166 matches
-
care mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea, după care se lăsă din nou în genunchi și împinse cușca lui Ian în deschizătură. Am despăturit foaia de hârtie. Era albă, cu excepția unui singur cuvânt: ThERa. — Hei, nu scrie nimic pe asta. — Ce? Nimic? — Numai un cuvânt: Thera. — Mda, asta-i. Începem din partea de jos a lui „T“ și mergem spre rotundul lui „a“. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
câte-mi dădeam seama, toate paginile care alcătuiau tunelul - fuseseră acoperite cu cuvinte îngrămădite, scrise de mână, într-un amestec de limbi. Singurul cuvânt care ne interesează e cel de pe hartă. Mai ții socoteala locului în care ne aflăm? Am despăturit foaia și m-am holbat la cuvânt: ThERa. Am vizualizat traseul pe care-l urmaserăm până acum... ... apoi l-am urmărit cu degetul pe literele de pe pagină. — Cred că suntem în codița unui „h“, am spus, surprins de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așezară deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi și am scos ultimul obiect înfășurat. Și acesta era o carte, mai mică de data asta dar la fel de groasă, poate chiar puțin mai groasă. Am despăturit pânza și m-am uitat înăuntru. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fată cu înotătoare gonflabile roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară la mine un moment, apoi o luară la fugă, fata rămânând puțin în urmă și strigând ceva în germană. Am despăturit biletul: Eric, Ce rost are să mă duc până acolo după tine dacă tu oricum o să vii aici fără mine? Prefăcutule. Clio xx Ceva se schimbă. Persoana mea fizică dispăru. Noua mea persoană acorporală se ridică în aerul uscat și prăfos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obicei, dar Petrache nu pricepea ce. Și, ca totdeauna, în astfel de situații, se cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea un abis între el și răsărit, de data asta însă lumina se despăturea ca un covor până la poalele castelului, urcând apoi pe ziduri, cu mii de piciorușe. Era atât de groasă, încât Petrache o simțea cum se lipește de el, ridicându-se spre piept, până la frunte. Întoarse palmele spre soare, pentru a primi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lângă ea. Atât de repede, încât Cosmina se dădu un pas înapoi. Nu venise, se proiectase, pur și simplu. Felinarele se aprinseră, dar lumina lor era încă palidă. Fața bărbatului rămase imobilă. Îi întinse o bucată de hârtie. Cosmina o despături și o apropie de conul de lumină al felinarului. — Ce-i asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi cu luare- aminte. — Pe ăsta nu l-am desenat eu. — Păstrează-l, e al tău. Asta ai gândit, nu-i așa ? Că trebuie să înțelegi, că ai privit destul, că acum trebuie să povestești despre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că îi trase un dos de palmă care o trânti la podea. — Unde ai pus sacii ăia ? întrebă. Și, aducându-și aminte, ieși ca să cotrobăiască prin magazie. Se întoarse, despături și estimă din priviri. — E destul de mare, spuse. Încape. Vino să mă ajuți ! Cum ea rămăsese ghemuită lângă perete, Golea se hotărî s-o facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu înțeleseră ce anume aprobase. După ce ai fost într-un loc ca ăla, îți vin tot felul de idei. — Mai ales ție, spuse Jenică, fără să glumească. — Or să vă vină și vouă numaidecât, adăugă Tili, scoțând o hârtie și despăturind-o. Știi că la început n-au vrut să mă lase să mă uit în dosar ? — Păi, nu s-au deschis arhivele ? întrebă Maca, dându- se deoparte, să-i facă loc. — Nu toate. Și nu pentru toți. La urma urmei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acumulând suficientă sangria Încât să putem discuta cu sinceritate deplină cât de mult adoram selecția din seara respectivă. Când Vika a scos exemplarul ei uzat bine de tot din geantă, eram deja duse. O să citesc rezumatul de pe site, anunță ea, despăturind o foaie printată. Toată lumea e gata? Am dat toate din cap. —Bine, auziți ce zice. „Milionarul spaniol Cesar Montarez o dorește pe Rosalind din clipa În care o vede; nu mai simțise niciodată ceva comparabil cu această atracție electrizantă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un public, ei sînt cei sugestionați, pentru că fiecare dintre ei este convins că împărtășește cu un mare număr de semeni și într-un același moment, o aceeași idee, o aceeași dorință. Oare nu se spune că cititorul unui mare cotidian, despăturindu-și ziarul, se uită înainte de toate la tiraj? El este influențat de gîndul la privirea celuilalt, de impresia absolut subiectivă de a fi obiectul atenției unor persoane foarte îndepărtate. "E suficient să știe toate acestea pentru a fi influențat de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Faulques nu avea nici un temei să se Îndoiască) uitase coperta revistei Newszoom cu poza lui. Pictorul și-a dat seama când a aprins felinarul portabil cu gaz, și-a căutat paharul gol, ca să-l umple iar, și a văzut-o despăturită printre vase cu vopsele, cârpe murdare și cutii de conserve pline cu peneluri, deși era mai probabil să nu fi fost uitare, ci ceva tot atât de deliberat ca și părăsirea acelui Eye of War, ca vai de el, care și el
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
serial Seinfeld, veți ști despre ce vorbesc! Omul a intrat În birou cu un mers apăsat și a Început să desfacă ceea ce credeam la Început că e o hartă rutieră. Mi-am dat seama, În timp ce acesta se chinuia să o despăturească, că era vorba de una dintre acele „afaceri extraordinare” prin care puteai să cumperi 50 de oale și tigăi cu un preț foarte mic, de numai 19,95 dolari. Omul s-a uitat nesigur la mine și m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cu care vorbeam dacă pot reveni cu un telefon. După ce am Închis, l-am Întrebat pe individ pe un ton cât se poate de țâfnos: „Pot să te ajut cu ceva?”. Omul a străbătut camera și a Început să-și despăturească din nou broșura. „Nu doriți să cumpărați niște oale și tigăi?”, a repetat el. M-am uitat În ochii lui cu asprime și i-am spus: „Nu, nu doresc”. „Nu-i nimic”, a spus el lăsând broșura la o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi la fel de misterioase ca și componentele pietrei filosofale. Charlotte despăturea un ziar vechi, îl apropia de lampa ei cu abajur turcoaz și ne anunța meniul banchetului dat în onoarea suveranilor ruși la sosirea lor la Cherbourg: Supă Supă-cremă de creveți Casolete Pompadour Păstrăv din Loara înăbușit cu vin de Sauternes
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii ieșiți din orbite. — SÎnt În latină. — În latină? — Amîndoi au făcut latină la universitate, zic Înciudată. Au ei chestia asta, numai a lor. Nu-nțeleg o iotă. Dar mi-am notat unul dintre mesaje. Bag mîna În buzunar și despăturesc o bucățică de hîrtie. — Uite, asta e. Ne uităm amîndouă la cuvintele respective, ca mîța-n calendar. Fac me laetam: mecum hodie bibe! Sinceră să fiu, nu-mi place deloc cum sună, zice Suze În cele din urmă. — Nici mie. Continuăm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]