312 matches
-
Nicolae Nistor privea vitrina cu păpuși imaginare legănate în nopțile de singurătate când spaimele de copil ascund alte spaime muzică tristă viață de noapte filmul acela ce rulează continuu aceiași stație unde coboară o femeie ce privește vitrina cu păpuși despuiate cocheta femeie leșină pe stradă când vede plângând o păpușe de iută ... Citește mai mult PĂPUȘILE DE IUTĂautor Nicolae Nistorprivea vitrina cu păpuși imaginare legănate în nopțile de singurătatecând spaimele de copilascund alte spaimemuzică tristă viață de noaptefilmul acela ce
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
iută ... Citește mai mult PĂPUȘILE DE IUTĂautor Nicolae Nistorprivea vitrina cu păpuși imaginare legănate în nopțile de singurătatecând spaimele de copilascund alte spaimemuzică tristă viață de noaptefilmul acela ce rulează continuuaceiași stație unde coboară o femeiece privește vitrina cu păpuși despuiate cocheta femeie leșină pe stradăcând vede plângând o păpușe de iută... III. PANTOFII PANACEU, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. Știu, doamnă, ce pantofi preferați: Tocul înalt - fantezii! Tocul jos - resemnare, speranțe trecute, Nemulțumirea
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
așternute pe rogojini de stuf, erau frunze de salate și rădăcini de plante ce așteptau să fie fierte. Doi copii mici, un băiețel și o fată, Levi și Talya, cu pielea înnegrită de soare, dar curați și cuminți, mai mult despuiați decât îmbrăcați, stăteau așezați pe o rogojină, așteptând răbdători să fie gata turtele și fierturile pregătite de mama lor, apoi să fie chemați la masă. În zilele bune, prin oalele de lut din cămară se mai găseau anumite bunătăți : pește
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
aceasta să își golească de sensuri propria-i interioritate, în loc să se lase desăvârșită de ele, și să își întindă cu nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realității la mase și a maselor la realitate este un proces de
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Ioniță, vecinul, și-mi spuse: -Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă... e balerină... și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță? - îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
un public al ei, care o iubește, nu sunt singurul, firește! A încântat și încântă de atâția ani pe cei ce ascultă muzica ușoară veritabilă, în chip condamnabil împinsă azi la margine, de muzica răcnită și „asezonată” cu trupuri aproape despuiate. Când apare în fața publicului, un artist care mijlocește întâlnirea omului cu frumusețea și fericirea prin muzică, așa cum e artista Marina Florea, răsare omul lăuntric din fiecare, ca să o vadă și să o asculte! Omul din afară e cel cu inima
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți
TOAMNĂ INUTILĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372084_a_373413]
-
viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ADÂNCURI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului Alchimie călătoare ca un vis de fată mare deșteptare. freamăt lin ca și vinul cel pelin destin. despuiată ca și roua de pe piatră agată. undă vie parfum roz de iasomie alchimie. ARIPI Dă-mi, Doamne, aripi să simt iar ce-i zborul mai larg decât noaptea, mai iute ca dorul ce deschide zarea sorbind departarea... Plouă... Plouă, și-
ADÂNCURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372862_a_374191]
-
vise-ai sustras cartilagii de-azur recidiva de-a fi ocnaș al poemului pur surghiunit în casa paingului pradă să-ți descânte-n tăciunii aprinși o pirandă să ai preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
venise, mâinile ei erau gheață, ce alchimie se petrecuse în corpul ei că la plecare ardeau. Iar el, la despărțire, simți acel fior care-l ai după ce te vizitează ielele, noaptea, prin poiene blestemate din pădure, când le găsești dănțuind despuiate și, căutând să faci dragoste cu ele, îți lasă sufletul nătâng și corpul beteag. -Noapte bună, doamnă Veronica Micle! -Noapte bună, domnule Mihai Eminescu! „Te sărut, pământ al primăverii, noapte a vieții mele care mi-ai adus idolul mult visat
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
ochii lui, numai că nu întotdeauna te simțeai comod ca femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat din doi pași lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
ușă. Eu am chemat-o dar dacă am adormit băut, nu-mi amintesc nimic din toată povestea. - Ești o mare figură, râse cu poftă Valentin. Auzi la el! Să cheme o femeie în cameră, asta să-l aștepte în pat despuiată și el să adoarmă ca fraierul pe fotoliu. Hai că ești caraghios de tot. Așa ceva nu am pățit niciodată. Să mă îmbăt atât de tare încât să nu mai știu de mine și nici ce fac. Dai semne de bătrânețe
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > CARNAVALUL CETĂȚII Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lasă-mi mie cuvântul acesta împodobit că o zeița a sacrificiului. Carnavalul e o artă nescrisa, e sufletul despuiat, etalat în stradă cu toate rănile înflorite... că o nefirească primăvară! Nimeni nu înțelege această parada, necunoscuții aclamă și râd; doar cuvintele se închid într-o nevăzuta și nebănuita tornadă, și-așteaptă tăcute nașterea unui taifun... Veniți la sărbătoarea cetății
CARNAVALUL CETATII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347275_a_348604]
-
ochii lui, numai că nu întotdeauna te simțeai comod ca femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat din doi pași lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
viață atât prin necazuri cât și prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne și câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simțeam despuiată în fața ta și-mi era rușine. Simțeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă și-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simțeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere și de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă la fugă prin curte căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă despuiată în flăcări pe ulița satului cu cealaltă torță în mână, pătrunse în propria-i ogradă și bagă capul în găleata cu apă din pridvor. - Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?... Intră în casă și la măsuță
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
zi noapte-n hora/ timpul se autodevoră.../ dulcea inimii roua/ naște lumea cea nouă” (Dulcea inimii roua). Tonul melodios de (des)cântec, specific poeziei populare, transfera textului poetic fiorii credințelor folclorice vechi: „La miezul nopții argintii/ răsar fecioare pe câmpii/ despuiate joacă-n luna/ cu silfii-n doruri se-mpreună/ nebunele Alea Frumoase/ saltă-n iarbă de matase;/ cui pe câmp îl întâlnesc/ mințile-i rătăcesc sucesc.../ pe cearcăn pe sub stele/ după zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
ușă. Eu am chemat-o dar dacă am adormit băut, nu-mi amintesc nimic din toată povestea. - Ești o mare figură, râse cu poftă Valentin. Auzi la el! Să cheme o femeie în cameră, asta să-l aștepte în pat despuiată și el să adoarmă ca fraierul pe fotoliu. Hai că ești caraghios de tot. Așa ceva nu am pățit niciodată. Să mă îmbăt atât de tare încât să nu mai știu de mine și nici ce fac. Dai semne de bătrânețe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
să-i mai las fecioare măcar pentr-o noapte că le vrea pe toate. Apare Luna, mândră cununa, lacul când privește apa strălucește. Chip de fecioară oglindește, bietul păcat mi-l amețește. Lacom, sărmanul, nu mai gândește. Păcat nespălat Sare, despuiat, în apă de lac, unde a crăpat. Lumea a scăpat de acel păcat ce-i mult criticat și cu greu iertat. Păcat de iubire, profundă trăire, ce vine în tine, om drag, cu plăcere, îți pleacă, din brațe, lăsând doar
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
noapte a fost furată o icoană și-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cer ne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipa când ne va judeca aspru zeul stingher Anii ne încearcă atingând cu aripa și lepădându-ne despuiați - în ce zare ? până se va termina de tot cu risipa vom mirosi a tăciuni stinși și-a uitare Ce-ai face dac-ai știi că de mâine te va chema la El să-ți pună aripe !? și tu să
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
în ... Citește mai mult Erezii ...Azi noapte a fost furată o icoanăși-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cerne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipacând ne va judeca aspru zeul stingherAnii ne încearcă atingând cu aripași lepădându-ne despuiați - în ce zare ?până se va termina de tot cu risipavom mirosi a tăciuni stinși și-a uitareCe-ai face dac-ai știi că de mâinete va chema la El să-ți pună aripe !?și tu să-L refuzi și
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
rugina, Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi Mimează revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Își flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
de rugina,Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploiMimează revenirea de stranie regină.Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii,Pe crestele rănite de nopți decolorate,Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii,Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate.Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci,Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânciși matură iluzii sub boabele de apă.Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost?Degeaba frânge arșiți prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului DE CE...?! De ce ni-i țara sărăcită? De ce ni-i apa otrăvită? De ce ni-i țara părăsită? De ce ni-i nația hulită? De ce ni-i limba încâlcită? De ce ni-s munții despuiați? De ce-s copiii exportați? De ce-s medicii alungați? De ce ni-i aurul furat? De ce-i pământul nelucrat? Unde-s vestitele sere Când exportam de toate cele? Ei le-au vândut pe trei arginți, Degeaba ne rugăm la sfinți. Poporul este
DE CE...?! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379672_a_381001]