283 matches
-
deter minație arată faptul că variațiile variabilei endogene sunt explicate de variațiile variabilelor exogene. În cazul nostru, valoarea coeficientului de determinație este de 0,796, ceea ce arată că modelul ajustează bine datele din eșantion. Deoarece în această formă coeficientul de determinație este foarte puțin influențat de numărul de variabile explicative ale modelului, se folosește o altă formă a acestuia, și anume coeficientul de determinație ajustat. În cazul nostru, valoarea coeficientului ajustat este: 0,7398. Analizând coeficienții de determinație astfel obținuți pentru
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
0,796, ceea ce arată că modelul ajustează bine datele din eșantion. Deoarece în această formă coeficientul de determinație este foarte puțin influențat de numărul de variabile explicative ale modelului, se folosește o altă formă a acestuia, și anume coeficientul de determinație ajustat. În cazul nostru, valoarea coeficientului ajustat este: 0,7398. Analizând coeficienții de determinație astfel obținuți pentru modelul de regresie folosit, putem afirma că acesta este considerat în mod just. De asemenea, se poate constata că valoarea statisticii DW indică
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
formă coeficientul de determinație este foarte puțin influențat de numărul de variabile explicative ale modelului, se folosește o altă formă a acestuia, și anume coeficientul de determinație ajustat. În cazul nostru, valoarea coeficientului ajustat este: 0,7398. Analizând coeficienții de determinație astfel obținuți pentru modelul de regresie folosit, putem afirma că acesta este considerat în mod just. De asemenea, se poate constata că valoarea statisticii DW indică faptul că pentru modelul considerat nu apare fenomenul de autocorelație al erorilor. Pentru interpretarea
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
contururi mai vagi decât ale filozofiei -, dar cu care aceasta din urmă se corelează într-o perspectivă mai cuprinzătoare, realizată tocmai pe baza unor asemenea similitudini structurale, specifice viziunilor despre lume din cele trei domenii limitrofe. Făcând o paralelă între determinațiile istorice și pretențiile "științifice" ale diverselor metafizici, filozoful german constată existența unei tensiuni de neînlăturat între cele două aspecte la nivelul tuturor sistemelor care vizează un adevăr atemporal sau etern. Acest conflict irezolvabil îl conduce la concluzia că orice viziune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rezumă la o continuitate a formelor. Pe baza acestor determinații constatăm "corelația istorică a sistemelor", astfel încât putem vorbi despre o continuitate a preocupărilor și a atitudinilor prin modul în care ele se referă la problema universală. Fiecare conștiință filozofică și determinație conceptuală a filozofiei se constituie într-o replică la un trecut filozofic: În primul rând, filozofii vizează în mod direct enigma vieții și a lumii; de aici izvorăsc conceptele pe care și le formează despre filozofie, iar orice poziție pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
naște în cadrul acestei continuități, iar trecutul filozofiei acționează în fiecare gânditor în parte, astfel încât, chiar și atunci când are dubii în privința soluționării marii enigme, el este determinat de acest trecut să adopte propria sa poziție. Astfel, toate atitudinile conștiinței filozofice, toate determinațiile conceptuale care exprimă aceste atitudini filozofice alcătuiesc o corelație istorică" (s.n.)144. De altfel, noi am anticipat acest punct de vedere asupra continuității atunci când am discutat despre așa-zisa evoluție a epocii (vezi I, 3A) și despre rolul conștiinței istorice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am discutat despre așa-zisa evoluție a epocii (vezi I, 3A) și despre rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului (vezi II, 2Bb). După ce a delimitat cadrul teoretic în care se desfășoară filozofia, Dilthey trece la partea aplicativă: el urmărește, în funcție de determinațiile anterioare, principalele sisteme filozofice, spre a verifica temeinicia ipotezelor sale. Aici s-ar putea pune următoarea întrebare: Atunci în ce mai constă deosebirea față de metoda folosită de Hegel, de vreme ce și Dilthey pleacă de la un preconcept ideal (de la niște "presupoziții", cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi valabilă hic et nunc, dar nu și așa cum se întâmplă la Hegel sub specie aeternitatis, ca să preluăm expresia lui Spinoza, desigur fără nici o trimitere expresă la divinitate. f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de filozofie În concluzie, urmărind determinațiile conceptuale ale filozofiei, "rezultatul este negativ", consideră Dilthey: "Fiecare dintre acestea n-a fost decât expresia unui punct de vedere pe care filozofia l-a adoptat într-un moment al desfășurării ei", iar "contradicțiile majore dintre aceste puncte de vedere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la niște "concepte particulare ale filozofiei", pe cât de "inconsistente" în sine, pe atât de "importante" pentru determinarea "esenței filozofiei" din "punct de vedere istoric", pentru că ele se constituie în elemente pe baza cărora ajungem la conceptul generic de "filozofie". Nici o determinație conceptuală, luată separat, nu este în stare să ne conducă spre "esența filozofiei"; doar toate la un loc o pot face.168 Conștiința istorică pune în lumină "o extraordinară mobilitate" a acestor determinații variabile: de-a lungul timpului, filozofia și-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe baza acestor trăsături, esențiale pentru filozofie, s-a format în timp o corelație istorică a viziunilor despre lume, fapt ce implică o continuitate a scopurilor, a atitudinilor și expresiilor prin raportarea la problema universală. Fiecare conștiință filozofică și fiecare determinație conceptuală a filozofiei se constituie ca o replică la un trecut filozofic. Privite a posteriori și în sine, filozofia, religia și arta apar ca niște totalități constituite istoric pe baza unor multiple determinații sau expresii particulare; dar în această serie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o au obiectele lor. După ce am analizat corelațiile expresiei, revenim astfel în punctul inițial, cel al "unității structurale", așa cum ne îndeamnă figura cercului hermeneutic și sistemul de interdependențe pe care este construită viziunea filozofului german. Așa cum am arătat, Dilthey urmărește determinațiile istorice ale conceptului de filozofie și constată înrudirea diverselor Weltanschauungen, precum și conexiunea lor, pe baza căreia desprinde cele trei tipuri amintite. Luând ca punct de plecare "structura" conștiinței și pe "corelația" vieții, autorul consideră că tipurile de viziuni despre lume
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răspunde altfel: filozofia este "un drum", ceea ce înseamnă "desigur că nu este singurul posibil"101. Odată cu o Weltanschauungsphilosophie, este admisă deci și relativizarea adevărului metafizic. "Numim metafizică acea reflecție ce are drept premisă niște explicații particulare și care poate deduce determinațiile generale ale oricărei corelații universale precizabile", precizează Dilthey în Einleitung...102 (fapt care ne întărește convingerea că în cazul său nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian). Semnificativă rămâne atunci tocmai asumarea creativității pornind de la ceea ce Blaga numește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor" (A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 666). 69 Prin acest diagnostic căutăm de fapt să precizăm deosebirea fundamentală dintre Noica, pe de o parte, și Dilthey și Blaga, pe de cealaltă parte. Reamintim că Noica definește ahoretia "ca refuz al determinațiilor" (Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Univers, 1978, p. 103). Descrierea acestei precarități a spiritului este aproape un autoportret al autorului și evidențiază o atitudine de tip clasic, călăuzită de o etică pregnant stoică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai cu seamă pentru că el își asumă rolul de maestru spiritual: Este maladia născută sub un rapt sufletesc ori intelectual, ducând la o bruscă iluminare sau luciditate de conștiință, ce face pe subiect să-și interzică participația, să-și domine determinațiile, să vadă pozitivul non-actului și al negativului, acceptând înfrângerea, asimilând-o și intrând în indiferență, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și intrând în indiferență, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea rațiunii, care desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-un fel sau altul, toate deosebirile dintre cei doi filozofi. Este lesne de observat că "refuzul determinațiilor" ne trimite la o atitudine esențial clasică, iar conștientizarea absenței generalului la o frustrare conceptuală de tip romantic. 70 Cf. ibid., cap. II, consacrat catholitei. 71 C. Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986, p. 81
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
disciplină filosofică prin obiectul ei, prin domeniul ei de referință. Chiar de la Începuturi (meditația socratică și dialectica platoniciană asupra categoriilor moraleă reflecția etică s-a oprit asupra a ceea ce este binele, asupra Încercării de a defini esența binelui, Înțeles ca determinație fundamentală a vieții umane. Întreaga meditație etică este preocupată de tema fundamentală a binelui, dar această analiză asupra binelui nu poate fi făcută numai prin raportare la dimensiunea vieții morale practice, ci și prin investigație speculativă filosofică. Pentru a putea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci ca mișcare a acestora. El este, în mod esențial, viață a spiritului, care ajunge la întâlnire cu sine. Pentru Benjamin, această înțelegere a dialecticii păstrează, într-adevăr, doar apa rența istoricității. Imaginea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă coordonată a conceptului „ex pe rienței“: cea teologico politică. Odată cu aceasta, experiența devine o formă de acțiune, purtând mărcile intersubiectivității. Capitolul 2 TEOLOGIE POLITICĂ ȘI EXPERIENȚĂ Determinația epistemologică a experienței nu este suficientă pentru a înțelege sensul pe care conceptul îl are în scrierile lui Benjamin. O serie de enunțuri trimit, în plus, spre o dimensiune autentic istorică (echte historische Erfahrung) a acesteia. De exemplu, în textul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îl are în scrierile lui Benjamin. O serie de enunțuri trimit, în plus, spre o dimensiune autentic istorică (echte historische Erfahrung) a acesteia. De exemplu, în textul timpuriu Erfahrung (1913), publicat de Benjamin în ziarul Anfang, experiența este văzută ca determinație a unei vârste spirituale: fie un nume dat vieții goale de conținut autentic a generației secolului care trecuse, fie, într-o reinvestire semantică, un nume al asumării existențiale a spiri tului autentic al epocii prezente, de către noua mișcare cultu ra
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înțeleagă cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta, fiindcă devine evident că viziunea "că percepție" nu poate fi deosebită de viziunea că "revelație concretă a experienței spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
istorice pe care Blake a explorat-o atât de magnific în corpusul operelor sale" (1981, p. 42). Motivul principal pentru care nu pot împărtăși poziția critică a lui Aers este acela că, în cazul lui Blake, odată ce viziunea atinge climaxul, determinațiile individuale sunt efasate, iar viața umană este percepută că unitate, nu ca diversitate. Tocmai de aceea cred că, în Jerusalem, nu ne confruntăm cu "o perpetuare a formelor de dominație tradiționale mașcate în binevoitoarea transcendență a diviziunii" (Aers, 1981, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
terminologia sociologiei românești). Un prim răspuns îl putem oferi prin aceea că între cultură și civilizație a fost gândit un raport de opoziție, doar atunci când a fost întâlnit unul dintre următoarele contexte: * atunci când cultura este înțeleasă, din perspectivă istoristă, ca determinație națională specifică, expresie a originalității creatoare a unui popor (fiind, deci, proprie, incomunicabilă), iar civilizația este definită prin caracterul ei universal, colectiv și imitabil, produsele ei circulând de la o societate la alta; * al convingerii, proprie adepților dezvoltării istorice organice, în
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
continuare sînt reamintite principalele direcții de interpretare a procesului educativ: 1) practicile educative parentale reprezintă expresia rutinelor lor profesionale și depind de: complexitatea activităților profesionale ale părinților; nivelul autonomiei pe care îl au în muncă. Accentul este, astfel, pus pe determinațiile socializării. 2) practicile educative depind de anticipări și aspirații parentale față de viitorul status al copilului. Anticiparea școlarității lungi implică: accent pe autoreglare; influențarea prin motivare și prin modificarea contextului relațional; utilizarea mai puțin frecventă a tehnicilor de control. Din această
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
sinteză deschisă Pe baza literaturii de specialitate (vezi și www.guidelinesonlearning.com) reținem câteva elemente necesare formării unei culturi active a învățării: • Contextul în care este proiectată, realizată și evaluată învățarea școlară este multiplicativ, divers și greu controlabil în toate determinațiile lui. • Învățarea școlară are o natură individuală și socială. Fundamental, ea este proces experiențial, informativ și formativ, cu efecte în planul schimbărilor valorice stabilite ale comportamentului/conduitei celor care învață. • Principiile, legitățile și mecanismele învățării pot fi gândite ca traversând
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]