754 matches
-
un nebun în pădure, convins că îl va găsi printre copaci. Seara, nici mâncare nu îi mai trebuia. Îi lăsa pe ceilalți în tabără, iar el pleca de unul singur prin pădure în căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și toate văioagele unde credea el că l-ar fi putut afla. Se întorcea la o bucată de noapte, cu mâinile goale, năuc și plin de furie. Văzându-l atât de tulburat, starostele îi interzisese să mai părăsească tabăra. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse poarta și intră înăuntru. N-ar trebui să batem mai întâi? întrebă Toma. De ce? ridică Ileana din umeri. Ușa lui Moș Calistrat este deschisă tot timpul. Măcar să-l anunțăm că suntem aici. Nu-i nevoie, știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pândește de undeva dintre copaci. În timp ce-i spunea acestea, Calistrat privea atent spre pădure. La rândul său, Cristian făcea același lucru. Pe aici! spuse bătrânul, pornind hotărât spre marginea drumului. Păși peste șanț și începu să-și facă loc prin desișul de acolo. Cu toate că nu înțelegea de ce moșneagul alesese direcția aceea, Cristian îl urmă imediat. El nu observase nimic deosebit în locul acela însă învățase să aibă încredere în decizia moșului. Erau deja în pădure, trecuseră prin lăstărișul de la marginea lizierei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aduse de bejenari de pe locurile lor de origine, din Bucovina: Jidogin (Jidovină), care înseamnă un loc săpat de oameni, tăieturi și șanțuri, chiar și movil mare făcută de oameni vechi și șihlă (Sihlă) situată de la Buduioasa spre Lunc (pădure deasă, desiș de pădure)59. Pe stânga pârâului Dobreana, de la casa lui Ignătesscu (Cercel), spre răsărit este Valea Oțeleștilor, locul pe unde se ajunge în satul Oțelești. Pe partea stângă a pârâului Dunavăț, dinspre nord spre sud este Dealul Caracău (amintește de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin defrișare, în principal prin foc, defrișări care vor lua amploare 190 începând cu secolul al XVII-lea. Insecuritatea, datorată cetelor de migratori în căutare de pradă, determina societatea românească să-și schimbe des locurile de așezare, căutând adăpost în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea populația, furniza și o mare parte din cele necesare traiului zilnic: fructe, ciuperci, tuberculi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de frunziș și de specimene de la tropice, care alcătuiau o adevărată seră. Geamurile galeriei cerneau o lumină aurită de pulbere și aburi. Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori aprinse și de o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sinistru, diferit de acela pe care mă Învățasem să-l consider a doua mea casă. Ajunsei În partea din față a apartamentului, ce dădea spre piață. Sera lui Barceló mi se deschise dinainte, deasă și impenetrabilă. M-am adîncit În desișul de frunze și de ramuri. Pentru o clipă, mă asaltă ideea că, dacă străinul fără chip se infiltrase În apartament, probabil că acela era locul pe care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă aștepte. Mai că mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regimentul 59 infanterie. Nu erau primii pe care jandarmeria îi prindea în plasă. De câteva luni, începuse debandada. În fiecare zi erau soldați care fugeau de pe front și care se pierdeau prin locuri izolate, preferând uneori să crape singuri în desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cântecul lor nupțial în pădure, Mă bucur când le văd căzând de pe crengi Spre cerul înalt desfășurând aripi sure. Dimineața când ziua se freacă la ochi Îmi iau arma gândului în spinare Cu cartușiera plină de metafore Și plec prin desișuri la vânătoare Pe o crengă în pădure un cocoș de munte Frumos colorat cum numai Dumnezeu știe Își chema perechea, o mică puicuță, Și dragoastea lor a fost o frumoasă poezie. Am ochit cu arma gândului încărcată Cu multe metafore
GÂNDUL VÂNĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361312_a_362641]
-
eurociobanul - sătul de-atâta poezie - se dovedește om pragmatic când doar prezentul vrea să-l știe. La ce i-ar folosi trecutul cu rătăciri și ascunzișuri?! Azi bani de ai, le ai pe toate și nu-ți dai duhul prin desișuri... BALADA PARLAMENTARULUI M-ați condamnat la Parlament cu votul vostru-n bășcălie și vă simțiți cam ofensați de lozul din democrație. Nu-i cazul, zic, să fiți frustrați și firul să-l crăpați în patru - suntem popor folclorizat, unde istețu-i
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
zori, așa de-odată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
Cât de tare a început să o supere vântul! O să moară curând. Picătura aceea i-a decis soarta slăbindu-i puterea de viață ... Și la mine în suflet a căzut o picătură. Nu știu câtă rezistență o să mai am pentru a străbate desișurile vieții. Puterile m-au părăsit. Picătura grea mi-a atrofiat dorința de viață. Cât de clar văd acuma frunza! Forța m-a abandonat dar mi s-au deschis ochii. Lumina se rotește în jurul meu și toamna pustie mă pătrunde prin
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Dunării, Mării Negre, a întinsului grind împovărat cu istorie străveche a dorurilor, dragostelor, durerilor și alinărilor oamenilor Dobrogei. Ascultându-ți cântecele mi se înfățișează deopotrivă apăsătoarea singurătate și îngândurare din polatele pescarilor deltei, clocotul cherhanalelor de la malurile Dunării și Mării Negre, duhurile desișurilor cu răchiți, stuf și răgălii, ale gârlelor, zăcătoarelor și bulboanelor Tulcei, dorurile fără stavile, nebiruitele de plâns frumuseți, toate adunate și reizbucnite în emoție. Te farmecă marea Dobroge într-atât încât emoția să intre singură în cântecele tale, sau o
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
din zori, așa deodată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
Poeme > Sentiment > TOAMNĂ TÂRZIE... Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamnă târzie... Aseară... am zărit umbra pașilor tăi pe alei, Erau aceiași cu care mă obișnuisem demult. Și rătăceau.... Rătăceau în desișul propriilor umbre, undeva, prin mine. Și totuși... Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]
-
par să vie. Curcanu’-ncăpățânat, La bătaie s-a dedat; De război aprinzând torța, Să se impună cu forța. Pene, țipete, bătaie, Sângele curge șiroaie. Fug răniții, ies din lupta, Bătălia fuse cruntă. Râd acum de nu mai pot Din desișuri trei vulpoi: -Las’ că facem pace noi, Zic lingându-se pe boț! Să-l luăm pe cel mai tare, Rămași fără apărare, Spun în gândul lor flamand, I-om mânca pe toți, pe rând! Nu puteau să uite seară Când
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului, țintuită cu cuie ascuțite, să le fie de folos în
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
a fost o dimineață frumoasă. Am luat o mână de flori, și am plecat la ai mei. Lângă părinți și bunici, era un pâlc de oțetari groși cât mâna. Se tot întinseseră. De această dată, erau tăiați. Lângă socri, un desiș de măceși ocupase locul. Și ei, erau tăiați. Nu, nu de mine. De nimeni din familie. Cine o făcuse, nu lăsase niciun nume. Atunci mi-am adus aminte. De un Ambasador al României, fost Ministru de Finanțe, fost Primar al
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
2015 Toate Articolele Autorului Ascult chemarea din abside... Nu mai suspin, nu mă frământ Și-n calea care se deschide Pe strunele iubirii cânt. Dorințe-abia întrevăzute Din pumnii zorilor culeg, Nuanțe sacre, neștiute, Încep ușor să le dezleg. Ies din desișul neputinței Cu gândul ferm și pas întins, Iar prin altarele credinței Simt mângâieri de necuprins. Înscris la școala împlinirii, Cunosc noi sensuri de a fi; Pășind pe pragul fericirii, Conjug doar verbul a iubi. Cu firea-n plină înflorire, Cu
PE STRUNELE IUBIRII CANT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368311_a_369640]
-
este muzical și matematic. Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori. Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci . Când toți plâng, cine mai este sincer? Hai , îmi spuse fata de la intrare, Fugim în desiș, va trebui să te sărut. Așa mi-a porunci Stăpânul. Despre hazari , nimic. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Misterioșii hazari / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321, Anul IV, 13 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr
MISTERIOŞII HAZARI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368364_a_369693]
-
moment, când noaptea începuse să se îngâne cu ziua, o grădină cu tufe de trandafiri și azalee pe margine iar pe gardul grădinii se întrezăreau tufișuri de glicine, ce îmbrăcau zidul. În spatele casei, umbrele nopții lăsau să se ghicească cum desișul parcului se prelungea dincolo de raza privirilor. Întunecimea adâncă a vegetației compusă din tufișuri și siluetele arborilor seculari se conturau, forme tainice ce se pierdeau în valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, florile glicinelor în formă de ciorchini, de
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș de simțuri, chipuri se-nfiripă, Zâmbete menite să dispară-n pripă. Pragul casei cheamă, clanța ușii plânge, Teama îmi golește venele de sânge Și-n tăcerea nopții, pe albite creste, Duhul iernii scrie ultimă poveste. Referință Bibliografică: ÎN TÂMPLE-MI
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]