293 matches
-
-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile până se obosesc și plâng tot mai subțiate de obsesii, de mi se clatină și înclină scrisul. Atunci să vii și tu
ATUNCI SĂ VII ŞI TU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376411_a_377740]
-
-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile până se obosesc și plâng tot mai subțiate de obsesii, de mi se clatină și înclină scrisul. Atunci să vii și tu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
urme, drumuricu borne pe marginile sorțiise-ncheagă într-o limbă tămăduind durereaîntărind cusăturile viețiicu ață din cânepa luminii.Destinul meu ca o cremeneîncă nemișcată din locprivește trecerea asemenea apeișipotind între curbele valurilor.O ceață cu fața pătată și aspră,copaci aproape desfrunziți și desculțiuitând să se ascundă după colțurirăsuflă ușurați ecoul unui tunet.Asimetric și oblic cad ploilepână se obosesc și plângtot mai subțiate de obsesii,de mi se clatină și înclină scrisul.Atunci să vii și tudestrămând din mine întunericul,apele
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de zei si de litanii, Iar umbletul se împereche Cu cerul, unde zboară anii. În scoarța vremii, ora trece, Spoită- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CONDAMNAȚI FĂRĂ LEGE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe pragu' gândului poposesc destine rătăcite, ce s-au găsit, cândva, printre păduri de umbre, deja desfrunzite, dar au rămas de dor bântuite, apusurile sunt bolnave de nostalgie și sumbre. Fără să vrem, azi, retrăim clipe din ani trecuți, suntem pelerini prin amintiri și-n suflet abătuți, iubirea ne rămâne visul prin care vom renaște, până sufletul
CONDAMNAŢI FĂRĂ LEGE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375116_a_376445]
-
carpatini rromvlahi (Dumbrăveni - Sibiu) biskerel vb. a descoase, a desface, a desfășura biskerdo adj. m. desfăcut, desfășurat biskerdǒl vb. a se depana (firul) bispatărel vb. a descoperi, a dezveli, a dezvălui, a afla, a pătrunde (o taină) bispajtralo adj. m. desfrunzit deskerel vb. a desface (din încleștare) domnești (Gurghiu-Mureș) dezvalimen adj. dezdivorțat despar·runel vb. a dezgropa, a deshuma căldărari despägubiră s. f. despăgubire despahol vb. a se dezgheța desphenel vb. a retracta, a contramanda dessïkavel vb. a dezvață, a dezobișnui
PREFIXELE PRIVATIVE BIS-/BIZ- ŞI DES-/DEZ- de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372652_a_373981]
-
de viață, și-mi pun dorul regăsirii în a credinței speranță! Privesc Toamnă ruginie în al copacilor veșmânt ce coboară-n veșnicie, spre a renaște din pământ! Privesc Toamna ce-și leagănă frunza codrului doinită, cum vântu-i țese plapumă, păduricei desfrunzită! PrivescToamna cernând norii, cu-a lacrimilor risipă, când pe Cer se-nvârt cocorii, ducând un dor sub aripă! Privesc Toamna vieții mele ce-mi plouă-n gând și -n simțire, cu dorul de revedere a naturii înverzire! Privesc Toamna cu
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume
VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378724_a_380053]
-
ne ascunde de fantasmele cu umeri de statuie dospită din piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
jur în groaznicul adînc 36, Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea pe vîntul pustiit: "De ce strígă Corbul și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase pietre 440 De căutarea hranei ostenite prin pustiirea de zăpadă, Cu inimioara rece, si cu limbuta mistuita care cîndva în bucurie fără griji Dăruia cîntece de mulțumire unduitoarelor cîmpuri de grîne de lîngă cuibul lor. De ce úrlă Leul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîna, Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad că stele 325 În locurile hotărîte, minate înapoi de vînturi. Războinicii cei goi buiesc spre malurile mării jos, laolaltă: Făcutu-s-au ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri desfrunziți; Regii și Principii Pămîntului strigă cu glasuri stinse, Duși peste sterpele nisipuri și pește stîncile-ntărite; 330 Și-n toată-această vreme vîlvorile lui Orc urmează curajoasele picioare Ale lui Urizen, și-n toată-această vreme răsúnă Trîmbița lui Tharmas. Plîngînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atrage prin precizia și abundența detaliilor. Cercetându-le în timpul acelei lungi seri ploioase, i-am reținut probabil subiectul. O coloană foarte disparată de ostași, toți vizibil marcați de oboseală și de vârstă, traversa strada într-un sat sărac, cu copacii desfrunziți. Da, soldații erau toți foarte în vârstă - niște bătrâni, așa mi s-a părut, cu părul lung și alb ieșit de sub pălăriile lor cu boruri mari. Erau ultimii bărbați valizi într-o mișcare populară de masă, deja înghițită de război
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mortului” : copacul cosmic din mijlocul apelor, scara, fântâna cu apă lină. Evident, substitutele dendromorfe funerare ale arborelui cosmic nu numai că nu sunt „cu vârful în cer”, dar sunt chiar miniaturale. Mai ales arborele de pomană, de regulă o creangă desfrunzită. Pentru a simboliza totuși ascensiunea infinită, pomii funerari erau însoțiți de simboluri ascensionale : scara sau pasărea-suflet (și ea frecvent reprezentată pe pomul de pomană sau pe stâlpul funerar). Dacă am întâlnit motivul paltin cosmic + scară către cer în cânte cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mai trăiește? E vindecată? Maria se întoarse spre Stin și-i făcu semn că el era cel care ar fi trebuit să răspundă la întrebare. Tânărul își încrucișa brațele peste piept și se întoarse ostentativ să privească livada de pruni desfrunzită. ― Xentya e bine. A făcut un băiat sănătos și se pregătește să plece în Câmpie, spuse Maria dând să treacă de cele trei tinere. ― Dar ce-au spus călugării? E sănătoasă? Dar copilul? Maria privi din nou spre Stin. Știa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lovite de grindină, cancer bacterian sau cu atac de dăunători. Acestea vor fi îndepărtate și arse pentru distrugerea rezervei de inocul. Lucrările în verde (legatul, ciupitul, cârnitul), contribuie la reducerea condițiilor favorabile atacului agenților patogeni. în toamnele ploioase se recomandă desfrunzitul butucilor la nivelul ciorchinilor pentru a preîntâmpina extinderea atacului de putregai cenușiu. 6.7.2. Combaterea bolilor și dăunătorilor în completarea măsurilor de prevenire sunt necesare și metodele de combatere, mai ales la soiurile sensibile, amplasate în zone susceptibile de
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
de accente eminesciene. Treptat, sub influența cenaclului macedonskian și a celui de la „Vieața nouă”, poetul se apropie de simbolism, care va da tonalitatea dominantă a volumelor Insula uitării (1924), Raze și umbre (1933), Solitare (1935). El cultivă acum poezia parcurilor desfrunzite, a decorului autumnal, fiorul exotic, aspirația spre orizonturi necuprinse. Simbolismul său, apropiat de cel minulescian, înregistrează totuși o notă mai discretă, mai interiorizată. Peisajul marin, sugestiv prin imensitate și profunzime, va deveni o sursă preferată de inspirație (Pe țărmul mării
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
30 03 2016... XIV. REGRET..., de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016. Aștept să înflorești iubire, să-mi spui că primăvara n-a murit, Că n-ai fugit, lăsând o amintire prin timpul care trece desfrunzit. Pe străzi e liniște și toate se strâng tiptil în gândurile mele, Astăzi, sunt nevoit să-ți dau dreptate, căci am rămas, pe cer, ca două stele. Tu m-ai iubit și câte n-ai făcut... dar viața câteodată e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
tău sărut dintr-un trecut lăsat deoparte. Ce-mi frânge inima, nu pot să spun, ... Citește mai mult Aștept să înflorești iubire,să-mi spui că primăvara n-a murit,Că n-ai fugit, lăsând o amintireprin timpul care trece desfrunzit.Pe străzi e liniște și toatese strâng tiptil în gândurile mele,Astăzi, sunt nevoit să-ți dau dreptate,căci am rămas, pe cer, ca două stele.Tu m-ai iubit și câte n-ai făcut...dar viața câteodată e nedreaptă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
noua singura omenirii istorie. (Toma GEORGE Maiorescu - Voința În mai. În: Flacăra, nr. 19 (71), 14 mai) „Aștept o clipă mare, peste vreme, Cu oameni noi, cu viers neauzit, Aștept o noimă grea Între poeme Și frunze vii-n caetul desfrunzit. (Ă) Spre tine pasul sprinten mi-l slobod Un arc sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ani înainte... O clipă mai târziu, conștientizam că Șah avea să-mi vorbească despre o moarte deja veche (nu asociam încă nici numele tău, nici privirea ta acelei morți). Vorbea, mergând pe drumul de țară dintre două șiruri de copaci desfrunziți, cu trunchiurile învinețite de licheni, năpădite de rugi de mure. Cel care nu-l cunoștea ar fi crezut că plânge. Își ștergea din când în când de pe obraji picăturile de zăpadă topită, ninsoarea care ne surprinsese pe drum. Vorbea de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vesele. Drumul ăsta spre răsărit îmi devenea tot mai neplăcut. Înainte de-a pleca, mi-ai explicat vag că trebuia să refacem un contact într-unul din acele orașe pe care mă grăbeam să le străbat. Urâțenia lor, sărăcia pădurilor desfrunzite făceau ca ținta călătoriei noastre să fie dinainte nesigură, topită în aerul verde-albăstrui al zilei ploioase. Absurdă, precum munca noastră de acum, m-am gândit eu, amintindu-mi de prima mea vizită în Berlinul încă împărțit în două de Zid
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
conta cu adevărat. Ceea ce conta cu adevărat În viață și Îi dădea greutate era moartea. Din această perspectivă, metamorfoza mea corporală era un eveniment minor. Numai pe codoși i-ar fi putut interesa. Curând am ajuns În Grosse Pointe. Ulmii desfrunziți se Întindeau din ambele părți ale străzii și-și dădeau mâna, iar zăpada făcuse crustă În straturile de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vorbesc cu el, spuse Nick. Unde stă? Bucătarul le Întoarse spatele. — Toți puștii știu ei mai bine ce tre’ să facă, spuse. — Stă-n gazdă la Hirsch, Îi spuse George. — Mă duc pân’ acolo. Afară, lumina felinarului strălucea printre ramurile desfrunzite ale unui copac. Nick urmă linia tramvaiului și la primul felinar făcu colțul pe o stradă laterală. La a treia casă de pe stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise ușa. — Ole Anderson e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu toți dinții, iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici Încurajare. Copacii, Îndrăzni ea din nou pe un ton ceva mai apăsat, oare sunt plopi? E greu să distingi forma frunzelor. Sunt cam desfrunziți. Obraz lângă obraz, priveau Împreună În Întuneric la peisajul confuz cu copaci văruiți. Ca să-mi ajut prietenii să intre În starea necesară pentru a vizita Lijiangul, inclusesem În itinerar și o traducere a sentimentelor unui arhivar amator localnic: „De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea cum să-l audă, dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un fel de supracomunicare, ieși în curte, era o vreme urâtă și când crengile dese ale pomilor desfrunziți se mișcară în bătaia sălbatecului vânt de noiembrie, zări umbra săracă a celui care-i fusese tată. - „Dacă ai ști ce ploi, ce vânt și-acolo în Normandia”, îl auzi rostind. - „Tată, ți-e frig”. - „M-am obișnuit, fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]