1,116 matches
-
primă versiune în anii 1972-1977, în formă de ciclu romanesc cuprinzînd cele trei volume: Fără vîsle, Noaptea și Grădina Icoanei. Orizontul de așteptare nu era tocmai pregătit pentru o asemenea formulă, noutatea și curajul de a propune o construcție considerată desuetă au fost semnalate imediat. Modelul se pare că a avut succes și a fost reiterat de Alexandru Ivasiuc sau Mircea Ciobanu. Chiar dacă serios afectată de preferința optzeciștilor pentru genul scurt, construcția amplă a rămas pînă azi o datorie de onoare
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
de rigoare ale tonului și atitudinii. Care, de altfel, rămîn aceleași, de la un capăt la altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
Vieru - "o nulitate poetică" ș.a.m.d. În realitate, Petru Popescu este unul dintre cei mai talentați prozatori ai noștri, Cristian Țopescu - un extraordinar crainic sportiv (nu numai pe vremuri, ci și în prezent), iar Grigore Vieru, un poet poate desuet, dar înzestrat și sensibil, care are asigurat un loc în istoria literaturii române. Un tratament similar suferă în pamfletele lui Mircea Mihăieș poporul român însuși, privit cu un dispreț nedisimulat, în totalitatea lui. Dar aceasta este altă poveste... Ceea ce-l
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
mobilitatea, capacitatea de a modifica discursul în fel și chip, autorii în cauză au rămas fideli unui anumit tip de experiment lingvistic. Limitele acestui "stil" sînt evidente o dată cu "coborîrea în lume" a lui Gheorghe Ene, spre exemplu. Un incredibil aer desuet plutește asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-a lungul întregului său parcurs artistic. Tocmai din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
care acoperise, cu patru secole în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic! Și totuși, episodul n-are nimic desuet. Fervoarea intelectuală a autoarei salvează totul. Va fi greu de acum înainte să se vorbească de romanul românesc fără a lua în considerare Ultima cruciadă. Revista Observator cultural ar trebui să organizeze din nou un plebiscit critic pe tema primele
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât despre politică sau credință ca atare. L.V.: Romanele dvs. iau cititorul prin surprindere, îi demonstrează că gustul romanțios e desuet. Vă propuneți să surprindeți lectorul? E surpriza un scop major? D.L.: Consider că orice istorie de calitate ar trebui să-l surprindă pe lector. Dacă evoluția ei e previzibilă, nu prea mai are rost s-o citești (doar dacă e
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
estetică ale autorului, nu poate să treacă neobservată. Chiar dacă astăzi, în epoca permisivității și a performativității, cînd granițele dintre diversele discipline se efasează, iar studiile culturale se află în plină ofensivă, lectura unor eseuri de estetică poate părea o îndeletnicire desuetă, totuși cititorul care se va încumeta într-o astfel de "aventură", cu siguranță că nu va regreta. Căci metoda eseistului spaniol ni se înfățișează înainte de orice ca narație dramatică, peripeție. Această vocație a dramaticului, grefată pe intuiția autorului că orice
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
vast basm", ca o plonjare în superbă gratuitate "tămăduitoare": "De pe poziția aceasta a deplinei detașări ne dăm nereticenți pradă cîntecului său vrăjitor. Precum și peste măsură de saturați de șiretenie, pehlivănie, delațiune, minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face cu o schemă simplificatoare a antinomiei bine-rău. Relativizarea, jocul abscons al contrariilor nu scapă autorului care se interoghează și își răspunde
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele din Europa ori SUA, la festivalurile internaționale din ultimele decenii. Critica franceză în derivă, spre a ne limita la ea, strivește însă uneori aceste evoluții virtualmente salvatoare, crezînd a combate "academismul" desuet și naiv, tratează filmul lui Leconte, ca și pe cel al lui Daldry, cu un dispreț deloc subțire: înainte de a-l acuza în termeni postmaoiști pe debutantul britanic că "nu știe să filmeze munca", n-a economisit ieftinătățile ziaristice în
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Rămîne problema antisemitismului filosofului român: și nu acela din junețe, recunoscut și regretat de el însuși, ci acela de la bătrînețe (1988-1989), cînd, conform cărții d-lui Deaconescu, filosoful ar fi declarat mot-à-mot următoarele: "Să nu mai fim paraziții unei glorii desuete. Să nu mai vorbim de idealuri, ci să edificăm istoria propriei noastre identități. Ar fi cazul să sacrificăm în numele unui viitor care să nu fie neapărat legat de tragism și de o aritmetică simplă a deziluziilor. Și încă ceva important
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
tîrgul cu bunuri de vînzare... Privesc de la distanță transmiterea obiectelor de la unii la alții, pauzele dintre ele, tocmeala... Natura obiectelor condiționînd existența. Absurditatea lor văzute de la distanță. Patefonul cu goarnă pus să cînte demodat cum este - cîntă o romanță veche, desuetă, pițigăiată... imprimarea... Caracterul unui personaj pe care mă căznesc din greu să-l nasc, să-l aduc pe lume... acest suflet născocit pe care l-am îmbrăcat ca pe-o haină străină ce nu prea îți vine bine, te strînge
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Brașov se datorează însă și modului inspirat în care regizorul a operat tăieturi, mai ales în actul al treilea și a eliminat vorbăria multă și inutilă. Astfel, a dispărut cu desăvîrșire înclinația melodramatică - care ar fi putut imprima o amprentă desuetă - tensiunea relațiilor a crescut, a amplificat raporturile, a evidențiat balanța fină în care stau derizoriul și esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
registre și nivelînd exprimarea. Stilistica funcțională românească din anii '70, continuată de sintezele apărute în anii următori, a încercat, în linie structuralistă, o definire cît mai riguroasă a "sistemului stilistic" românesc: prin dezbateri interesante, din care însă azi ne apare desuetă obsesia de a determina exact numărul stilurilor și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis manualelor și devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba literară a stilurilor (sau limbajelor): științific (și tehnic
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
mai puține satisfacții istoricului decît aceea a comentariilor critice, concomitente ori succesive, acceptabile sau depășite, contradictorii sau asemănătoare. Cu alte cuvinte, băgasem de seamă că refacerea procesului de receptare continuă să ne intereseze și atunci cînd operele înseși ne apar desuete sau, pur și simplu, moarte estetic. E. Lovinescu punea această constatare la baza teoriei lui asupra mutației valorilor estetice. Mi-a trebuit un timp ca să mă conving de valabilitatea tezei. Cînd eram tînăr, conveneam cu oarecare neplăcere la ideea relativității
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
oameni de prisos, mutați de pe divan în dulcea lîncezeală din fotoliul de apartament. Printre ei, conștiințe mai "ascuțite" încearcă, în toropeala generală, să compare, știind prea bine că tot nu schimbă nimic. Și să compară în fața celorlalți cu morala lor desuetă, cu nostalgiile lor subversive față de optimismul general. Să poată spune, într-o discuție oarecare, pe teme "amestecate" (ca mai toate din carte), "tîrgul! Je m'en fiche...Gura tîrgului n-are nici o importanță și nu mă interesează. Apoi, cu o
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
către Apus". O asemenea degringoladă, o asemenea pendulare între centrele de putere și între varii concepții politice a favorizat dezlănțuirea naționalismului (pe urmele aberantului național-comunism), a antisemitismului (ridicol, deoarece numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce "trage" în formule. Altfel
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul celor doi scriitori bănățeni din generații diferite. Carnaval prenocturn este o masivă antologie din lirica lui Petre Stoica. Ea reunește patruzeci de ani de creație poetică, de la volumul Pietre kilometrice (1963), pînă la
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
și Ecaterina Săndulescu), capitolul aruncă o lumină crudă asupra statutului femeii în condițiile perpetuării unei mentalități patriarhale. Așadar nu atât din punct de vedere estetic ni se poate părea astăzi interesantă această culegere de curiozități (producții inegale, unele naive, altele desuete, multe bune de pus la muzeu); pentru un studiu al mentalităților însă, nu este lipsit de interes detaliul că multe dintre numele scriitoarelor antologate capătă rezonanță prin asocierea (ca fiice, soții, amante) cu personalitatea unor bărbați celebri (scriitori, savanți, publiciști
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
această descentralizare a literaturii. Dacă ierarhiile verticale nu mai pot fi resuscitate, lui Sorin Alexandrescu îi rămîn analogiile din paradigma istorică. Din acest enunț cu multe nuanțe ironice putem deduce că invocarea modelelor nu vine dintr-un tip de retorică desuet, ci dintr-un spirit vesel-trist foarte mobil, care jonglează cu posibilitățile, cu virtualitățile. Chiar dacă vorbește despre lucruri foarte serioase, peste tot plutește aerul "frivol" al speculației intelectuale, uneori utilă, alteori gratuită. N-aș vrea să se înțeleagă greșit. Raționalitatea este
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
cu actualul corp profesoral, nu doar "copii săraci și sceptici", ci aflat în plină dezintegrare intelectual-morală, degradat (majoritar!) până la ultima treaptă de servilism și corupție (morală și fizică!) dar, pentru un viitor imprevizibil...cine știe? poate că nu este DELOC desuet/inutil să reținem vorbele de mai sus, ale rectorilor "conservatori" (dar nu numai!), de mai sus...! 2. Tot la Antena 3, "pantalonarzii" retardați au dat, azi, 21 octombrie, o știre-bombă: ajuns, cu avocat cu tot, în casa uneia dintre victimele
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
numai din domeniul dansului, conform chiar titlului actualului proiect E-Motional: rethinking dance, el va selecta, sprijini și produce proiecte novatoare (marota zilelor noastre), care „regândesc” sau „reconsidera” dânsul. Valoarea nu este pusă explicit în discuție, fiind o noțiune ușor desueta, valabilă, încă, pentru cei formați în secolul trecut. Pentru cei de astăzi noutatea înseamnă implicit valoare. Cel de al doilea mare proiect, MAP - sharing of processes, în care MAP este acronimul din portugheză de la „Mostră de processos”, va pune accentul
Zona D (ans) – sfidează adversitățile by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2788_a_4113]
-
o lume numită astăzi, în mod curent, „barbarie medievală”. Iar pe deasupra, această viziune mai aparține și lui Eminescu, creatorul de care, tot după unii, ne-am fi cramponat iremediabil, fără să vedem progresul, noutatea și necesitatea ieșirii rapide din „patriotismul desuet” și din „naționalismul periculos”. În locul acestor etichete facile este bine să se recurgă însă la analize, iar în locul clișeelor, ivite din amatorism și teribilism, se cade să se apeleze la cercetarea de specialitate. Universul poetic eminescian cuprinde o lume infinită
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
un modern Maklai prin aerul rarefiat - miros înnecăcios de praf și-asfalt încins - sperând să reîntâlnesc o urmă de viață și doar acolo pe o buză-ngustă de trotuar în arșița de-aramă încleiate două furnici au împietrit surprinse-n desueta tentativă a conversației cu păr cărunt și bluză roz cea cu umărul stâng ridicat în unghi ascuțit față de tot față de toate cu trup rotund peste rochia gri revărsat cea cu privirea scursă pe vitrină cotidianul piercing prăfuit încrustat într-un
PIERCING de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383668_a_384997]
-
genetice. În ultimele decenii, la noi și nu numai, datorită noilor încercări de expresii vizuale (media, performance, happening, etc.) se încearcă o marginalizare a tuturor formelor de artă „clasice”, implicit a peisajului, mai ales de către tinerii creatori care le cred desuete, și în contradicție cu ceea ce ei consideră performanță. Este o viziune excesivă care, desi firească vârstei și mai ales momentului de criză pe care il traversează artă de o bună perioadă de timp, nu își găsește susținerea în realitate nici
Expoziţia de pictură – sculptură “Citadine” [Corola-blog/BlogPost/94117_a_95409]