1,081 matches
-
Guaimar au reușit să o reprime, după care, ca și tatăl său, Guaimar s-a restras la mănăstirea San Massimo, întemeiată de Guaifer în 900 sau 901, și a murit la puțină vreme. Cronicile contemporane îl descriu în termenii unui despot și se pare că el nu ar fi fost popular.
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
medicul Demokedes și ascensiunea lui Syloson ca guvernator de Samos. Cartea a III-a se încheie cu Revolta din Babilon și înăbușirea ei de către Zopyros. Herodot scrie în Istorii următoarele: "„perșii spun că Darius a fost un negustor, Cambyses un despot, iar Cyrus un părinte”" Cartea a IV-a (Melpomene) începe cu relatarea invaziiei conduse de Darius I asupra Sciției (de la nord de Marea Neagră). Herodot ne prezintă pe larg informații despre modul de viață al sciților, ceremonii, ritualurile funerare, jertfe, xenofobia
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
forță. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială supremă rămânea neschimbată. Birourile de Conetabili și de Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar marea regină, un despot ideal, a guvernat, prin oficialii de judecată, ca superior funcționar. Legea și ordinea au fost bine întreținute și licența nobilimii a fost reprimată cu asprime. Regatele din Suedia și Norvegia au fost tratate ca părți integrate ale statului danez, și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
cele trei biserici medievale existente care o dată cu schimbarea stăpânitorilor, își schimbau închinarea confesională devenind Latine sau Ortodoxe în funcție de momentul respectiv. În 1301 este pomenit Ban de Severin Teodor Voitici care împreună cu fiul său Ioan, profitând de stingerea dinastiei Arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. În lupta pentru Cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când refuză să mai fie vasal Regelui Ladislau al IV-lea
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
neexistând dovezi despre existența pieței sau a banilor noni este deosebit de atractiv pentru furnicile țesătoare care fac cuiburi din frunze de copac atunci steaua fiind foarte fierbinte maximul de energie radiată se găsea în domeniul ultraviolet invizibil pentru epoca respectivă despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingente militare cînd li se cerea procesul de militarizare și apariția ambițiilor imperialiste în trecut în piețe și în tarabele ilegale se vindea piele de pisică andină
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
și Imperiul Otoman, Serbia și Bosnia, pentru a stopa atacurile otomanilor în timp ce își mobiliza armata maghiară. Fidelitatea principilor din statele tampon era garantată prin depunerea omagiului față de rege, ce își asumă rolul protector și le oferea feude pe teritoriul Ungariei despoților sârbi. Între 1401-1403 s-a confruntat cu o gravă criză internă datorită rebeliunii nobiliare ce și-au contestat autoritatea, astfel, profitând de context, Mircea a încheiat un nou tratat secret cu regele Poloniei împotriva regelui maghiar în 1403. În 1402
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
1432, Alexandru Aldea a fost obligat să participe cu un contigent alături de turci în timpul ofensivei turcești. În 1435, Sigismund a fost încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German și a organizat noi planuri de cruciadă. I-a readus la supunere pe despoții Serbiei și Bosniei, a sprijinit răscoalele bulgarilor și albanezilor din Balcani. După moartea lui Alexandru Aldea, a urmat o nouă dispută între Draculesti și Dănești. Vlad Dracul, un alt pretendent la tron, cavaler al ordinului Dragonului, a fost sprijinit să
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a închinat sultanului. Sigismund murise în decembrie 1437 și a izbucnit o răscoala țărănească în Transilvania. Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda să erau principii vasali Vlad Dracul și despotul sârb Gheorghe Brancovici al Serbiei. După campania din Transilvania, Vlad s-a închinat la Adrianopol otomanilor, unde și-a lăsat ostatici cei doi fii ai săi, viitorii domnitori, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. În 1440, Cruciadă antiotomană a fost
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
întoarce la Buda. După expediția din 1444, care s-a încheiat cu eșec, în 1448, a început o nouă campanie. În Bătălia de la Kosovo Polje (1448), așteptând ajutorul albanezului Gheorghe Kasrioti Skanderbeg, a cunoscut înfrângerea. Ioan a fost capturat de despotul Serbiei, Gheorghe Brancovici al Serbiei, și închis la cetatea de la Semendria, de unde a fost răscumpărat cu bani grei, după câteva luni. Ultimul război purtat de Ioan împotriva otomanilor s-a dat la Asediul Belgradului în 1456. În fruntea unei armate
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sprijinul Poloniei. L-a îndepărtat pe pretendentul la tron, Joldea și a intrat cu turcii în Transilvania, sprijinindu-l pe Szapolyai. A prădat Țara Bârsei pentru că nu a obținut răsplata cuvenită. În a două domnie s-a confruntat cu boierii. Despot Vodă a promovat protestantismul, a înființat școală de la Cotnar și i-a marginalizat pe boieri, de pe urmă căreia a pierdut tronul în timpul unei revolte Ștefan Tomșa a fost ales de boierii răsculați, îl ucide pe Iacob Heraclid și a prădat
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
om, neîngrădit de o lege, fiind arbitrar. Acesta a fost președintele parlamentului din Bordeaux și consideră că aceste instanțe, ca stările provinciale, au un rol că intermediari între rege și supușii săi. Puterea lor îl împiedică pe rege să devină despot. Parlamentele erau entuziasmate de ideile lui, în timp ce opinia publică le acceptă că apărătoare ale drepturilor oamenilor împotriva despotismului ministerial. Filosofii criticau instituțiile vechiului regim, dar nu se opuneau regimului pentru că nu erau revoluționari. Mulți dintre ei, ca Montesquieu, Voltaire și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de iarnă pentru "Les Bouffes" el a închiriat tot un teatru de bâlci, fostul "Théâtre des Jeunes Élèves", pe scena căruia a reprezentat în decembrie cu mare succes opereta "Ba-ta-clan", bazată pe libretul lui Halévy. Piesa implica prin figura unui despot care nu înțelege chineza, limba supușilor săi, o anumită critică la situația politică actuală, însă era în același timp după gustul maselor, conținând numeroase pasaje dansante. Critica a fost unanim pozitivă, Offenbach devenind astfel maestrul de necontestat al muzei ușoare
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
latin din Constantinopol, precum și cu papalitatea. În 1229-1230, Ioan Asan al II-lea încearcă să-și întărească poziția față de Cruciații din Constantinopol căsătorindu-și fiica, Elena, cu împăratul latin (de fapt francez) Balduin al II-lea. Acest proiect provoacă atacul despotului bizantin de Epir și Salonic: Teodor I Anghelos Duca Comnenul. Ioan Asan al II-lea îl înfrânge pe Comnen la Clocotnița (pe fluviul Marița, în bulgărește: Клокотница) în ziua de 9 martie 1230. Teodor Comnenul este făcut prizonier și orbit
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
dovadă de omenie, alții considerându-le ocazii de rotunjire a propriilor venituri, alții, cu o cruzime antisemită dezlănțuită, instituind legea bunului plac. În împrejurările retragerii, în unele locuri au fost unele cazuri de răfuieli ale unor evrei cu astfel de despoți locali. Este greu de apreciat frecvența, sau chiar existența unor astfel de incidente dintr-o documentație în care evreii erau folosiți ca pretext al retragerii. Sintagme de genul: „evreii din Bucovina”, „evreii din Chișinău”, „populația evreiască din Bălți”, „evreii și
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria, Francesco Mario Pagano și Giambattista Vico. Țarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al II-lea a fost prototipul despotului iluminat. Alții de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei și Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
mult decât cuprinzătoare de legi și măsuri adoptate de liberali sau sub directa lor îndrumare, printr-o analogie extrem de sugestivă: dacă în extremul orient, cineva ar auzi de la locuitori o povestire a unei lupte prin care ei au înlăturat un despot crud și desfrânat, ca să puna în locu-i o persoană potrivită. Dacă acel cineva le-ar spune că ei n-au schimbat esențial natura guvernământului lor, el i-ar uimi peste măsură; si cu greu i-ar face să înteleagă că
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
desfrânat, ca să puna în locu-i o persoană potrivită. Dacă acel cineva le-ar spune că ei n-au schimbat esențial natura guvernământului lor, el i-ar uimi peste măsură; si cu greu i-ar face să înteleagă că nlocuirea unui despot răuvoitor cu unul binevoitor lasă, totuși, în picioare, despotismul. Astfel se justifică si paradoxul cu care a început; conservatorismul si liberalismul s-au ivit, la origine, unul din vremurile statului militar, iar celalalt, din industrialism. Se întelege că, întrucât ceea ce
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
tron cu unchii săi, Ladislau al II-lea (1162-1163) și Stephen al IV-lea (1163-1165), care au primit împotriva lui ajutor bizantin. În timpul domniei sale, împăratul Manuel I Comnenul a ocupat provinciile sudice ale regatului sub pretextul că fratele regelui, Béla ("Despotul" Alexius) trăia la curtea sa. Ca logodnic al singurei fiice a împăratului, „"despotes" Alexius” a fost un timp moștenitorul tronului imperial (1165-1169). După moartea lui Ștefan al III-lea, la tron a urmat regele Béla al III-lea (1173-1196) care
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Monomachos, se precipita aici, imediat urmat de împăratul însuși, iar partea septentrională a Thessaliei, până la frontiera catalană, era imediat încorporată Imperiului Bizantin. Triburile albaneze care se stabiliseră în Thessalia și reușiseră să-și păstreze până atunci independența se supuneau împăratului. Despotul Epirului, Ioan Orsini (1323-1335), care încercase să cucerească partea occindentală a Thessaliei, era alungat și trebuia să evacueze teritoriul. Acum, când Thessalia era anexată, trebuia urgent rezolvată problema epirotă. Luptele neîncetate, pretențiile rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
era anexată, trebuia urgent rezolvată problema epirotă. Luptele neîncetate, pretențiile rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o agitație profundă în regiunea Epirului, iar căderea despotatului nu era decât o chestiune de timp. Victoria bizantinilor la Arta grăbea finalul acestuia. Despotul Ioan era otrăvit de soția sa; Anna, care prelua regența în numele fiului său Nikephor al II-lea, deschidea negocierile cu împăratul. În fruntea unei puternice armate, al cărui nucleu era format din trupe turcești, Andronic și Cantacuzino vor traversa Thessalia
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
și ele încorporate imperiului, după 130 de ani de secesiune. (Anna calculase greșit: ea scontase că recunoscând suzeranitatea bizantină, va continua să domnească peste țară, în numele fiului său, dar împăratul nu voia să audă de menținerea puterii vechii dinastii a despoților, care era legată de tradițiile autonomiei politice a Epirului. Administrația țării era încredințată protostratorului Synadenos în calitate de guvernator imperial; (Anna și Nikephor se vor instala la Thessalonic, cu câștigul unei rezidențe și a bunurilor). Dar puterile occidentale care aveau interese în
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
în persoana lui Nikephor, care se simțea frustrat și pe care-l puteau îndrepta împotriva lui . În timpul mandatului de împărăteasă latină titulară, Catherine de Valois, care domnea atunci asupra principatului Achaiei, guvernatorul angevin din Dyrrachion (Dyrrachium) declanșa o revoltă în numele despotului detronat. Nikephor al II-lea era proclamat la Arta, iar protostratorul Synadenos era făcut prizonier. Dar, doar câteva orașe se ridicau, marea majoritate a țării rămânând fidelă împăratului grec. Deoarece în primăvara anului 1340, Andronic al III-lea și Ioan
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
(în ) este o cetate medievală fortificata din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și Viminacium. În mijlocul turbulentelor ce au avut loc în perioada cuceririi Balcanilor de către otomani de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului Ștefan în 1426, Đurađ Branković, nepotul și succesorul lui Ștefan, a trebuit sa retrocedeze ungurilor Belgradul. Pentru a compensa această pierdere, Đurađ a decis să construiască o nouă capitala și a ales locul unde se află astăzi orașul Semendria. Semendria
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]