242 matches
-
De câte ori limbuță de pisică nu insistase-ndelung pe sfârcurile lui cafenii de pe pieptul fără un fia de păr! Așa că mersese, vrând-nevrând, la grădina Dacia, muln dincolo de barieră, pe un soare toropitor și în zgomotul agasant al roților birjei pe drumul desfundat. Nici în împrejurară oarecare ieșirea asta nu i-ar fi făcut plăcere - căci teatrul îl plictisea, mai ales cel cu cocarde tricoloare, după care se dădea-n vânt burtăverzimea - și, dacă era să ia o halbă-două și niște patricieni, prefera
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cum ajunsese „factor poștal”. Mi-a explicat. Fusese muncitor tâmplar, se Îmbolnăvise de plămâni. A stat mult prin spitale, a schimbat apoi profesia. Nu era ușor să cari zilnic, dimineața și după-amiaza, pe arșiță și ploaie, pe frig și străzi desfundate, geanta aceea grea, plină de ziare și plicuri. Altceva decât la tâmplăria unde nu mai avea voie să continue. Câștigul nu era chiar rău. Destinatarii cărora le aduci o scrisoare sau bani, sau anunțul unui colet Îți dau câte ceva. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unei casete de către mine în timp ce Mark punea floricelele la făcut. Lynn aranjă ceștile și farfurioarele; Harry turnă cafeaua. Lynn servi cafeaua; Harry servi prăjiturelele. Apoi Lynn se așeză pe fotoliul din răchită, iar Harry se sprijini de brațul vechii și desfundatei canapele de lângă fotoliu. Mark și cu mine ne-am făcut cu ochiul, bucuroși. Totul era aici așa cum fusese dintotdeauna și nu aveam de gând să facem nimic care să strice acest echilibru. Lynn își puse mâna pe brațul soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vor auzi urlete de agonie, iar florile dăruite la gară se vor transforma în șrapnele fierbinți cu margini tăioase ce vor sfâșia mușchi și tăia viscere. Plutonul execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din frunză o melodie melancolică. Unii scriu acasă, sau își curăță armele. Alții, fixează pur si simplu tavanul, stând întinși în paturi, o expresie foarte politicoasă pentru stratul subțire de fân acoperit cu foile de cort. Așezat pe un scaun desfundat, Marius trage cu dinții dintr-o bucată de pâine uscată, veche și întărită, numai bună să-ți rupă măselele. Cina. Și asta "eliberată prin efortul de război" din buzunarul unui neamț mort. Mestecă îndelung, la fel de tacticos ca și când s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că ficusul e din plastic, iar pământul e de fapt nisip de culoare închisă. Am continuat să-mi bag nasul peste tot și să zornăi cheile în buzunar, schimbând priviri cu paznicul de afară. Am controlat dacă chiuveta e bine desfundată, am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam să plec, când mi-am zis că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici un document nu supraviețuise în spațiul părăginit al mesei de lucru. Degeaba am căutat hârtiuțe, bilete, caiete - pentru că în euforia ce mă cuprinsese mă așteptam să găsesc, nu știu de ce, un al patrulea caiet. Am găsit totuși ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile sărite și bucățile de câlți am dat peste un mecanism cu ceas. L-am scos și l-am examinat îndeaproape. Semăna cu o cutie obișnuită, nu avea nimic spectaculos. Când l-am întors, am găsit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai mult, căci trecuse cireada satului și vacile dispăruseră nu de mult în ogrăzile oamenilor. Ceva mai încolo, înspre ultima casă, dintr-un drumeag desfundat, ieșise un tractor cu o remorcă încărcată cu știuleți de porumb și lăsase pe asfaltul, și așa nu prea curat, niște lostopane de pământ negru, într-o semicurbă cu prelungire până în ograda primarului. Lostopanele se micoșoraseră din ce în ce mai mult și se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și nu cizme, pentru că au fost ai mei, și nu ai altuia, fiindcă mi-e tare dor de ei, și nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci ale unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor de praf, a hărților aproximative și a drumurilor desfundate. La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Capitalismul a pătruns și-n sate, Dar pe țărani nu i-a găsit acasă; S-a așezat el singur, deci, la masă, Lor le-a lăsat doar plata pe bucate. Țăranii stau cu gurile căscate: Pe drumurile bine desfundate, Capitalismul merge ca pe roate, Dar scârțâie, iar roțile-s pătrate. Și satele sunt pline de buticuri Și de dughene care vând nimicuri; Se spune că, peste vreo zece ani, El va rămâne fără de țărani. Țăranii se strecoară printre zile
La capitalismul rural by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84146_a_85471]
-
tot mai greu, cam o oră, culme după culme, prin păduri ca-n romantismul german, fără să vedem picior de om, roată de mașină sau de căruță. Doar într-un târziu, urme de copite și câte o balegă pe drumul desfundat. Am prins curaj și am luat-o pe jos. Mai săltăreț, mai târșâit, am urcat vreo două ore, până ne-am prăbușit de oboseală. De pe un mic platou, cu piscurile sub noi și norii negri deasupra, am zis să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric și În partea cealaltă estrada la fel de Întunecoasă, numai cele două piane erau inundate de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua, Frau Proserpina. „Trei minute de Întârziere, trei minute de lecție mai puțin“, așa Îl primi nepoata lui Beethoven, sigur că a moștenit caracterul geniilor, dar era mai bine să nu se gîndească, fiindcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șal pe care l-a pus pe umeri. Și astăzi, cînd se Împlineau trei săptămîni de atunci, Frau Proserpina Își pusese mai multe șaluri pe umeri și se plîngea că iarna o să fie Îngrozitoare. Julius aruncă o privire spre scaunul desfundat și observă că de spătar atîrna aceeași cantitate de șaluri ca În ziua cînd venise pentru prima lecție. „Ia să vedem“, spuse nepoata lui Beethoven și el Își puse amîndouă mîinile pe clape și Începu exercițiul acela plicticos din pricina căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
elev foarte talentat. Unde-ți ascunzi acest talent?“ „Grijania mă-tii de Sánchez Conchha“, spuse În gînd Julius, dar din nou Își dădu seama că trăsese În altă țintă. Frau Proserpina se ridică În picioare și se Îndreptă spre scaunul desfundat pentru a-și pune Încă un șal pe umeri. „Așa cum se prezintă lucrurile, iarna va fi foarte grea și zăpada...“ În loc de răspuns, Julius abia reuși să-și ia rămas-bun făgăduind să-și pregătească mai bine exercițiile pentru miercurea viitoare. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
talent. Bătăile cu rigla erau mereu la ordinea zilei. Șalurile la fel. Era Într-adevăr incredibilă povestea cu șalurile. Aproape că nu se mai putea mișca sub greutatea celor pe care și le pusese pe umeri și totuși spătarul scaunului desfundat era mereu plin de șaluri. Un alt lucru foarte ciudat se petrecea cu elevii ei. „Toți sînt punctuali În afară de tine“, spunea Întotdeauna Frau Proserpina, dar Julius avea anumite bănuieli În privința asta. Sigur că el venea nițel cam tîrziu, fiindcă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar de ce ar face-o? — Încalcă legea, nu-i așa? zise Viv. — Să fii bolnav? Nu Încă, zise Kay zîmbind. — Adică să scapi de un copil, vreau să spun. Dubița se hurducă de cîteva ori În timp ce trecu pe un drum desfundat. — Ce? zise Kay. Viv nu răspunse. Simțea cum i se mai scurgea sînge la fiecare hurducătură. Închise din nou ochii. — Vivien, o Întrebă Kay, ce ai făcut? — Ne-am dus la un domn, spuse Viv În cele din urmă. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
septembrie, când stăteam și priveam de la geam oamenii și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
loc în luna mai 1916. Și îi trebuiseră trei ani lui Vignot ca să termine ancheta, să adune dovezile, să fie sigur de vinovăția făptașului. Victima se numea Blanche Fen’vech și avea zece ani. Fusese găsită în apropierea unui drum desfundat, aruncată într-un șanț, la mai puțin de un kilometru de satul în care locuia, Plouzagen. Plecase, ca în fiecare seară, pentru a căuta patru biete vaci într-un parc. Nu aveam nevoie să citesc până la capăt pentru a ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]