În această etapă „autorul”, aparent „recuperat”, rămâne încă prizonierul altor determinări. Abia cu Roland Barthes și cu „școala geneveză” (îndeosebi cu Jean Starobinski) S. stabilește o afinitate de concepție. Secvențele comentariilor nu se rezumă la simpla descripție: tonul polemic, dialogarea liberă de orice complexe tutelare sporesc calitățile acestei panorame istorice a problemei. Intenția nu e însă „o critică a metodelor”, ci mai degrabă relevarea modului cum diverse curente ale criticii contemporane au înțeles prezența (rolul, funcția) sau
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și, cum ea deschide fiecare număr, rolul de „editorial” al textelor de pagina întâi trebuie avut în vedere. Bunăoară, ilustrativ pentru această stilistică este poemul liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
experiența lui Pygmalion, dar e prea laș pentru a ține piept prejudecăților și provoacă o catastrofă sentimentală, sfârșită cu sinuciderea tinerei. Literatura sadoveniană consacrată târgului moldovenesc are și ea o pronunțată notă poetică. E prin excelență o proză de atmosferă, descripțiile fiind topite într-o unică tonalitate sufletească, a tristeții provinciale. Se întâlnește astfel cu o întreagă lirică, aptă să furnizeze, de la G. Bacovia la Demostene Botez și B. Fundoianu, o variantă locală a spleen-ului baudelairian. Altă sursă de poezie
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de ucenicie relatează formația autorului, copilăria petrecută la țară, inițierea precoce în arta vânatului, descoperirea naturii, perioada școlarității și primele experiențe scriitoricești. În ciuda numărului foarte mare de texte care o compun, opera lui S. păstrează o profundă unitate. Din povestiri, descripții de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a firii, mișcările cosmice, scurgerea liniștită cu care se succedă ziua și noaptea, răsăritul și amurgul, lumina și umbra, rotirea anotimpurilor, apariția acelorași constelații deasupra noastră. Poezia lui peisagistică restituie o natură umanizată și, paradoxal, familiară, în ciuda rusticității. Nicăieri în descripții nu apare acel homerism livresc, întâlnit, de pildă, la Calistrat Hogaș. E altceva și decât natura edenică, luxuriant romantică eminesciană. Chiar în cea mai înfiorată singurătate, viața nu încetează să fie prezentă, se face perceptibilă prin infinite zvâcniri, o mulțime
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în care prozatorul deține întâietatea în scrisul românesc. Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzația vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era și normal ca scriitorul să procedeze prin descripție; nu este, în adevăr, colț al Moldovei de Sus care să nu fi înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripția nu-i însă pur picturală, ci-i și umanizată; cântă munții și pădurile, cântă izvoarele și câmpiile, cântă imobilitatea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
avut literatura noastră. Senzația vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era și normal ca scriitorul să procedeze prin descripție; nu este, în adevăr, colț al Moldovei de Sus care să nu fi înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripția nu-i însă pur picturală, ci-i și umanizată; cântă munții și pădurile, cântă izvoarele și câmpiile, cântă imobilitatea naturii moldovenești în emoția succesivă a acestui animator, care pe lângă culoare are și vibrație, pe lângă senzație are și fluiditatea armonică și
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
particularizat. Este o lirică în care sensibilitatea omului modern, ieșit din experiența traumatizantă a războiului, obține, printr-o transcripție abilă formal, dar pornită din profunzimile eului, o surprinzătoare aparență clasică. Interesului pentru trecut, estompat cu meșteșug, i se asociază o descripție mai mereu sigură, cu intruziuni de straniu, a unui peisaj rural nicidecum copleșit de paseism, ca la sămănătoriști. Din recuzita simbolistă se recurge, cu măsură, la elemente caracteristice, între care nostalgia depărtărilor ori misterul acvatic. Cel mai adesea poetul se
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
apar la Honigberger lasă să se vadă deja că interesul său european Începea să fie mai curând religios decât medical - acea convenție benevolentă care Îndepărta suspiciunile. Iar dacă Honigberger numește deja unii Joghees În loc să păstreze pretutindeni numele și, În consecință, descripția vulnerabilă a „fachirilor”, atunci experiența asiatică e categoric mai convingătoare În peisajul european În care el revenea - la o dată la care, În fond, Schopenhauer vorbea numai despre „fakiri”. Iar numele nu va fi redutabil și corect concurat de cel de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ternă, cu citate și referințe livrești, presărate, de altfel, pe întregul cuprins al cărții. Scrierii, saturată de notații realiste ascuțite, unele semnalând prezența în banal a insolitului, a senzaționalului și absurdului, îi lipsește un cheag, iar titlul rămâne abstrus. Minuția descripției de mediu, ambianță, climat familial, în conjuncție cu înregistrarea meticuloasă de mișcări psihice elementare, de simțăminte embrionare, determină și caracterul romanului Cumpărătorii (1985), al cărui titlu, iarăși, nu îi acoperă conținutul și nu îi rezumă sensul. Mai adecvat ar putea
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare a pactului semnat cu Mephiticus, însăși
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
I. A. Bassarabescu, Ion Agârbiceanu. Mai mult decât aceștia, cu excepția ultimului, prozatorul din Calea sufletului își privește fără duioșie afișată mica lume de umili funcționari, militari cu grade inferioare, pensionari și alți bătrâni, narează în general fără efuziuni lirice, fără descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului, asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar o face disimulat
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
capricios și subiectiv, mai mult o descriere lirică, cu alură de reportaj sentimental despre un loc cunoscut bine, presărată cu informație istorică privind clădiri, oameni, evenimente, obiceiuri și tradiții ș.a., pe alocuri cu pasaje de dialog imaginat ca plauzibil, narațiune, descripția unor detalii etc., cum se întâmplă în secvența în care e relatată vizita împăratului Iosif al II-lea la Mediaș, în mai 1773. Ilustrația fotografică, de foarte bună calitate, sporește atractivitatea cărții. Prima antologie de poeme întocmită de T., Ne
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
absența unei organizări pe axa unor întâmplări ce se înlănțuie, a unor determinări epice strânse, iar personajele evoluează în afara unei intrigi narative propriu-zise. Roman-povestire care rememorează, La Medeleni are o compoziție eclectică, fiind un amestec de acțiune epică, de lirism, descripție și dialog. Ignorând condiția clasică a epicului, textul își deschide porțile pentru eseu, reportaj, poezie etc. Chiar și împărțirea în volume este impusă numai de interesul pentru trei etape ale vieții protagoniștilor. Volumul întâi, celebrând vârsta de aur a copilăriei
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri de tip arghezian sunt menționabile, ca și unele descrieri de peisaj, în scene de marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest, în serviciul ideologiei
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Cugler (Despre educație, „din romanul Apunache”); Petru Comarnescu, vorbind în prezentare despre sâmburele de noutate absolută a acestei proze, adaugă despre semnatar că e un tânăr diplomat și compozitor, autor „al câtorva nuvele scrise modernist, cu o uimitoare putere de descripție paralogică”. „Omul” - de asemenea avut în vedere de programul literar al cotidianului - se regăsește cu deosebire în aportul teoretic al lui C. Noica (Agonia Helladei, Sinteza religioasă, Gândirea unui condamnat la moarte, Cine se smerește) și în câteva discuții combative
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
Șase monede albe, Ospăț cu oameni buni) sau rural (Gâsca lui Ivan Colesniciuc, Un Crăciun în satul cazacilor), în timp ce Aerodromul de la Șura Mică duce în Ardeal, iar Amintiri de acum o mie de ani se plasează pe Valea Prahovei. Amplificând descripția de mediu la dimensiuni de roman, Un port la Răsărit are un mult mai opulent climat basarabean, dar integrabil și celui din literatura provinciei și a periferiei bucureștene (Mihail Sadoveanu, V. Demetrius, Cezar Petrescu, I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Ion
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
dea viață personajelor, deține mecanismul construirii unei proze de mai mare întindere, dar nu adâncește investigația psihologică. Decorul, redus la minimum, joacă un rol secundar, textele trădând mai mult apetență pentru narațiunea în sine, pentru spectaculos, și mai puțin pentru descripție și analiză. Un istoric literar preocupat îndeosebi de aportul documentar se arată a fi V. în studiile publicate în perioada antebelică, printre care Bucovina în viața și opera lui Mihai Eminescu (1943), iar ulterior în „Limbă și literatură”, „Studii și
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
gazdelor, el se hotărăște să rămână acolo ca învățător. Celelalte narațiuni conțin idile patriarhale înfiripate la țară sau la oraș, momente emoționale din viața unor foarte tineri intelectuali (apariția primei poezii, șansa de a audia un concert) și mai ales descripții pline de poezie: un loc pitoresc din Bucegi (Malul Ursului), un câmp traversat de tren, Insula Șerpilor, un cules de vie. Piesa Când un om și-a dat cuvântul, jucată la Techirghiol de elevi ai Sanatoriului de Copii, e o
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]