121,439 matches
-
postează pe aici și pe aiurea” (ib.). E un tehnicism, dar cu posibile lărgiri semantice („a expedia”) și cu derivate ad-hoc: „îti re-postez eu rândulețele la noua adresă” (ib.). De la verb se formează derivatul postare, un abstract verbal polisemantic, care desemnează acțiunea („postare de CV-uri”, „reguli de postare”, „data de postare”) dar și produsul ei, cuvîntul devenind în acest caz sinonim cu post: „Cum pot edita sau șterge o postare?” (bizarnet.ro); „nici nu mai trebuia să mă obosesc să
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
rangul de somitate în filosofie, el s-a trezit exclus fără nici o ezitare de la onoruri, pentru că s-a declarat în dezacord cu direcția ideologică oficială. În combaterea lui se foloseau clișee de descalificare din jargonul luptei de clasă. Sartre era desemnat „discipolul nazist al lui Heidegger”, i se atribuiau păreri simpliste și puerile pe care nu le emisese vreodată. În perioada discreditării memoriei lui Nizan, un prieten din tinerețe al scriitorului, învinuit de dezertare, șeful secției de agitație din Comitetul Central
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
partid, baronii pesediști vor putea să candideze nestingheriți în alegerile locale.” Adevărul îl citează pe Octav Cozmîncă însuși: „Nu i-a luat nimeni lui Bebe Ivanovici dreptul de a candida în alegeri. Nu există interdicție, dacă organizația județeană îl va desemna. Noi îi vom da tot sprijinul politic: și eu, și Gabriel Oprea, și alții.” De același sprijin se vor bucura și ceilalți autosuspendați din PSD, a precizat Cosmîncă, mai consemnează Adevărul.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
Remarcăm aici că, în ediția lui Arieșan, expresia ex vicario praesidem e tradusă greșit prin „ajuns guvernator din deputat vicarial (sic!)” (p. 117); Cristian Bejan traduce corect: „din vicar a devenit guvernator de provincie” (p. 75). footnote>, 133), întrucât el desemna doar cea de-a treia poziție între categoriile de guvernatori din Imperiul târziu, respectiv după consularis și corrector. Se întâlnesc și anumite inconsecvențe, pe care contextele nu le justifică întotdeauna: rationales, tradus ca „funcționari fiscali” (12, 2 - p. 69), precum
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nimerit ar fi fost „atelier de arme”. in partibus Orientis din 10, 1 e redat prin „în provinciile orientale” (p. 63); aceeași traducere și în ediția Arieșan (p. 101), deși mai adecvat ar fi fost „în părțile Orientului”, ultimul termen desemnând dioceza Oriens (cf. 19, 6), cum explică în mod corect Arieșan în ediția sa la p. 246, nota 59. Vicani din 11, 1 e tradus, precum Arieșan (p. 101), prin „compatrioți” (p. 65). Ar fi fost de preferat „consăteni”, mama
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
2 este echivalent cu „diaconi” (p. 73) - același termen și în ediția Arieșan (p. 115); nu era mai bine „slujitori”? În ceea ce privește antroponimele, considerăm binevenită hotărârea traducătorului de a folosi formula onomastică (el scrie, neadecvat, „titulatura”) Maximian Galerius pentru a-l desemna pe Galerius, evitând, astfel, confuzia cu Maximian Herculius (cf. Nota traducătorului, p. 9), dar, din nefericire, aceasta nu se întâmplă consecvent, Cristian Bejan intervenind nepermis în textul original și înlocuind nejustificat numele Maximian cu Galerius (de ex., în 18, 9
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
118 ed. engl.); p. 26: „the church historian Socrates” - p. 70: „istoricul ecleziast Socrate” în loc de „istoricul bisericesc Socrates”; peste tot, „Church” a fost tradus și redat prin „biserică” (ex. p. 24, 174, 177) în loc de „Biserică”, întrucât, scris cu majusculă, termenul desemnează instituția, nu clădirea; necunoscând istoria ecleziastică și nefăcând nici un efort de documentare, traducătoarele au redat pe multe pagini cuvântul „of” din formule de genul „x (numele unui episcop) of Cappadocia, Caesarea, Cyzicus etc.” prin prepoziția „din”, deși corect era „de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
regentei: „Viețuind cu Depravarea (sic!) este Isus”), 222 etc.; dezacordurile se întâlnesc la tot pasul - vezi, de exemplu, p. 100 („o hoardă de franci de pe țărmul stâng al râului provocau (sic!) un dezastru de proporții în Gallia”), 144 („Mamertinus, consulul desemnat pentru 362 și autorul elogiul (sic!) în latină către Iulian”), 152 („ofițer măreț (!) a (sic!) visteriei”), 155 („corectarea marilor abuzurilor (sic!)”), 168 („«sclavul răsplății și a (sic!) opiniei oamenilor»”), 195 („revigoratorul consiliilor și a (sic!) statului”), 198 („El și-a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi și fasoane stau nazurile, capriciile, toanele și (argotic) fartițiile; atitudini similare sînt desemnate de verbele a se fandosi, a se sclifosi. Fițele sînt în principiu conotate negativ (în construcție cu a face, a avea, a fi plin de..., a se sătura de...): “au dialogat amical cu ziariștii și nu au făcut nici un fel
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
își propune să radiografieze viața politică românească de după căderea regimului Ceaușescu. Rezultatul este o apariție editorială destul de bizară -frîntă, aș spune, care combină un eseu strict teoretic despre elita politică românească, două studii de caz referitoare la partidele care au desemnat prim-miniștri în perioada tranziției (PSD - în toate variantele sale anterioare, din 1990 încoace - și PNȚCD) și cîteva reflecții asupra unor aspecte controversate ale vieții politice (implicarea bisericii în politică, catedrala neamului, intelectualii în politică, limba de lemn). Paradoxul acestei
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
electorale se fac după o atentă analiză a șanselor pe care le au cei în cauză, la nivelul localităților din care provin, în disputa cu adversarii lor politici. Lupta electorală este adesea dură și trebuie să existe convingerea că cel desemnat de partid va avea tăria să o ducă pînă la capăt. De aceea, numărul femeilor aflate în Parlament sau în conducerea ministerelor este un indicator important, dar nu decisiv, privind starea democrației dintr-o țară. La fel, este greu de
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
de fapt, Îl preschimbă, prin metanoia... “sângele spurcat/blestemat”, de fapt, garant al acelei “race faée”, de care vorbește Vasile Lovinescu <endnote id="2"/>): “O analiză «pozitivistă» a textelor populare referitoare la pricolici relevă faptul că prin acest termen era desemnat un lup deosebit de rău, a cărui cruzime și abilitate nu-și puteau afla explicația decât prin invocarea unui amestec al puterilor demonice“ (cf. Mihai Coman). Și: “Cel de-al doilea tip de strigoi este strigoiul mort, omologul vampirului din cultura
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
I-am văzut dimineață, se sumețeau grotesc prin bătătură precum proprietarul lor în politică. Măcar ei păreau destul de bărbătoși, pe când Ionescu e băgat în aceeași oală cu alde Lamsdorf și Eulemburg; nici un prilej nu scapă Costescu pentru a mi-l desemna ca poponar. Dar nu asta-l face odios în ochii mei. Aud că mă încondeiază printre oameni în fel și chip. Merită o lecție bădăranul. Sper ca până la toamnă să înscriu în registrul Agriculturii specia Marele Alb de Sionu - dorobanții
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Printre interesele lui Mircea Eliade s-a numărat și politica; el a candidat din partea Partidului Totul pentru }ară (expresie politică a Mișcării Legionare) în alegerile din decembrie 1937. După ce Partidul Totul pentru }ară a câștigat alegerile, Mircea Eliade a fost desemnat ca deputat legionar în Parlamentul României (subl. M.H.)." Lucrurile acestea pot fi verificate. Lista deputaților la alegerile din 1937 a fost publicată în ziarele epocii. îmi aduc aminte că "povestea" lui Eliade deputat legionar fusese lansată în Italia, prin 1985-86
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
2003). Până și un istoric - Florin }urcanu, autor al unei monumentale monografii despre Eliade, răspunde unui interviu, luat de Simona Chițan, care reproduce cu majuscule: "Eliade a fost fără îndoială un militant activ înscris în mișcarea legionară. Rapoartele politice îl desemnează chiar ca "scriitor legionar". (Evenimentul zilei, nr. 4371, 23 februarie 2006). Ce sunt aceste "rapoarte politice" ale fostei Siguranțe și apoi ale Securității, ne-a descris detaliat un implicat direct, cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, scriitorul Petre Pandrea, în volumul Memoriile
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Editura Humanitas, București, 1999, p. 54). footnote>. Iar în alt loc, vorbind în aceiași termeni, spune că dragostea (τò φίλτρον) este un atașament interior față de ceea ce este de dorit, care se traduce printr-o plăcere Și o înclinație. Pentru a desemna acest impuls al sufletului, Sfântul Grigorie a folosit uneori cuvântul ἔρως<footnote Chișcari Ilie, op. cit., p. 10. footnote>. Acesta reprezintă de fapt aspectul irațional, extatic al lui ἀγάπη; astfel că cele două cuvinte sunt aproape sinonime, ερως fiind de fapt
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
din tot sufletul său Și cu toată puterea sa» (Deut. 6, 5) nu atât cele create de Dumnezeu, ci pe Dumnezeu Însuși Care este izvorul a tot binele”. Termenul utilizat aici de Sfântul Grigorie (Și de autorul biblic) pentru a desemna iubirea este ἀγάπη. Totuși, el nu va face distincție, asemenea unor autori de mai târziu, între ἀγάπη Și ἔρως. Dintr un fragment celebru din οmilia 13<footnote Ibidem, GNO, VI.383.9. footnote>, înțelegem că, pentru Sfântul Grigorie, ἔρως este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
minunează la vederea săgeții divine în trupu-i. Combinând imaginile Arcașului Și Mirelui, Sfântul Grigorie descrie mireasa îmbrățiȘată de Preaiubit, dar Și Ținută de Arcaș ca o săgeată în arc, gata să fie trasă. Într-o izbitoare coincidență a opușilor care desemnează spațiul apofatic în care ne aflăm, Sfântul Grigorie o face pe mireasă să proclame: „Mâna sa dreaptă mă primește Și mă trage îndărăt, ușurându-mi călătoria spre înălțimile spre care mă îndrept fără a fi separată de Arcaș. Simultan, sunt
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Sf. Grigorie Palama, op. cit., P.G., CL, col. 1233C. footnote>. Sfântul Grigorie este în același gând cu Varlaam doar în ceea ce privește faptul că Dumnezeu este incognoscibil în natura sau ființa Sa, de aceea el preferă termenul lui Dionisie de supraesență, pentru a desemna ceea ce nu poate fi cunoscut. Dacă Dumnezeu rămâne necunoscut în ființa Sa, El se face cunoscut prin energiile Sale la care poate participa omul. Energiile dumnezeirii sunt distincte de ființa dumnezeiască dar nu sunt despărțite de ființă. De aceea, când
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Palama evită termenul de esență (ούσία), găsindu-l nepotrivit, insuficient pentru a indica ceea ce Dumnezeu este prin natura sa. Esența, ființa lui Dumnezeu întrece orice esență și orice ființă. El preferă conceptul de supraesență (ύπερουσιότης), împrumutat de la Dionisie, pentru a desemna ceea ce nu poate fi numit. A fost nevoie să se distingă în Dumnezeu esența și ceea ce nu este esență tocmai pentru că Dumnezeu nu e limitat de esența sa, El fiind mai mult decât esență<footnote Vladimir Lossky, op. cit., p. 47
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
rădăcini, astfel că dorința lui cea mai puternică este să se căsătorească cu aceasta. Într-o adunare la care sunt prezenți preoții, faraonul (pe un soclu, la Înălțime, relevând astfel superioritatea asupra celorlalți), soldații și oamenii de rând, Radames este desemnat de către faraon- care Îndeplinește voia zeilor- comandantul tuturor oștilor egiptene. El este Însoțit de un cortegiu impresionant către templu, pentru ceremonia consacrării. Poporul Îl aclamă plin de speranța victoriei, În timp ce Aida suferă În tăcere. Ea trăiește o dramă interioară, căci
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
așa cum limba română nu s-a modificat prin înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Cercetările urmărind catalogarea manuscriselor muzicale au fost continuate cu anumite riscuri asumate de unii cercetători care depășesc, cu oarecare prudență, această graniță, dar omit cuvântul ce desemnează corect specificitatea lor, înlocuindu-l cu un altul ce are în vedere doar semiografia nu și muzica în sine, în notație psaltică fiind notate și cântece de lume și apoi și cântece populare. Primii care depășesc acest hotar artificial, păstrând
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
n-ar fi căința, n-ar fi nici tendința de autodepășire continuă a omului<footnote Pr. Conf. Dr. Ion Popescu, Mistica - pentru uzul studenților teologi, curs intern, mss., p. 154-155. footnote>. Cât privește termenii utilizați de Sfântul Grigorie pentru a desemna pocăința, aceștia nu au conținut juridico-penitențial, ci ei desemnează câteva etape importante ale Tainei. Astfel, ea necesită o mărturisire (ἐξαγόρευσις<footnote Ἐξαγόρευσις = mărturisire, enunț, descoperire, revelație; cf. Anatole Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000, p. 692. footnote>) care nu-și
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
de autodepășire continuă a omului<footnote Pr. Conf. Dr. Ion Popescu, Mistica - pentru uzul studenților teologi, curs intern, mss., p. 154-155. footnote>. Cât privește termenii utilizați de Sfântul Grigorie pentru a desemna pocăința, aceștia nu au conținut juridico-penitențial, ci ei desemnează câteva etape importante ale Tainei. Astfel, ea necesită o mărturisire (ἐξαγόρευσις<footnote Ἐξαγόρευσις = mărturisire, enunț, descoperire, revelație; cf. Anatole Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000, p. 692. footnote>) care nu-și are scopul În sine, ci implică răspunsul sau sfatul
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
că în unul din cele mai noi studii ale literaturii metaficționale în Spania, Catalina Quesada Gomez preferă termenul „metanovela" în locul „metaficcion", susținându-și alegerea pe motivul preluării și traducerii din engleză a termenului, care nu s-ar plia pe realitatea desemnată de echivalentul spaniol. Incluzând romanul metaficțional în categoria mai largă a romanului poematic, pe care îl vede ca o nouă tendință romanescă, criticul Francisco Orejas exclude limitarea romanului contemporan la formele experimentaliste; subliniază astfel caracteristica centrală a ficțiunii de astăzi
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]