10,196 matches
-
petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele grotei-scenă. Studiind biografia scrisă de Maurice Lever, jurnalul pe care Sade l-a ținut în ultimele cinci luni ale vieții, precum și corespondența cu soția sa, trei elemente s-au detașat și au ordonat povestea: Laura - muza lui Petrarca despre care Sade a aflat că a fost căsătorită cu un strămoș al său; ultima sa iubită, Magdeleine Leclerc în vîrstă de 15 ani; testamentul lui Sade în care o conjură pe
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
de experiențe ce se rînduiesc în tipare suficient de generoase spre a nu le anula caracterul de "mărturie". Astfel solitudinea e o "stare generală", repetabilă cu fiecare "caz" nou, topindu-se în inobservabil, în anonimat, în nonexistență, pentru a fi detașată, individualizată de poeții care se succed (evocarea nonexistenței e aci doar un mod satiric de-a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
său. "Oricând îmi poate reveni în minte și mi se poate potrivi (până la tare!) propoziția "Loco sum". În orice loc m-aș găsi al locului sînt. Sau de-al lui". (p. 117) Această adaptabilitate, labilitate cultivată dezvolta o atitudine dezinvoltă, detașată față de text. "Supraviețuiesc conștient metonimic. Și așa reajung zi de zi cine sunt: metonimeni"șpentru căț " Locul îmi permite orice" (p. 118). Și totuși, deși "religia" acestui volum este procedeul textuării, găsim aici și proze care încearcă să depășească cadrul
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
lovit cu asemenea forță. Instilându-li-se ideea că au o mare misiune de împlinit, dascălii au fost, de-a lungul vremii, cei mai batjocoriți dintre români. Când ceva nu mergea în industrie, cohorte de elevi însoțiți de profesori erau detașați să "deprindă" tainele eroicei clase muncitoare. Când agricultura socialistă, căzută în bot rău de tot, nu mai putea fi resuscitată decât cu forța armată și aceea a învățământului, profesorii au devenit un fel de sub-brigadieri, iar elevii niște argați debili
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
simte că urmează să se despartă de viață și vrea să se despartă lin și ceremonios, eventual să și sărbătorească despărțirea. Cezar Zdrăfculescu a făcut armata la "Flotila de bombardiere 1" de la Brașov și la un moment dat a fost detașat la o bază tehnică a aviației, din București. Apoi, în plin stalinism, a fost procuror și și-a demonstrat cu exces de zel devotamentul față de regimul comunist, pentru a-și "spăla" dosarul de cadre. în anii '60 s-a expatriat
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
capabili să înțeleagă de ce o minoritate ține atât de mult la limba ei, la tradițiile ei. În această carte eram un apărător al bunurilor noastre spirituale. Ideile din Reflecții de la Sils-Maria sunt mai europene, ca să zic așa. Aici sunt mai detașat, pot privi totul prin comparație. Nu e destul să te simți romanș și să te lamentezi, trebuie, la rândul tău, să fii un bun cunoscător al culturilor vecine, pe care să le poți îmbogăți cu experiența ta, deci să participi
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
s-ar fi datorat, între altele, prea mării distanțe care îi separă de doamne. Sursă mai temeinică a acestei rezerve s-ar putea să fi fost, totuși, faptul ca trubadurii erau poeți profesioniști, care scriau despre un sentiment abstract, complet detașat de persoana lor. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că a existat o dragoste în istoria Occidentului care a fost strictamente poezie, deci un demers precum cel al lui Paz e legitim, poate mai legitim decît unul istorico-social. Ceea ce nu mai
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
este gestul? Dacă Le Goff nu se înșela și lumea occidentală este într-adevăr o civilizație a gestului, întrebarea e extrem de dificilă, pentru că asta înseamnă că gesturile fac într-o asemenea măsură parte din existența noastră încît greu le putem detașă de experiență pentru a le transforma în obiect de investigație. Pornind de la un episod istoric înregistrat de un călugăr pe nume Richer, cel al gestului făcut de împăratul Otto al II-lea în timpul unei conversații aparent particulare și dedicate unui
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
de mișcare a trupului, care însă ulterior va deveni mișcare în sensul foarte larg al termenului, inclusiv că mișcare a sufletului. Gesturile oratorului, ca să revin la retorica, erau foarte precis codificate, pentru că retorica în sine excludea improvizația. Astfel ele se detașau profund de gesturile actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
și-a publicat India a precizat în prefață: "Cartea aceasta nu este nici un jurnal de călătorie, nici un volum de impresii, nici unul de amintiri. Cuprinde o serie de fragmente asupra Indiei; unele scrise pe loc, altele povestite mai tîrziu, alte cîteva detașate dintr-un caiet intim. Nu este, deci, o carte unitară asupra Indiei. În ceea ce mă privește, cred că o asemenea carte nu poate fi scrisă decît după șase luni de ședere în India: după trei ani, e peste putință. N-
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
cronologică inversă, creând o puternică impresie că privește în urmă. Volumul debutează cu o suită de Fugi postmoderne - "versuri din periodice, nepublicate până acum în volum". Ele constituie un prezent al creației poetice de care autoarea încă nu s-a detașat. Au ceva imediat și fumegos, nefiind încă integrate de conștiință cititorului în imaginea de ansamblu a unei opere cu care, în general, este familiarizat. Urmează poeme preluate din: Blues & Parcul, 1997, Sătul prin care mă plimbam rasă în cap, 1997
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
inimaginabile, al lui Mao Zhe Dong, surprins într-o atitudine de "Buddha viu, care din înălțimea secolelor se uită la foiala furnicilor barbare" sau cele odioase ale diverșilor activiști și politruci semianalfabeți, supunând "bandiții" intelectuali la o reeducare infama. Se detașează pe acest fond și un autoportret, care înfățișează un tanar, tot "bandit" intelectual, care va realiza foarte curând că "visul de aur" al comunismului se transformă, repede-repede, în cel mai cumplit coșmar. Conștient că întreaga să viață "s-a desfășurat
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
în țările Europei de Apus aceasta se formase încă în secolul al XVI-lea), care, de obicei, creează publicul care citește literatura. Iar lipsa publicului cititor nu îngăduia apariția scriitorului profesionist. Apoi românul nostru întîrzia pentru că individul nu e încă detașat de mediu. Nu se pot crea caractere de vreme ce nu există conflicte, tranzacțional și adaptabil cum e românul. Dar românul românesc a devenit, totuși, o realitate impunătoare, s-a citadinizat, încît s-a ivit necesitatea opțiunii între diferite modalități tipologice. Se
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluida și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată de picturalitatea consacrată prin practică tradițională. Pastă se așază cu o anumită densitate pe suprafața ei, formele se detașează și ele prin modelaj cromatic, iar compoziția se realizează cu o naivitate jucată, prin repetiții și simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe previzibilă și decorativă, care cucerește rețină și lenevește imaginația, aceste pânze monotone ale lui Vlădută au o
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
astăzi România, identificate de Sanda Golopentia, constituie un al patrulea pas, cel dedicat setului de valori mentale ale poporului român. Constantin Bălăceanu-Stolnici pune față an față două personalități de talie europeană: Dimitrie Cantemir și Nicolae Titulescu. Două "Siluete feminine" se detașează foarte clar pe fondul primelor decenii ale secolului XX: Ana de Noailles, corespondând cu Marcel Proust și Martha Bibescu, căreia Paul Claudel ai scria an 3 iulie 1948 că sfârșitul sComunismului, n.m. D.C.t "e aproape" și că "Gorila de la
Ipostaze ale spiritualitătii by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17498_a_18823]
-
cît și din punct de vedere formal și stilistic. Din lucrările dăruite lui Nedelciu, Ion Dumitriu apare că un pictor riguros, unitar, constant și interesat în principal de codurile reprezentării, în timp ce din lucrările aflate în posesia lui Petculescu pictorul se detașează că un personaj care tatonează mai multe registre, îmbină gravitatea cu spiritul ludic și melancolia intrinseca a formei cu transparență atmosferei exterioare. Scriitorii înșiși se oglindesc diferit în aceste lucrări: Mircea Nedelciu dezvăluie un chip moral egal cu sine și
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
și așa, alăturându-se fiului său și tinerilor protestatari din Paris ai mișcării Occupy și Indignados - cântă sublim pentru ei și e adulat... Sau „Regăsește o iubire abandonată din prea multă rigoare, dorința de a uita și de a mă detașa de toți și de toate.” (p. 162) Relli vine subit în vizită din țara îndepărtată unde se „refugiase” și iubirea lor „renaște, reînvie” cu aceeași forță și prospețime... Pascal, însă, nu poate „uita” nici în plăcutele discuții cu ea: „Este
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
generația de la ‘70”. Caragiale debutează ca scriitor junimist, iar prezența lui în cenaclul maiorescian a stat la baza celebrității sale timpurii. Fără a rupe complet cu colegii săi din tinerețe (Antero de Quental, Oliveira Martins, Teófilo Braga), Eça se va detașa treptat de estetica și de politica Cenaclului, pe măsură ce reputația sa de mare prozator se va instaura. Caragiale se va purta ceva mai puțin delicat cu grupul care îi făurise notorietatea, oferindu-i și rîvnitul post de director al Teatrului Național
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
și pentru pielea lui și când doi agenți ai poliției vin să-i propună un târg la serviciu mâinile îi tremură și tonalitatea vocii îi trădează anxietatea. În fața reporteriței își poate încorda un pic mușchii, e deja o vedetă, e detașat, poate juca rolul, în schimb nesiguranța îl vizitează în câteva rânduri. Wajda a înțeles că Walesa nu trebuie urcat pe piedestal, nu trebuie transformat în liderul providențial pentru că ar risca să piardă tocmai acest „mult prea uman” al naturii sale
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
de un microbuz. Șoferul a declarat că nu l-a văzut pe omul legii din cauza neatenției, informează . În urma impactului, agentul s-a ales cu umărul dislocat și a fost transportat la spital pentru îngrijiri. Polițistul este din Bistrița și era detașat pe timpul verii la Constanța.
Poliţist izbit în plin de un microbuz chiar pe trecerea de pietoni - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/25435_a_26760]
-
Capitala conduce detașat într-un top al celor mai bune orașe în care să te angajezi, cu peste 9.500 de posturi disponibile în prezent. Următoarele locuri sunt ocupate de Timișoara, Cluj și Brașov. Peste 30% dintre anunțurile de angajare vin de la firmele
Cele mai bune oraşe în care să te angajezi () [Corola-journal/Journalistic/25507_a_26832]
-
Gheorghe Grigurcu Negreșit unul din vîrfurile prolificei generații ‘60, Ilie Constantin se detașează suficient de peisajul acesteia. Nimic comun în producția d-sale cu fantazarea abstractizantă a lui Nichita, cu expresionismul de sumbre tălăzuiri în cheie rurală al unor Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, cu atît mai puțin cu hazul sorescian. Nimic comun
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, complexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei atare cărți”. Patru categorii de comentatori se detașează în opinia lui Angelo Mitchievici. Mai întâi, cei care vor să ne vindece cu ajutorul lui Caragiale de metehne și de teroarea istoriei. Lucian Pintilie și Mircea Iorgulescu sunt exemplele care citesc în textul caragialian posibilitățile antitotalitare și demistificatoare. Evident că
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
toate tăcerea magnanimă și răspunsul care aces tea d in Eminescu , “poe tu l nu vine niciodată de lângă noi. Durerea nepereche”, se află încă, într-o omului de a fi om. Singularitatea lui dimensiune mai puțin frecventată poate, Eminescu îl detașează dintre poeții în veacul XX; cum spuneam, peste obișnuiți așezându-l pe un tron de aur și vârfuri la propriu, acolo unde nu ajung purpură: ceva, într-adevăr, pe care nu prea mulți dintre muritori. Dimensiunea ni-l putem explica
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
ceramică, mai exact de porțelan, a Gherghinei Costea, deschidă la Galeria Simeza. Ceea ce unește aceste expoziții nu este nici perioadă în care au fost deschise, nici întîmplarea că două dintre ele sînt de arte decorativie și nici măcar faptul că sînt detașate în mod egal de presiunile tot mai puternice ale unui cotidian care a început să pătrundă cu agresivitate și în gesturile noastre cu bătaie mai lungă, ci o anumita particularitate a autorilor înșiși. Atît Georgia Lavric, cît și Aureliu Răzvan
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]