802 matches
-
vene, O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, Se-mprăștie lava, va face cangrene, De gânduri flămânde, hrănindu-i coșmarul. Se-ntunecă viața, iar patul odihnei Așteaptă să-și culce durerile toate, Se-apropie ceasul când porțile tihnei Vor fi descuiate-n singurătate. Pe cât de departe îi ești tu copile Pe-atât de aproape e clipa plecării, Hai, vino acasă, din lumi inutile... E încă în prag, la poarta-nserării. Referință Bibliografică: La poarta-nserării / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LA POARTA-NSERĂRII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349227_a_350556]
-
și gust. Dezamăgit cazi în propria-ți agonie, nepricepând înțelesul sunetelor care pleacă într-o simfonie. Dezarmat de propria-ți gândire intri în dezacord cu toată lumea, incapabil să-ți percepi dezacordul cu tine însuți. Cauți o cheie care să-ți descuie viața auto-zăvorâtă și primul gând îți este fuga și nu armonia. Rămâi în propria-ți celulă dezamăgit de Dumnezeu, fiindcă aștepți El să te elibereze. De câte ori nu ne-am privit în oglindă și ne-am văzut privirile cum deschid ferestrele
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
clipind zbura -Fată bună și frumoasă Mă primești la ține-n casă? Am curele de vânzare Pentru rochia-ți lucitoare. -Bună tușă, eu nu pot Să primesc nimic de tot M-aș uita puțin la ea De m-aș putea descuia -Vino iute la fereastră Să-ncerci curelușă-albastră! Fata-n cadru se-apleca Baba mijlocu-i prindea Și cădea în casă lată Mult prea strânsă, sufocată. Fericita vrăjitoare Lua mătura-n picioare Și zbura pân la oglindă Bucuria s-o cuprindă. Referință
POVESTEA FETEI NAIVE -CONTINUARE- de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384408_a_385737]
-
fost o justificare, anveloparea termică a calcanului de Nord. Dar așa va dubla consumul de lemne la iarnă. Am bătut la poarta proprietății domniei sale. M-a văzut și m-a întrebat dacă am adus banii, fără însă a începe să descuie cele o sută de lacăte ale porții. Când i-am spus, râzând, că nu a intrat direct înapoi în casă fără nici un cuvânt. Adevărat Hagi Tudose deși nu cred că a hagialâc-cit pelerin pe la locurile sfinte lui. Vecin de România
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
MAI (2016) Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Chitările și muzica amplă în stare să înlăture firul imaginativ de legare cu pământul, a anilor șaizeci, are și azi cheia ce descuie lacătul ușii către libertatea nesfârșită și plăcerea distracției fără granițe. De atunci și până azi cântă magnific o trupă nerepetabilă ce rupe forțele naturii pe la mijloc, întemeind două lumi clocotitoare ca lava: scena și spectatorii! Este „Smokie”! Venirile ei în
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
și explorarea cu ochii minții, sufletele vor începe ascensiunea lor de la cea mai de jos treaptă a scării evoluției acestora în plan spiritual, înălțându-se tot mai mult, cu fiecare treaptă urcată, spre infinitul căruia îi deschid calea ușile înțelegerii, descuiate pe rând, ale orizonturilor străbătute de către ființă, la nivelul ei cel mai superior, condusă fiind prin labirintul existențial al acesteia, prin ghidarea de către lumina părților desprinse din adevărul universal, ce sălășluiesc în interiorul acesteia, în așteptarea descoperirii mărețe, succesive, a lor
ÎNTRE MATERIE ŞI SPIRIT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383414_a_384743]
-
către casă părea că se scurtase, parcă dorea să nu se mai termin dar satul își deschise larg porțile primind o nouă viață printre oamenii locului. Ajunsă la poartă, nimeni, așeză copila pe băncuța de lăngă poartă și săre gardul, descuie poarta și pătrunde în locuința construită de propriile ei mâini. (-Unde or fii copiii?.... ) se întrebă îngrijorată. O vecină care a văzut-o venind se îndreaptă către casa ei cu vești. -Magda, bine ai venit acasă, să-ți trăiască fetița
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
au făcut / Patul, i-au pus un așternut Curat, căci se gândiră: „Lasă! / De vremea când a fost mireasă Să-și mai aducă-aminte-acum, / Când este la sfârșit de drum.” Apoi, în pace au lăsat-o / Și a ei ladă-au descuiat-o. Valuri de pânză-au scos afară / Și-au început, ca într-o doară, Cu toate să se înghiontească / Și numa-n dodii să vorbească, Despre stârlici și năsălie / Despre toiag cu betelie, De poduri, de-o para pe care
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit aflat la oarecare distanță de oraș, pentru a nu pierde din timpul zilei, a rămas peste noapte într-o
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
tare, Buhăiene! Ia pistolul și aleargă la apartament! Fac dragoste acum. Împușcă-i în plin extaz! Se duse din nou la seif și încercă să deschidă încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
de o zi de dragoste. Te rog, nu te resping, vreau doar, să nu regreți gestul de acum. În timp ce îi vorbea, bărbatul o ținea strâns îmbrățișată. -Cum vrei! Femeia era iritată de refuzul bărbatului. A ieșit din cameră, apoi a descuiat ușa de la intrare. -Pe birou sunt ultimele documente, pe care le-ai cerut. Ziua s-a scurs greu. Seara și-au luat la revedere. -Uite numărul meu de telefon, dacă vrei să ne întâlnim mâine, sună-mă! Femeia la privit
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
domnul inginer să fie mulțumit de mine. - Bun, noi am plecat, rămâneți cu bine domnu* inginer. Vizavi de apartamentul inginerului Zincă, Elena a bătut în ușă. Pașii ușori ca ai unei pisici s-au auzit din interior, yala a fost descuiată, apoi un glast afectat a poftit pe cele două femei în apartament. De la prima privire se vedea a fi un sanctuar în care fiecare lucru era pus milimetric la locul lui, deși nu aveau menajeră de o săptămână, totul strălucea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
etaj, între primul etaj și parter nu era tavan, doar un palier lat de 2 metrii cu un gard pe partea exterioară de un metru înălțime din scândură sculptată de nuc. Șoferul a scos o cheie din buzunar și a descuiat camera numărul șase. Mirosea frumos a detergent fin, patul era lat cu lenjerie curată, mai era o măsuță cu un televizor, o altă măsuță pe care se găsea o tavă cu două pahare cu gura-n jos și două fotolii
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
-15 lei, nici un leu mai mult, să mor dacă te mint!-întotdeauna când se jura, Piticu ținea degetul mijlociu de la mâna dreaptă încălecat peste arătător, așa credea el că nu se prinde jurământul. -Ok! . -Supraveghetorul a luat banii și a descuiat ușa unde se afla Gilă. Când s-au văzut, cei doi prieteni au stat o clipă în cumpănă, apoi s-au aruncat unul în brațele celuilalt. -Ce bine-mi pare că te-am regăsit, vor să te înfieze unii, știi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
în jos, iar nările erau lățite ca la maimuță, era bucuros că pusese mâna pe așa bunătăți pentru un lucru ușor de rezolvat. Cum s-a văzut cu biletele în mână, Florin Tatu a alergat la ușa prietenului său, a descuiat-o cu cheia pe care i-o dăduse Gorila, apoi amândoi de mână au zburat spre poarta de ieșire. Piticu l-a ocolit pe tot felul de străduțe până când s-au oprit în dreptul scării unui bloc uriaș. Avea 8 etaje
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
sfințirii Capelei icoanelor pe sticlă de pe hotarul Casei cu Lei, din Poiana Țapului, cartier al stațiunii balneare Bușteni, de sub genele înmărmurite în mister ale Munților Bucegi, ale Sfinxului și Dochiei din Carpații noștri Meridionali, punct încărcat cu energii pozitive tămăduitoare, descuind porți magice către tărâmuri și dimensiuni spirituale bănuite doar de inițiați. Totul, sub aura Numărului lui Dumnezeu: 26. Adică exact câte dimensiuni (lumi paralele) numără universul: 26. ...Și noi trăim abia în orizontul al treilea: 3D... ,,Spune-le alor mei
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
gândit că nu-i cinstit, când alții n-au nici unul. Honesta vita, beata vita est. — Ei, și? - îl îndemnă Metodiu. — Și-am vrut să-mi trezesc și fata, să m-ajute, că muiere nu mai am. Mă cobor în pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul... of, of, of! - reîncepu să se vaite hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la viață îmi place că din ea pornesc două drumuri. Peste primul domnește Dumnezeu, dar peste al doilea domnesc eu.“ Zâmbește amar, dar răspunsul e perfect. Fără pic de revelație în el. Aud și acum cum scârțâie cheia și îmi descuie. Cred că e primul răspuns pe care-l invidiez. Ți-am spus, nu-i așa, că între timp am crescut? Mi s-a cuibărit în piept o pasăre. Uneori e un pui de găină, alteori un uliu interior care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
amintit ca am uitat să o deblochez. Deschide ușa asta! Am zbughit-o la ușă și am început să trag de încuietoare, dar ea se sprijinea pe ușă, așa că n-am reușit să o deschid. — Îți dau o secundă să descui. O secundă! M-am speriat atât de tare încât nu am reușit să-i spun să nu mai împingă în ușă. Nu crezi că pot să dărâm ușa asta și să ajung la tine, diavol mic, nu-i așa? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gâtului și coloana cum se destinde. Voiam să merg până la cel care dormea dus sub copaci și să văd dacă e în regulă, apoi să iau mașina și să mă duc acasă, să opresc pe drum pentru o cafea, să descui atelierul și... Nu avusesem nici cea mai vagă idee ce urma să găsesc. Silueta care dormea cu spatele la mine era chircită, cu fața la adăpostul copacilor. M-am aplecat să scutur umărul dinspre mine și în acel moment tot corpul ei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
venind din direcția unei zone cu magazine; ținea în mână o sacoșă de plastic verde cu numele unui magazin cu delicatese, deschis non-stop, care taxează clienții dublu pentru acest privilegiu. S-a îndreptat către intrarea din bloc, fie binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și cu lacătul în cealaltă. N-aș fi vrut să mai aibă cineva cheia... era mai degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte discretă. Lee era specială. A descuiat lacătul și l-am ajutat să împingă ușa de la garaj. înăuntru era aerisit și foarte spațios, plin de lumină de la ferestrele mari din acoperiș și de la celelalte de pe pereți. Stephen a încremenit în fața ușii, nevrând să intre. — Ce anume spuneați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să scobesc o bucată mare de înghețată când a sunat soneria. Trebuia să fie Tom care trecea pe acolo așa cum promisese. Am înghițit în sec. Nu aveam chef de companie. M-am dus până la ușă, dar nu am apucat să descui. —Tom? am întrebat. Nu, eu sunt. — Oh, am exclamat, cu mâna pe zăvorul de sus. M-am gândit că, deși nu aveam chef de cineva, ar fi nepoliticos să nu-i deschid. Oricum, probabil ar dărâma singur ușa dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]