649 matches
-
lupta noastră se datora exact acestui lucru. Conversația pe care o avusesem cu Thea în legătură cu trăitul sub ochii altora, am povestit-o. Când a fost făcut oare atâta rău printr-o simplă privire și când a aparținut ochilor un asmenea despotism înfiorător? Cain a fost blestemat drept între ochi tocmai ca să nu-și poată ignora nici un moment imaginea în fața altor oameni. Iar poliția îi însoțește pe acuzați și pe suspecți la baie, iar gardienii se pot uita cât poftesc la deținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem... pe Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permite practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rău“17. Împărtășindu-le credința, el exemplifica prin abuzurile și silniciile autorităților de ocupație în anii campaniei din 1828-1829, când oamenii fuseseră puși la jug în locul animalelor rechiziționate pentru necesitățile frontului. Alături de cauzele externe, cele interne deja amintite (ilustrate prin despotismul unor domni de tipul lui Alexandru Lăpușneanu, calificat drept „Nero al Moldovei“) au contribuit la degradarea constantă a condițiilor de viață a moldo-valahilor, determinându-l pe autor să conchidă fără precauție că acesta „a fost cel mai rău guvernat popor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ariadna Camariano-Cioran? Pentru marea majoritate a cititorilor lor, ele duc la concluzia că situația pe care o descriu - practica politică de a pune interesele private înaintea celor colective, corupția, inegalitatea uriașă a averilor sau limitările aduse libertății - este caracteristică pentru despotismul oriental. Aici însă trebuie relevat că „despotismul“ nu e decât o formulă inventată de observatorii venețieni ai Imperiului otoman, incitați la această caracterizare stereotipă de cultura lor umanistă și de sistemul ideologic pe care se întemeia construcția oligarhică a Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lor, ele duc la concluzia că situația pe care o descriu - practica politică de a pune interesele private înaintea celor colective, corupția, inegalitatea uriașă a averilor sau limitările aduse libertății - este caracteristică pentru despotismul oriental. Aici însă trebuie relevat că „despotismul“ nu e decât o formulă inventată de observatorii venețieni ai Imperiului otoman, incitați la această caracterizare stereotipă de cultura lor umanistă și de sistemul ideologic pe care se întemeia construcția oligarhică a Republicii 64. Pentru a explica formidabilul succes al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cum sunt rutenii! Rusia, chiar nouă românilor ne-a aruncat cuvântul de «pretinsă naționalitate» și care în Basarabia nu tolerează cea mai nevinovată manifestare a simțului național! Dar toate cele șaptezeci de milioane de suflete ale naționalităților încătușate în Sahara despotismului moscovit strigă la cer!“18. România trebuie - considera C. Stere - să-și îndeplinească datoria față de sine. „Sunt convins că, față de interesul nostru de stat și de neam, față de situația de fapt în care ne aflăm pe urma întregului nostru trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și simplu - după ce a regretat, lucru meritoriu, elogiul pe care l-a făcut mai înainte khmerilor roșii - că Pol Pot și zbirii săi se ghidaseră după o ideologie de tip marxist. După Lacouture, un asemenea regim nu era decât un „despotism oriental” sau un „social-naționalism al câmpurilor de orez”. În consecință, „atunci când un ideolog marxist de cea mai pură tradiție leninistă se comportă fără posibilitate de contestare ca un nazist, explicația este simplă: tocmai pentru că era nazist și deloc comunist”. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al altor publicații similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat de R.v. capătă din când în când accente net antidemocratice, antisemite și chiar rasiste, mai ales în paginile de publicistică ideologică și social-politică, unde pot fi întâlnite titluri precum Despotismul democratic și Arianismul românesc. În acțiunea culturală a revistei, orientarea naționalistă se dovedește mult mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și al valorilor acesteia. Astfel, în rubrica „Profeți, luptători, ctitori” apar număr de număr medalioane dedicate unor personalități ale istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
degrabă, concentrate asupra rezolvării problemelor interne (de exemplu, eliminarea favoritismelor) decât asupra ajustărilor necesare alinierii organizației la mediul extern. Acest comportament birocratic devine patologic în cazul în care lipsa schimbărilor majore amenință programele și/sau serviciile care trebuie oferite publicului. Despotismul. O birocrație competentă înseamnă că își duce la îndeplinire sarcinile în mod eficient și eficace. Realizarea acestora implică adoptarea unor proceduri operaționale standard. Din păcate, aceste proceduri interferează cu receptivitatea. De exemplu, un dosar depus pentru tratarea unei boli la
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
mediul familial, are reacții întărite care pot merge până la stări de anxietate, deprimare, refuz al activităților școlare. Alți copii prezintă un grad ridicat de agitație, sunt neastâmpărați, violenți chiar, cu manifestări de negativism, iar în situații extreme, prezintă atitudini de despotism față de cei din jur (mai cu seamă față de cei mai mici ca vârstă). Datorită lipsei controlului vizual persoanele nevăzătoare simt nevoia unei ordini depline, a așezării și păstrării obiectelor în locuri bine delimitate, bine știute pentru a putea fi ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem... pe Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permite practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al unui gânditor care scria sub alte zodii spirituale decât cele franceze. III.6. Ignacio de Luzán În 1737 când Ignacio de Luzán își scria tratatul său de poetică, Spania se afla într-un decalaj imens față de restul Europei din cauza despotismului ecleziastic și politic care făcuseră, prin numeroase constrângeri ca starea generală a științelor și a literelor să fie una deplorabilă. Ecourile capodoperelor baroce ale lui Lope de Vega sau Calderon de la Barca se stinseseră deja, lăsând loc unei atmosfere oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
plan figurat și în plan real prin raportarea la contextul politic al Franței sub regimul lui Ludovic al XIV-lea unui absolutism nedisimulat. Se poate vorbi, în acest sens, fără a o face doar de dragul unei exagerări stilistice, de un despotism al teoreticienilor clasici. Că Boileau a reușit să subjuge, aceasta este ușor de demonstrat prin prestigiul său, prin contururile gigantice pe care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta este ușor de demonstrat prin prestigiul său, prin contururile gigantice pe care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același drum, dar nu l-au putut duce până la capăt. Despotismul lor a fost doar în intenție, a rămas mai mult în virtualitatea textelor și în asumarea deplină a acelor afirmate. Nu s-a putut manifesta total, deoarece nu a reușit să producă subjugarea definitivă a "supușilor". Dar vina nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
crede că decăderea Moldovei a fost determinată de nesocotirea legilor și a vechilor obiceiuri, de abuzurile și nedreptățile conducătorilor, ca principali agenți ai istoriei. În scurte secvențe intitulate Nacazanie silnim (Certare celor puternici), el evidențiază cauzele răului și condamnă energic despotismul, samavolnicia, încălcarea „legii”, violența, trufia, în care vede principalele motive ale degradării vieții sociale. Principiile morale provin din învățătura creștină, din tradiția boierească (și populară) autohtonă, iar pe cale livrescă din umanitarismul istoriografiei latine și polone, modelul său de atitudine față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
celei mai scurte perioade de anarhie"147. Regele Ioan fără Țară a "reușit" cel dintâi să unească toți supușii contra sa, stârnind o adevărată mișcare de "rezistență constituțională". Este momentul de trecere de la rezistența individuală la rezistența colectivă a stărilor. Despotismul regal a fost îngrădit de marea nobilime susținută de orășeni, mica nobilime provincială și clerul superior, iar rezultatul a fost, câțiva ani mai târziu, triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta reglementa, de la 1215, atât convocarea Marelui Consiliu (Magna
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de cealaltă parte fiind "toată nobilimea engleză". În ciuda datei oficiale (15 iunie 1215), Magna Charta Libertatum a fost sancționată la 19 iunie 1215. În acest fel, stările privilegiate l-au împiedicat pe rege să abuzeze în viitor de drepturile sale. Despotismul regal a fost îngrădit de marea nobilime, susținută de orășeni, de mica nobilime provincială și clerul superior, rezultatul fiind triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta a evidențiat spiritul de solidaritate care anima, după o jumătate de secol, "primele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cel mai ferm rege dintre toți predecesorii săi. A abolit autoritatea senatului, pe care l-a declarat senatul regelui și nu al regatului. Era econom, vigilent, neobosit; atribute care i-ar fi făcut pe supușii săi să-l iubească, daca despotismul sau nu ar fi transformat iubirea lor în frică. <footnote Edward Herbert The Life of ward Lord Herbert, of Cherbury, written by himself, Strawberry Hill, 1764, p. 3: "Charles XI, a warrior like his ancestors, was more absolute than any
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
doctrină nondualislă, În care Dumnezeul suprem este, În același timp, demiurgul cel bun al universului 35. Adițional, mai cuprinde o interpretare alegorică a Pentateucului, fără nici o urmă de antiiudaism. Și totuși ereziologii țin să sublinieze că Simon pune Legea pe seama despotismului Îngerilor cerești care guvernează prost lumea. Este, prin urmare, evident că autorul Revelației nu poate fi acel Simon descris de un număr de martori. La fel de evident este și faptul că, atîta timp cît nu intervine În rezolvarea problemei nici un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei șase Arhonți; laolaltă, cei șapte formează Hebdomada planetelor 18. Sophia nu pierde nici o ocazie de a-i trage pe sfoară pe cîrmuitorii universului care Îi terorizează pe oameni, În favoarea celor din urmă19. Nefiind Însă În stare să pună capăt despotismului propriului ei fiu, cere ajutor de la Mama celor Vii, care i-l trimite pe fratele ei „de dreapta”, Cristos. Acesta Îi devine partener (syzygos) și asigură mîntuirea umanității sub Înfățișarea lui Isus Cristos 20. O versiune independentă a mitului consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de putere (spre deosebire de numeroase regiuni din Africa Occidentală, sau chiar din regiunea sudică a Congo, regatele Bateke și Vili). Organizarea politică nu depășea satul guvernat de adunarea șefilor de rudenie (șefi familiali care nu aveau nimic de-a face cu despotismul). În unele cazuri particulare, un șef putea fi ales pentru a conduce temporar o federație de rudenii, sistem asociativ care nu trebuia să dureze decât o scurtă perioadă și care dispărea odată cu cauza concretă a formării lui. Șeful autoritar, impus
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
-lea. Iar loviturile de târnăcop ale sanculotului ateu din anul II* în medalioanele lui Ludovic al XIV-lea mai întâi în ochi arată că, aici, timpul trece greu. Dar "privirea unui popor liber nu poate să se îndrepte spre simbolurile despotismului". N-am văzut aceleași gesturi de curând, la noi, la Moscova, la Praga, la Budapesta, împotriva simbolurilor vizuale ale unui alt despotism? Reflexele idolatriei le alimentează pe cele ale iconoclasmului, dar acesta din urmă pare și mai vivace decât dublul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arată că, aici, timpul trece greu. Dar "privirea unui popor liber nu poate să se îndrepte spre simbolurile despotismului". N-am văzut aceleași gesturi de curând, la noi, la Moscova, la Praga, la Budapesta, împotriva simbolurilor vizuale ale unui alt despotism? Reflexele idolatriei le alimentează pe cele ale iconoclasmului, dar acesta din urmă pare și mai vivace decât dublul lui inversat. Vandalul, iconoclastul sau insurgentul pentru libertate în funcție de simpatii consideră că nu se pot extirpa amintirile unei legitimități fără a distruge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
supraviețuit trecerii de la microfon pe ecran. Nu e nici adevărat, stă dovadă Richard Nixon (exemple și contraexemple ab libitum). Noua mentalitate colectivă nu este pe atât de empirică și lipsită de prejudicii pe cât spune. Ea a înlocuit dogmatismul Adevărului cu "despotismul expresivității" (Michel Deguy). Ea are cultul fizionomiei și superstiția chipului, acest trup al trupului în care Verbul se mărturisește. Mai trivial, marile noastre figuri au interes să aibă niște mutre arătoase (numai grafosfera putea să-l ridice în slăvi pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]