166 matches
-
regimentul desființat și el trimis la aviație, primele zboruri, entuziasmul cu care luptau și cum a fost rănit pe când fotografia. Pilotul Mincu l-a crezut mort, el însă a băut o sticlă de rom ca să nu leșine, sosirea la barăci, desperarea ordonanței care l-a îngrijit ca o mamă. Avea „La Croix de guerre“ de la francezi. Era ca un copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra, a cincea, îmi sar peste douăzeci în condițiuni minunate, și pe toate le greșesc. Eram să turb de desperare; era să-mi arunc pușca jos și să o fac țănduri 44 sub picioare. Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul în plin. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de nenorociți, așa de grozav, încât astăzi, când mi-aduc aminte, îmi vine să surâd și să zic: dă-mi, Doamne, încă o dată acele nenorociri pe cap! Într-o zi de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai răsuflu la aer, îmi zise el; simt că mă înăduș. Ne-am suit într-o trăsură și am mers la Copou. Acolo, priveliștea frumoasă, verdeața care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noastre de atunci, lacrimile ce vărsam unul în sânul altuia, n-au rămas neroditoare. Atunci a luat naștere un șir lung de poezii izvorâte din pana lui Iacob Negruzzi. Atunci a luat naștere Durerea lui Leon Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu, Desperarea lui Cornea, Fluierul lui Ștefan, o novelă a mea, și câte și mai câte altele care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doamne, ca să spun birjarului, care nu era, să tragă la scară. Toate aceste mișcări le-am făcut așa în mod inconscient, automatic, fără nici o țintă, fără nici o speranță de a ieși din încurcătură. Ce mă fac eu? îmi ziceam în desperare. Să fug din casa asta, să nu mă mai vadă nimene cât voi trăi?... Dar ce va zice lumea în urma mea?... Ș-apoi nici era așa ușor de executat acest ciudat mijloc de scapare, de vreme ce eram în toiul iernei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere chiar. Așa-i când te iè gura pe dinainte și te gurguți 173 mai sus decât te rădică călcăile. Atunci am văzut eu că e mai bine să fii sărac și curat decât să te mândrești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
literaturii, pentru că a dat un nou sens vieții. Dintr-o colecție de senzații haotice, dintr-o antologie de țipete de durere, literatura a redevenit una din căile înțelegerii, o știință a sentimentelor, o artă a mutației durerii în bucurie, a desperării în speranță. Literatura noastră conține valorile umanismului socialist în care ființa umană înflorește polivalent la lumina rațiunii. Iar rațiunea epocii noastre se numește socialism. Vechile valori umaniste au primit o energie nouă, plinul lor sens, ceea ce era dorință devine realitate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
această putere a muncii care nu mai vrea să mai muncească. Dar țip egoist: Dar noi, noi două? De ce să ni se taie firul subțire și delicat al mirajului cuvintelor scrise? 1 decembrie [1947], luni [...] Sunt așa de fericită, în desperarea mea, că te am pe lume, că exiști, că ții atât la mine. Ți-am mai scris, cred, că ești splendida compensație a celor ce nu am avut, sau am avut cu excesivă parcimonie, totdeauna. Nu ți-am scris că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de informație cinstită. N-ați scris nimic la Ateneu despre Faust-ul lui Doinaș, o încîntare. Multe alte lucruri bune de la noi și de la alții sînt trecute cu vederea. Dar iartă-mă că îți spun, deoarece D-ta ai putea, la desperare, să ripostezi ca Eminescu: „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt...” Te îmbrățișez cu dragoste, Haralambie Mihăescu </citation> (22) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”13 septembrie 1984”> Iubite Călin, răspund după telefonul primit de la Bacău. Sînt de acord
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
rândul populației! Se aștepta din zi în zi capitularea! O bună parte a armatei noastre se afla în plin dezastru acolo, departe. Pe 3 februarie 1943 se anunță oficial capitularea armatelor germanoromâne și se declară oficial doliu național! De nedescris desperarea generală a Țării! Ca nou sosit în concediu, la câteva zile pornim spre Botoșani pentru botezul fiicei noastre, nașul fiind de acolo. Am făcut botezul, am cumpărat și mobilă pentru viitoarea noastră gospodărie - și revenim la Priponești pentru ultimele zile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce vrea Mariana. Atunci a explodat și ea spunând cu voce ridicată: „Sculați și manifestați pe stradă, trageți clopotele, că pe noi ne împușcă prin apartamente la București”. Telefonul îi era de mult sub ascultare - probabil și al meu. Glasul desperării și al fricii cuibărite atâția ani se auzea exprimat către provincie, unde era... liniște!... Am urmărit la televizor evenimentele. Despachetez imediat și repun în funcție televizorul și urmăresc desfășurarea evenimentelor ce au survenit cu venirea unora și plecarea altora, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața am defrișat și desțelenit haturile și poienile din via noastră, atunci când am văzut că drumul spre carte îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă știi să-l înfrunți cum se cuvine. Am avut și momente de desperare, dar atunci m-am mobilizat și mai mult și am ieșit la liman. Din desperare și îndârjirea de a lupta cu viața am defrișat și desțelenit haturile și poienile din via noastră, atunci când am văzut că drumul spre carte îmi putea fi interzis. Noroc de regretatul meu profesor și director Paul Constantinescu, acel care se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prefect și adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe lângă amabilul în cestiune. Binevoiți dar a trece îndată pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amândouă părțile..."(cu desperare.) Cum? Cum? Când ai pierdut biletul, Zoe? Zoe: (înecată) Nu știu... alaltăieri sera, când am plecat de la tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu știu dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum și mi-a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
brotacii toți în cor Declar broaștelor amor. Oac! Oac! Oac! Tiri-tiri tam! Acest succes neașteptat a dat dovada ingratitudinei omenești, publicul a părăsit în masă pe Pascaly pentru revista de la Național și acum Pascaly era cel amenințat de faliment. În desperare de cauză, Pascaly a pregătit și el în grabă o altă revistă cu titlul: Ai cuvântul 26, însă fiind cu mult mai slabă decât rivala de la Național, n-a avut decât puține reprezentații. anul 1874 235 26. Revista Ai cuvântul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că moartea combatanților a fost una zadarnică, deoarece schimbările preconizate anterior nu se vor mai produce. Scriitorul a înțeles că asistă la „drama generației care a așteptat de la război o purificare morală și o justă valorificare a umanității și cu desperare a văzut că nimic nu s-a schimbat în lume”. Primele fragmente ale romanului au fost publicate în perioada 15 octombrie 1924 - 15 martie 1925 în nouă numere ale revistei "Gândirea" din București, condusă de Cezar Petrescu (ce avea funcția
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]