181 matches
-
Ți-a explicat, Zuca? Da. Șiai Înțeles-o? Da. Și pe mine o să mă Înțelegi? Da. Foarte bine. Înseamnă că ești un băiat așa cum mi te-am Închipuit; ești un colaborator adevărat: harnic, tânăr, energic, om de Încredere, cu mintea descuiată, spre viitorul omenirii. Poate. Dacă zic, eu, așa, așa e! Nici un poate, peste ce zic eu, mă auzi? Te aud. Și mă Înțelegi? Da. Gata. Am ajuns. La treabă! Iar s-a dus, cine știe pe unde, Ciocio; iar a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
surprins, neașteptîndu-se la această bibliografie haiducească ― dar de unde le mai știi toate astea? ― Le-am citit în biblioteca ta, unde am mai găsit și "Aventurile celebrului detectiv englez Sherlock Holmes" și "Arsene Lupin"! ― Hm! Așa îmi trebuie, dacă țin biblioteca descuiată, să-și bage nasul în ea toți neghiobii! Dumnealui citește d-astea... Boccaccio și Kikirezul! D-aia mi-am găsit beleaua cu Crăcănel, de mi-a dat peste nas, că fiu-meu știe anecdote necuviincioase! ― Păi, dacă nu trebuiesc citite
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pe stradă. De obicei schimbam în treacăt două-trei vorbe. Era cu câțiva ani mai mare decât mine, dar asta nu contează. Scria și cronici, manevra concepte. Părea ceva mai elastic decât alții, atâta doar cât să sugereze că e mai descuiat decât maeștrii lui și că s-ar cuveni să le ia locul. Altminteri era mărunt, subțire, bine proporționat și al naibii de frumușel. Părea și cult, știa pe dinafară până și-un vers de-al meu, mi-l recita în loc de salut de câte ori
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doi tipi de la SS ar fi rămas în urmă. După ce m-am convins că într-adevăr casa nu era păzită, am mers în vârful picioarelor și am ocolit pe lângă o latură a casei până la fereastra toaletei pe care o lăsasem descuiată. A fost bine că am mers cu băgare de seamă, deoarece lumina era aprinsă și dinăuntrul camerei micuțe se putea auzi sunetul inconfundabil al unui bărbat care se scremea pe vasul de toaletă. Făcându-mă una cu peretele în umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și-atunci circulă obligatoriu cu mașina. Nici o femeie nu poate rămâne mult timp sănătoasă în pavilionul meu pastelat. Îmi explic de ce, de peste un an de zile, nu mai vine nici Antonia să-și ia lucrurile. Din sertarul care a rămas descuiat extrag un caiet subțiat, cu coperțile arse de țigară, și de la primele pagini îmi amintesc de părul ei negru cu fir drept, pe care se vede că și-l smulgea nervoasă scriind, fiindcă în fibra de hârtie proastă au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un poem de Ion Vinea („Alții“, datat 1920) și un poem de Ilarie Voronca („futuristul” „Cloroform“: „În suburbie cinematograf și bordel iată/geometria orașului logaritm stelar vals/ Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals/ Luntre și pasăre de azur viziune descuiată”). În consonanță cu Marcel Iancu, dar mult mai confuz, autorul articolului stabilește o genealogie a „stilului nou” de la Cubism, trecînd prin Dadaism, către stația terminus: Constructivism. Din talmeș-balmeșul stîngaci de sloganuri, reținem totuși ideea continuității „abstracționiste” dintre Cubism și Dadaism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drăgăstoase. - Sina, haide să intrăm în casă pe ușa din față, că nu ne aude tatăl tău de la bucătărie, vreau să facem dragoste. - Dacă ai ști că abia așteptam să îmi spui lucrul acesta! Noroc că astăzi am lăsat ușa descuiată fiindcă am avut treabă prin casa mare. S-au strecurat ușor și au stat vreo jumătate de oră, făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o voiam pentru mine. L-am urmărit de multe ori când mergea la Frusina sau ieșeau împreună. În ziua aceea am știut că este singur fiindcă am văzut când i-au plecat părinții de acasă, am urmărit totul. Poarta era descuiată și am intrat. Totul s-a petrecut rapid și fără urme, m-am asigurat că nu mă vede nimeni. Era ora când lumea era preocupată cu muncile pe lângă casă sau la câmp, când soarele încă nu ardea așa de puternic
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea lor pe dușumele, cu fața în jos, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără...? Dumneavoastră, omule, n-ai Înțeles anunțul. Cum adică? Păi, io nu vreau să mai trăiesc. Hi! Hi! Așa, pur și simplu? Nu chiar. Poți să aștepți un pic? Pot, zise Petru cu gândul la cele două yale ce trebuiau descuiate, plus lanțul de siguranță ce trebuia scos. Nu auzi Însă nici un zgomot, ci doar alunecare scurtă a unui chibrit pe banda abrazivă a cutiei, urmată imediat de „dumnezeii”... Or fi chibrituri de Gherla, Își spuse Petru. Zgomotul se repetă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un tip în sufrageria unei cunoștințe, în timp ce în apartamentul situat la etajul 7 mai erau câteva persoane. Mă pricep să intru în toate stilurile de sex și amor, sunt talentată. Atunci, cu tandrețe și amețeală, pe lumina aprinsă, ușa descuiată și cu chef de distracții. Are loc și războiul din Irak. Privit la televizor pare scos din filmele turnate prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles pe unde ești. Prin prismă realității e gol, trist și mare. Fantezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar găsi-o pe cheie!... Pe fluturașul de hârtie, caligrafiat cu propriul său sânge, în vreme ce dormea, de către Sinistrat numai atât apucase să scrie. Bilețelul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tulbură pacea. Nu-s turiști, nu există drumeți sau vînzători ambulanți, doar foarte puțini vizitatori - locuitorii de-aici au Înțeles că e foarte folositor să știi să te descurci fără ajutorul prietenilor. Cinstit vorbind, prietenii pot fi o pacoste - trebuie descuiate porțile și ușile de la intrare, trebuie deconectate sistemele de alarmă, și e chestia că vine cineva și-ți respiră aerul. Nemaivorbind că vine și-ți aduce amintiri pline de neliniște ale lumii de-afară. Residencia Costasol nu-i unicat. Enclave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zis lui Hennessy. Credeam că ne-au lăsat În pace. — O bubă pe șoseaua de centură - a avut loc aseară un fel de pătrundere prin efracție. Vreo doi, trei inși au rămas fără aparate video. Și-or fi uitat ușile descuiate. — O spargere? Nu-i neobișnuit? Credeam că nu există infracțiuni În Residencia Costasol. — Aș fi vrut eu. Din nefericire, asta-i lumea contemporană. Am auzit și rapoarte despre furturi de mașini, deși naiba știe cum au reușit hoții să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu! tăie bărbatul. Cumnatele dogarului chicoteau în casă, așezând cearșafurile. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundace, pricepute la de-alde-astea, trânteau pernele și spuneau măscări. În curte, lăutarii începuseră să cânte fără perdea: Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată! Căci de la buric în jos, S-a văzut Tîrgu-Frumos! Și-n mijlocul târgului, Limba cocostârcului... Nașul o luase pe Lina de mijloc și-i șoptea glume deocheate. Roșioară bea, râzând de încurcătura ei. Cu o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
magazii. Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemmcare. Mai înfuleca vreunul câte o halcă de carne pusă la afumat, dar nu scăpa zdravăn. Grigore îl omorâse pe al lui cu prăjina într-un ajun de Crăciun. Uitase magazia descuiată și câinele a dat peste o jumătate de* porc spânzurat într-un cui. A sărit de două ori și a apucat hartanul. A mâncat ce-a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată, sfeclă. Inima-i bătea sub rochie, să iasă afară. Îi văzuse dinții albi și puternici și sclipirea binevoitoare a ochilor. De atunci se scula în fiecare dimineață mai devreme și îl pândea de la fereastră, să plece. El lăsa ușa descuiată și Veta intra cu sfială în odaia în care mai atârna un fum verde de țigară scumpă, străveziu ca o perdea. Deschidea geamurile și se apuca să măture. Pe urmă ștergea urmele de praf cu o cârpă umedă și silabisea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite că da, contează! Într-o străfulgerare de optimism deșănțat, marca ce-am avut și ce-am pierdut, m-am Îndreptat cu pași nesiguri spre ușă: ce-ar fi dacă...? Ei da, era descuiată. Asta vroia să Însemne o neglijență sau că subteranii se credeau prea puternici pentru a-și lua vreo măsură de prevedere? Probabil, a doua variantă. Treaba lor, datoria mea era să Încerc. Eram gata Îmbrăcat, ceea ce mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
face pe urmă, după ce va pleca oaspetele, care stătuse până mai târziu. Când plecă doamna de la ei, Ana o însoți până la poartă și, după ce se despărțiră, intrase repede în casă, fără a-și da seama că ușa de la beci era descuiată. Gheorghe, așa cum se mai întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ana o însoți până la poartă și, după ce se despărțiră, intrase repede în casă, fără a-și da seama că ușa de la beci era descuiată. Gheorghe, așa cum se mai întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-o prezentase Valy prima oară. Fiind descuiată, ușa se lăsă deschisă ușor. Auzi imediat șoapte și un scârțâit scurt. Când întoarse capul, o văzu pe Iozefina ridicată de pe o dormeză de o persoană, zâmbindu-i:-Ce mă bucur, Gerard ! și repede puse mâna pe o grămăjoară de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura. Zeama, piperată-foc, o turnă în cada de bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva ore. O să las ușa descuiată. Nu mai suni. Intri direct. El se bucură. Azi, adăugă ea, te las ca să mă săruți, mult de tot, și, peste tot trupul. Da? Da. Peste tot, pe unde o să dorești tu. Bine? Bine. Te aștept. Se duse acasă. Se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că pleoapele începeau să-i cadă. Caloriferele erau încinse, aerul era gros și greu și în scurt timp îl cuprinse o ațipeală ușoară, neplăcută. Devenise deja un obicei, în cele două săptămâni de la moartea Fionei, să lase ușa din față descuiată și întredeschisă. Se hotărâse să fie mai apropiat de ceilalți locatari și gestul lui era menit să exprime caracterul unui vecin abordabil, prietenos. Astăzi însă avu un alt efect, căci în momentul când un necunoscut vârstnic, îmbrăcat din cap până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre cîmp, În răsărit, unde cernoziomul Întinsei cîmpii aștepta, peste cîteva săptămîni, arăturile de primăvară. 12. Toate acestea s-au Întîmplat În primăvară. Ana lăsă descuiată ușa casei ei. În cele două odăi din partea dreaptă a clădirii cum priveai dinspre poartă, locuia Învățătorul cu soția și fiica lor cea mică, iar În celelalte trei din partea stîngă - separate printr-un antreu de cele din dreapta - locuia Ana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]