565 matches
-
are conștiința drepturilor și aptitudinea exercițiului lor o asemenea constituție mai poate funcționa; dar acolo unde masa națiunii, adecă alegătorii, sunt într-o stare destul de primitivă, ea nu e mai mult decât un mijloc dat ambițioșilor inteligenți de-a guverna despotic țara sub masca libertății. Ceea ce s-a făcut și ceea ce au și devenit Zancov, Karavelov și consorții. Demult raporturile agentului diplomatic și ale consulilor ruși au arătat că situația devenea din zi în zi mai imposibilă pentru prinț, mai primejdioasă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ea nu poate permite ca una sau alta să fie amerințate în coastă, nici prin urmare ca o altă înrîurire decât a sa să fie precumpănitoare în România. Dar această înrîurire poate să se exercite altfel decât într-un mod despotic. Ea poate fi blândă și chiar binefăcătoare, Se pare însă că, la București, nu se așteaptă nimeni la o asemenea înrîurire afară de câțiva oameni politici cari sunt acum la putere; apoi e sigur că vorbe ca cele rostite de d.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
țării și a domnielor ilustre, dar absolute, din trecut. însă atunci este absurd de a imputa partidului conservator relele guvernelor trecute. Domniile absolute, fie pământene, fie străine, fie prin conspirații interne, fie prin intrigi și tocmeli la Constantinopol, dar toate despotice în sine-le, la cari în durata lor efemeră toți căutau să se supuie, - iată trecutul țării noastre în liniile sale generale de la Radu Negru până la Convenția de la Paris, care a stabilit la noi pentru prima oară regimul parlamentar, sistemul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu greu de guvernul absolut în care aristocrație nu mai este sau nu mai poate fi; nicăiri despotismul nu va produce efecte mai stricăcioase decât în {EminescuOpXI 273} societățile lipsite de aristocrație, pentru că nici un alt soi de guvernământ ca cel despotic nu favorizează dezvoltarea tuturor viciilor la cari sânt supuse îndeosebi aceste societăți, împingîndu-le tocmai spre partea în care ele înclinau deja urmând unei porniri naturale. Oamenii, nemaifiind legați unii de alții prin nici o legătură de caste, de clase, de corporațiuni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
egală libertate” a fost enunțată deja dintr-o perioadă istorică foarte veche, și nu ar fi exagerat de a spune că ea izvorăște din conștiința Însăși a omenirii ca o adevărată axiomă. Chiar și În sclavagism, sau În epoca guvernămintelor despotice a fost proclamată, „nu fără riscuri și dificultăți pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
au legătură cu originea lor, cu scopul legiuitorului, cu ordinea lucrurilor În privința cărora sunt stabilite. Ele trebuie examinate din toate aceste puncte de vedere”. Rămasă ca exemplară, cercetarea lui Montesquieu stabilea existența a trei feluri de guvernăminte: Republican, Monarhic și Despotic. Filosoful francez releva că a cunoaște natura acestora, este suficient să avem ideea pe care o au despre ele, oamenii cel mai puțin instruiți. GÎnditorul observa concis: „Eu plec de la trei definiții, sau mai degrabă trei fapte, și anume: guvernământul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fapte, și anume: guvernământul republican este acela În care Întregul popor sau numai o parte a lui deține puterea suverană; cel monarhic este acela În care conduce unul singur, dar potrivit unor legi fixe și dinainte stabilite; pe când, În cel despotic, unul singur fără vreo lege și fără vreo regulă, mână totul după voința și capriciile sale. Iată ce numesc eu natura fiecărui fel de guvernământ. Trebuie să vedem care sunt legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
modificat însă foarte mult modul de gândire și stilul de lucru în clasă, cristalizate timp îndelungat în învățământul tradițional, prea puțin preocupat de această latură a personalității, dar care capătă în zilele noastre o valoare tot mai mare. Atitudinea autoritară, despotică creează blocaje afective, copiii neîndrăznind să pună întrebări, temându-se de eșec, de ironii. Autoritatea profesorului nu trebuie să se bazeze pe constrângere, ci pe competența profesională, pe obiectivitate și ținută ireproșabilă. Cadrul didactic trebuie să fie apropiat de elevi
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
iunie 1948 la București, dar Tito, așa cum am constatat deja, a lipsit. Rezoluția adoptată de cei prezenți constată că Partidul Comunist Iugoslav a adoptat o linie falsă, abandonând ideologia marxist-leninistă, se condamnă politică de critică sistematică la adresa U.R.S.S., caracterul despotic și terorist al regimului de la Belgrad, renunțarea la principiul luptei de clasă, lipsa democrației interne de partid, naționalismul excesiv al conducătorilor etc. În stadiul acesta încă nu se folosesc apelative jignitoare, liderii iugoslavi Tito, Kardelj, Djilas, Rankovici fiind numiți cu
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pe aceleași baze ca Convențiunea {EminescuOpIX 159} austro-ungară, ea promite un viitor destul de prosper comerciului și industriei noastre. Aceia care a studiat de aproape aceste două acte au putut remarca desigur că ele nu sânt nici prea liberale nici prea despotice, că ele nu repos nici pe liberul schimb în adevăratul înțeles al cuvântului, nici pe protecționism până la prohibițiune. Adevăratele baze asupra cărora repos aceste acte sînt: liberul schimb combinat cu protecționismul, de unde rezultă că industriile noastre încă slabe sau în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Schiță istorică a comunității armene din România, p. 28. Ultimul autor întrezărind între pricinile persecuțiilor și una de natură socială, „poziția acestei comunități consolidată de ocupațiile negustorești și de drepturile administrative protejate de domnii anteriori venind în contradicție cu viziunea despotică a lui Ștefan Rareș“. • Grigore M. Buicliu, introducere la Minas Tokatți, Cânt de jălire, p. 9; V. Mestungean, Istoria armenilor, vol. II, p. 56. secolul XVI ca principali susținători ai comerțului pe căile terestre ce străbăteau Europa Centrală îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
carnetul unui solitar, C. Stere respingea acuzația de trădător și înstrăinat, insistând asupra argumentelor ce-l determinau să fie împotriva alianței cu Rusia. Imperiul moscovit, aprecia Stere, este „ultima supraviețuire a despoțiilor orientale în Europa“ și, ca pentru orice stat despotic, „mijlocul cel mai sigur de a împiedica deșteptarea poporului și a reîntări temeliile absolutismului este o politică agresivă în afară“43. Pentru toți românii, obiectivul fundamental îl reprezintă realizarea idealului național, în întregimea lui: „Nu pot admite însăși concepția problemei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
serie de popoare din Asia, Africa și America, în condițiile în care descompunerea comunei primitive nu a dus la dominația relațiilor sclavagiste ci doar la o formă patriarhală de robie . În cadrul modului de producție tributal proprietarul funciar suprem era statul despotic. Drept urmare nu exista proprietatea particulară asupra pământului, ci doar posesiunea și folosința lui. Dependența economică și politică a producătorilor, apărea ca o relație de supunere față de stat, stat despotic care își însușea plus-produsul ca rentă funciară sub formă de tribut
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
robie . În cadrul modului de producție tributal proprietarul funciar suprem era statul despotic. Drept urmare nu exista proprietatea particulară asupra pământului, ci doar posesiunea și folosința lui. Dependența economică și politică a producătorilor, apărea ca o relație de supunere față de stat, stat despotic care își însușea plus-produsul ca rentă funciară sub formă de tribut, de unde și numele de mod de producțietributal. Și în acestmod de producție diviziunea socială a muncii a cunoscut o dezvoltare care a dus la producția de mărfuri, la apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
muncii a cunoscut o dezvoltare care a dus la producția de mărfuri, la apariția monedei, a capitalului comercial și a celui cămătăresc. Cu toate acestea aici economia naturală a rămas predominantă. Cât privește comerțul exterior, el era controlat de către statul despotic. Aici nu a existat diviziunea muncii între sat și oraș". Apud N.N. Constantinescu-co., Economia politică a socialismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 22. 75 Adam Smith, Avuția națiunilor, Editura Universitas, Chișinău, 1992, vol. II, p. 55. 76 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
câteva tipuri ce se repetă, mica birocrație provincială. Mircea Dicu, Diaconescu și Neagu, funcționari amărâți, se cinstesc cu țuică în timpul serviciului, apoi se toarnă, rând pe rând, la cadre. Comedia denunțului continuă (Dansul clapelor). Gigi Burlacu este un mic șef despotic însărcinat să laicizeze sărbătorile creștine. El are un plan și cere subalternilor înfăptuirea, neabătut, a obiectivului (Ultimul punct). Limbajul de lemn este aici, ca în toate foiletoanele, hrana spiritului comic. Valentin Bușniță, poet patriotic și revoluționar, are impresia că s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
de interes pentru birocrație). O birocrației care nu dorește să ia în considerare explicațiile celorlalți nu poate fi acuzată că nu respectă regulile, dar poate fi acuzată că uită adevăratul motiv pentru care există programele sau procedurile, că este prea despotică. Cu alte cuvinte, regulile devin un scop în sine; existența unui sistem de reguli, elaborat de autoritate, prin intermediul căruia se exercită controlul în organizație și se uniformizează comportamentele funcționarilor, oferă garanția atingerii obiectivelor stabilite la nivel organizațional. Neglijarea obiectivelor în favoarea
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
garantate într-o societate în care în cadrul instituțiilor statului aceste valori nu sunt principii de ghidare a funcționării lor. Valorile ideale europene ale societății trebuie translatate și la nivelul subordonat al instituților publice. O organizație în care există o conducere despotica, corupție, abuzuri în raport cu drepturile angajaților, conflicte, inechități, discriminare este puțin probabil să asigure în serviciile și funcțiile pe care le asigura pentru societate respectarea și promovarea valorilor europene. Integrarea europeană a unei astfel de instituții este perturbata. În România, un
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai puțin covârșitoare. Verdictul Fiamettei este dur: „bărbații de acest soi merită a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
teoretice, o ordine care riscă să devină dictatură doar când este subsumată unor "întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului francez, subsumându-se unei tonalități prescriptive, care face din recomandările oferite adevărate legi. De altfel, clasicismul francez își stabilește mai întâi regulile prin teoreticienii săi din prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în țările apusene, mai mult, cugetarea autorului, ideile lui, concepția istorică a lui sunt cele apusene. Autorul este vădit influențat de ideile umanismului apusean, care se manifestă în atitudinea lui critică față de izvoare, în ura lui în contra formelor de ocârmuire despotică orientală și [în] simpatiile lui față de formele de organizație politică și socială ale Apusului. Aceeași cultură umanistă îl face pe Grigore Ureche să afirme cu convingere romanitatea poporului românesc. ȘTEFAN CIOBANU În istoriografia română este cel ce descoperă perspectiva. Vechii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
corporativ au fost puse o dată cu constituirea orașelor și comunelor, trăsăturile distingându-se aici în procesul genezei sale, ca reacție contra regimului feudal. Negustori și meseriași, supuși unei dominații care le împiedica expansiunea și arbitrarului unei puteri pe care o considerau despotică, ei au cucerit treptat dreptul de a trăi "între ei" la adăpostul zidurilor propriilor orașe, de a se administra și organiza cum doreau. În "inima" feudalității ei au constituit comunități ce se eliberează treptat de puterile seniorială și episcopală pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sublinia că ierarhia politică se oprește la suveran, ei au adoptat alături de instituția monarhică de tip occidental elemente orientale de manifestare a puterii, ca de pildă eticheta bizantină în ceremonialul de la curte 35. Regalitatea însă nu a îmbrăcat niciodată forma despotică orientală. Curând, aceasta va fi "flancată" de așa numita Cour des Liges (Haute Cour), o adunare a tuturor vasalilor și valvasalilor, înființată de Godefroy de Bouillon, care exercita un control permanent asupra actelor regelui, având putere de decizie în cazul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Adunări a reprezentanților poporului 71. Statul este o persoană: cel ce o întrupează e numit suveran și are puterea suverană, toți ceilalți fiind supușii săi. Hobbes estima că doar constrângerea poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința regelui este voința poporului, iar un popor care se revoltă contra regelui său se autodistruge. Făcând distincție între "dreptul" și "exercitarea" suveranității, la Hobbes se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]