463 matches
-
de sisteme de referințe (când este cazul să se ateste cât de buni, omenoși, sociabili, gospodari, atractivi sau iubăreți suntem), atunci când este vorba despre practici general recunoscute apar criterii de clasificare obiective și proceduri codificate ce garantează o corectitudine a descripțiilor și ierarhiilor. Când e vorba despre o competență în domeniul informaticii, de pildă, ni se pun la dispoziție seturi de indicatori care iau în calcul abilități și competențe „milimetrice”. Așijderea când se vizează meseria de inginer, medic sau cadru didactic
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ilustrând preferința pentru accentele moralizatoare ori pentru senzațional și tenebros, altele, cu subiect istoric, au de asemenea un epic precar. În schimb, O privire preste ținutul Hațegului în Transilvania (1838), ca și câteva pagini cu tonalități de poem în proză, descripții poetice, meditații înaripate de sentimentul mândriei față de gloria trecutului, în felul celor compuse mai târziu de N. Bălcescu și Al. Russo, sunt mai rezistente la timp. Însemnările din călătoriile în Țara Românească și Moldova sau în apusul Europei au un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
Dacă nu sunt prea cârcotași, pun totul pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apar la Honigberger lasă să se vadă deja că interesul său european Începea să fie mai curând religios decât medical - acea convenție benevolentă care Îndepărta suspiciunile. Iar dacă Honigberger numește deja unii Joghees În loc să păstreze pretutindeni numele și, În consecință, descripția vulnerabilă a „fachirilor”, atunci experiența asiatică e categoric mai convingătoare În peisajul european În care el revenea - la o dată la care, În fond, Schopenhauer vorbea numai despre „fakiri”. Iar numele nu va fi redutabil și corect concurat de cel de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
verde este proporțională oarecum cu importanța fiecăruia...” (C.Petrescu, Procust, 76) șcircumstanțial referențialț, „Îl cunosc de când trăia prima lui soție, care va să zică, de mai bine de 30 de ani.” (M.Eliade, 426) șcircumstanțial temporalț, „Poezia de imitație a naturii duce la descripție și, deci, la pastel.” (G. Călinescu, U.P., 81) școmplement indirectț Uneori, coordonarea concluzivă nu se desfășoară în continuitate semantică. Termenul secund al relației, purtător al concluziei, poate reprezenta o deducție determinată de planul semantic al termenului (sau enunțului) anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Șase monede albe, Ospăț cu oameni buni) sau rural (Gâsca lui Ivan Colesniciuc, Un Crăciun în satul cazacilor), în timp ce Aerodromul de la Șura Mică duce în Ardeal, iar Amintiri de acum o mie de ani se plasează pe Valea Prahovei. Amplificând descripția de mediu la dimensiuni de roman, Un port la Răsărit are un mult mai opulent climat basarabean, dar integrabil și celui din literatura provinciei și a periferiei bucureștene (Mihail Sadoveanu, V. Demetrius, Cezar Petrescu, I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
narativă” amețitoare și oarecum prolixă. În centru se află frământările sentimentale și detectivistice ale tânărului cadet Constantin (Dinu) Dragu, fascinat de identitatea multiplă și misterioasă a Minolei Bodony, descendenta „contesei sângeroase”. În Vest autorul face încă o dată dovada rafinamentului în descripția de medii și epoci și a capacității de a jongla cu suspansul. Cele câteva poezii românești rămase de la el - Portretul străbunicei, Cobalt, Sonet - și un grupaj scris în franceză între 1929 și 1932 sunt notații intimiste, sentimental-contemplative, pe un traseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
fapt care demonstrează slăbiciunile negocierii organizaționale. Practic, la strategia de refuz a angajării părții sindicale, patronatul răspunde cu o atitudine intransigentă (vezi Touzard, 1987, pp. 804-808). Chiar dacă opiniile autorilor francezi sunt ușor părtinitoare, între timp lucrurile schimbându-se destul de mult, descripția lor rămâne, în linii mari, sugestivă. Oricum, rămâne ilustrativă pentru specificul negocierilor organizaționale (mai ales la nivel de întreprindere) din perioada anilor ’70-’80 ai secolului trecut. Stiluri de negociere Modul de transpunere efectivă în practică a strategiilor, tacticilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
idealism care îl face vulnerabil - mai ales la începutul anilor ’50, când e plasată acțiunea cărții. Romanul câștigă însă mai puțin din acest idealism infuzat unor pagini („corabia nevăzută” este chiar idealul, reperul eroului) și devine semnificativ mai mult prin descripția atentă a zonei de contact între diversele etnii și obiceiurile lor, pe care o reprezintă un oraș-port. În general, scenele în care oamenii se întâlnesc și își confruntă adevărurile proprii (fără a se înfrunta în mod obligatoriu) sunt vii, pline
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
inegală calitativ, alterată, parte superficial, parte în profunzime, de spiritul „comenzii sociale” specific timpului. Caracterul tezist, ostentativ angajat politic, facil propagandistic e afișat uneori chiar în titluri. Câteva narațiuni însă acoperă teza prin reprezentări obiective. În Salamandra (1949), pe fundalul descripției unui mediu de existență subomenească, acela al minerilor de la Anina în timpul primului război mondial, se petrece tragedia unei familii. Situat într-o zonă montană, spațiul povestirii include priveliști specifice. Prin inserția în real a fantasticului, experiența traumatizantă a personajului principal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
ceea ce știm și ceea ce vrem să se știe, mai ales în dinamica titlului. În enunțul: "Cenușăreasă de România: la 11 ani a primit cadou un super palat, dar locuiește într-o cocioabă" (Jurnalul.ro, 2012), metafora "Cenușăreasă de România" - o descripție nedefinită, incompletă, sub aspect pragmatic - actualizează o mare cantitate de informație în titlul articolului, fie că facem apel la mijloacele lingvisticii, fie la cele ale pragmaticii. Observăm cum cantitatea de informație diferă din perspectiva strategiilor de comunicare a "evenimentului" și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
acest prim roman ciclic în epica noastră, cel al boierilor Comăneșteanu, Duiliu Zamfirescu a înscris o piatră de temelie în evoluția romanului românesc spre obiectivizare. Arta scriitorului se reliefează și în caracterizarea magistrală a mulțimii ca personaj colectiv. O asemenea descripție de o inegalabilă subtilitate psihologică și sobrietate artistică va fi depășită doar de Liviu Rebreanu, în monumentala-i creație realistă, Răscoala. Alături de intriga socială din primul roman al ciclului, există și una sentimentală, ea constând în dubla idilă dintre Mihai
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
organizator, și sfârșind cu primarul Ion Pravilă, care și el, la un moment dat, cochetează cu răscoala.“ Fiecare tip reprezintă o ipostază sintetică și- se poate spunesimbolică,un termen capabil să indice că romanul lui Rebreanu depășește sfera realismului strict, descripția vieții «așa cum este ea», apropiindu-l de epopee, de marea poezie, la o extremă, și de studiul sociologic, la cealaltă.” Discuția din tren dintre Rogojinaru, Grigore Iuga, Baloleanu din capitolul I ne introduce nemijlocit în problematica romanului, printr- un “schematism
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
cu un trebuie moral derivat din propoziții descriptive care folosesc un trebuie tehnic întemeiat științific. În continuarea celor susținute mai sus, consider, împreună cu Rolston, că ecologia poate fi gândită ca o știință etică în sensul că realizează trecerea de la o descripție științifică la o prescripție morală 76. Chiar și noțiunile specifice unei teorii etice capătă o încărcătură descriptivă prin utilizarea unor date ale științei în definirea lor. Astfel, definim responsabilitatea și prin raportare la legile naturii. Pentru a fi bine înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de exemplu, "grec", "bărbat", "alb", caz în care am lăsa în afara sferei eticii alți oameni și ajungem la consecințe inacceptabile. O posibilă obiecție la această critică ar fi aceea că termenul "om" ar trasa o distincție fundamentală comparativ cu celelalte descripții. Dar, remarcă Plumwood, din punct de vedere logic nu putem susține o asemenea distincție. Mai degrabă, ea este expresia unei prejudecăți antropocentrice pe care Grey o pune la lucru. O altă versiune a argumentului ar putea porni de la interese, în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de o parte, acțiunile ca fenomene ale realității și, pe de altă parte, acțiunile prezentate, într-un anumit mod, cu mijloace lingvistice, remarcîndu-se sub acest aspect textele narative. În analiza unor astfel de texte, trebuie studiate acțiunile narate, care reprezintă descripțiile acțiunilor din realitate, și nu trebuie manifestată tendința de a reface realitatea ca atare, lucru de altfel imposibil. Prin aceasta se pot recunoaște unele stereotipii în activitățile umane și construirea unor modele tipologice și sintagmatice prin care sînt ele înregistrate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
automatică sau în cercetarea operațională), ceea ce presupune realizarea unor sisteme cu ajutorul cărora se pot studia proprietățile și transformările altor sisteme (mai complexe). În domeniul lingvisticii, formele de modelizare sînt diverse, dar, în analiza discursului, se realizează îndeosebi prin schematizări ale descripțiilor discursive, care nu sînt decît etape ale cercetării ce corespund unei proceduri euristice și momentane a descrierii, precum reprezentarea unui model teoretic prin care se presupune accederea la o intuire a realității. De aceea, atunci cînd vizează cercetarea producerii sensului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
probează și probă, astfel încît proba neagă discursul pe care îl presupune. Ea înseamnă evidența non-discursivă a realităților materiale (datele vizibile și palpabile) și a realităților intelectuale, clare, distincte și necesare. Retorica are mijloace de a crea evidența îndeosebi prin descripție și prin narațiune, care prezintă lucrurile și evenimentele realizînd iluzia anulării fundalului discursiv. Proba are un rol important în dezbatere, căci există principiul conservator ca "pînă la proba contrarie" fiecare să continue să acționeze sau să gîndească cum crede că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alta, însă prezența lor nu poate fi contestată, întrucît în întreaga societate umană există forme ritualizate pentru începerea și încheierea interacțiunilor, etape prin care se trece de la tăcere la activitate verbală și de la activitate verbală la tăcere. V. argumentare, conversație, descripție, text. KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN SEGMENT (repetat). Ca element al vocabularului obișnuit, segment denumește o "parte nedetașată dintr-un întreg", iar, pe terenul științei limbii, semnificația este aplicată pentru componentele diferitelor niveluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un scenariu inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un roman inițiatic, în sens purificator și moralizator, cu elemente ezoterice, în sensul că basmele lui Creangă "aparțin familiei miturilor de tip complet" (Vasile Lovinescu). În această narațiune identificăm: umorul, grotescul, dialogul, descripțiile, portretistica, oralitatea, raportul dintre real și fabulos. Caracterizarea lui Harap-Alb Harap-Alb este personajul principal din Povestea lui Harap-Alb, destoinic, prietenos, curajos, cuminte, ascultător, erou exemplar prin autenticitatea umană, având însă și slăbiciuni omenești. El parcurge o perioadă de inițiere, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
La Răscruci (1906) Răscruci, Pitești. Concluziile periplului critic prin "geografia" operei slaviciene sunt interesante. Pentru Slavici spațiul e un loc de întâlnire între autor și personaje. El face un efort evident în a contura perimetre geografice identificabile prin toponimie. Realizează "descripții realiste" după tehnica turistului încântat de un peisaj spectaculos, "descrieri memorialiste" ale unui spațiu geografic concret și "spații literare" în care realul suportă "structurile imaginarului" (G. Durand). Cu alte cuvinte scrierile lui Ioan Slavici surprind peisajele în lucrările științifice, le
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, Într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de fapt, aproximarea unei efervescențe lăuntrice cu momente de maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fi descifrate peste tot În scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sîmburele metaforic germinează În acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut În imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape În fiecare vers. Covîrșitoare În volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și În mai echilibratul Ulise, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e Însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerînd considerare În sine și un statut ambiguu, Între imaginea-mijloc de expresie și limbajul intranzitiv, autoreferențial. Ruptura nu e deci totală și gustul nebaroc al descripției ingenios travestite În discursul a cărui figurativitate e de fapt serios erodată prevalează: interesul pentru „ingegno” Îl depășește pe cel pentru plasticitatea propriu-zisă, iar atunci poetul „greșește” numai față de punctul de vedere... tradițional. Orice pagină a cărților lui Voronca pune
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o sinteză a tradițiilor lirice ardelene (Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, Emil Isac) și a unor sugestii oferite de modernismul poetic al secolului al XX-lea. Poemele din Fructul oprit atestă un demers liric discret, meditativ, fără ifose docte, recurgând la descripția unor stări colorate afectiv de vagi neliniști sau de satisfacții neeuforice. De regulă succinte, poemele sunt deseori salvate in extremis de platitudine prin menținerea unui miez inefabil (semnalat uneori printr-o difuză „poantă” concluzivă) și prin decența rostirii. Poetul schițează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]