263 matches
-
zi, o noapte, viața unui om sau a universului, în general momente de tainica prefacere. După fixarea punctelor inițiale și finale ale traseelor cronologice, se vor reliefa dinamicile de-a lungul respectivelor axe, îndeosebi cea de abandon a unui prezent detestat și de recuperare, pe firul amintirii, a trecutului, timp fericit al speranței, iluziei și amăgirii. În cazul lui Salvatore Quasimodo analiza se concentrează asupra poeziilor: Nopții, Forme de arbori chinuite, Unde morții stau cu ochii deschiși, Valuri de râuri proaspete
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de ambii autori motivului tăcerii și tematicii temporale pune în lumina modul în care ei valorizează trecutul, opunându-l prezentului detestat. Însă trebuie subliniată o diferență importantă între cele două viziuni: Salvatore Quasimodo transpune respectivul motiv literar în versuri de adâncă reflexivitate, ce reflectă metamorfozele propriei interiorități. Leopardi pe de o parte utilizează diferitele ipostaze ale sonorității și tăcerii pentru a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este utilizat că vehicul al cunoașterii și al amintirii devenind, alături de imaginea sonoră, vector de distanțare față de un prezent detestat. De asemenea, secondează imaginile proiectate în trecut. Poate fi suflu al renașterii, al primăverii. Alăturat motivelor literare auditive pe care le potențează da naștere uneia dintre cele mai grăitoare, rezonatoare prezente din Canturi.346 Și nu ar fi lipsită de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mine chipul / acelei mari și-acelor munți albaștri / pe care-n gând mă și vedeam trecându-i, / tainice lumi și bucurii de taină / sârmanei mele vieți imaginându-i (Amintirile, vv. 19-24).411 Pentru Leopardi amintirea vremurilor apuse, diferite de prezentul detestat, are rolul de a întrerupe curgerea vieții aflate în zodia nefericirii, prin urmare pare să aibă o functie consolatoare asemănătoare cu cea a somnului, care, la rândul său, oferă ființei un răgaz și actualizează puternicele iluzii din copilărie. Amintirea și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alt trib Guayaki să părăsească pădurea și să se alăture celor din tabără. Pe lîngă cei 30 de Ache Gatu au mai venit, astfel, în 1962 și 1963, peste 70 de "Străini" (Iroiangi), cum a numit Ache Gatu acest trib detestat și evitat în hățișurile pădurii tropicale. La sfîrșitul lui 1963 își face apariția Pierre Clastres 46, tînăr etnolog francez, care avea șansa nesperată de a studia ființe umane trăind încă în epoca de piatră. Izolarea a ferit tabăra de refugiați
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și ea limite, neajunsuri, incoerențe. Să reamintim că ne-am propus să deschidem și să explorăm o cale de cercetare. Teoria posibilelor-imposibilelor e un mod de a vorbi despre oameni, de a-i descrie, de a-i face iubiți și detestați, de a-i certa. Am început această carte amintind că teorie înseamnă, mai întîi, spectacol. De exemplu, teoria bing-bang-ului nu e un spectacol al nașterii universului? Orice teorie, chiar științifică, e o punere în scenă. Spectacolul prezentat poate deruta, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bătrân. Cu o remarcabilă subtilitate descrie Emil Mladin presonajul colectiv din jurul buticarului Dan: o moluscă fără formă bine definită, personificare a ambiguității și a vicleniei, vădită în trecerea nevertebrată de la compasiunea față de eroul lovit de soartă, la slugărnicia față de consoarta detestată dar mai puternică. De altfel, într-un moment de luciditate, Clejan recunoaște că, fără incitarea otrăvită a acetei gloate invidioase, viața lui s-ar fi redresat de la sine. Trist este, și acest lucru diminuează expresivitatea artistică, faptul că niciunde nu
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
piscul ei cel mai înalt. Or, derulat pe mai bine de jumătate de veac, acest aspect a dus, în adevăr, la o saturație în raport cu abuzul de istorie, mit, figuri proeminente, oraculare, susceptibile de a fi, la un moment dat, respinse, detestate. Chiar și atunci când un atare discurs este mai elaborat, ca în cazul lui Edgar Papu, pe linie protocronistă, el ajunge să aibă efecte nocive, pe o scară mai largă, prin contaminări și distorsiuni. Un abuz de istorie și de figuri
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a făcut o observație usturătoare pentru orgoliul lui. Matei intrase în biroul tatei cu niște mănuși de piele fină, galbenă ca puișorii de rață. Tata a încruntat sprîncenele..." Supărarea nu îl împiedică pe tînăr să-l agreseze financiar pe cel detestat "pe care l-am touchat fort galamment" folosind metode specifice lui Gore Pirgu. În felul sinistrului personaj receptează corespondența mateină și unele evenimente istorice ceea ce rămîne jenant pentru viitorul șef de cabinet de la Ministerul Lucrărilor Publice sau șef birou presă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lucrul cu indivizii în formare. Binecuvântare sau blestem, cadrul didactic poartă pe umeri povara dulce sau amară a responsabilității de a „lansa în viață” tineri pregătiți să facă față provocărilor unei lumi în permanentă schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de a completa sau de a desăvârși formarea viitorilor cetățeni adulți. În acest context nu ni se pare o exagerare afirmația că școala în sine contribuie în mică măsură la construirea autonomiei elevului; responsabilitatea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
considerată ca o copie mediocră, nesatisfăcătoare a lumii reale, minată de clișee și numeroase locuri comune, imposibil de controlat în planul compoziției supuse arbitrarului ca amploare și ordine de prezentare a elementelor sale, descrierea, cu vocația sa excesiv ornamentală, cu detestatul său defect de a perturba dinamica narativă, încetinind curgerea lină, implacabilă a evenimentelor, frustrînd curiozita-tea neastîmpărată a cititorului, nu pare să intereseze pe teoreticienii text-discursului. Pe la sfîrșitul anilor '70, în literatura de specialitate din Franța, mai precis în Dictionnaire raisonné
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
această subită cotitură de 180 de grade. După alegerile din 2004, câștigate de Traian Băsescu cu 51, 22% din sufragii, acesta va crește vertiginos în simpatia populației, mai ales datorită discursului său populist, spontan și direct, îndreptat contra unor categorii detestate oricum de majoritatea cetățenilor: oamenii bogați și politicienii cu deosebire cei din guvern și parlament asociați automat cu corupția la vârf. Încurajat de această bruscă încălzire a opiniei publice, la doar câteva luni de la constituirea noului guvern, susținut de o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care a urmat, însă, Băsescu a fost reconfirmat în funcție prin votul popular, prea puțin sensibil la argumentele de drept constituțional, copleșit de propaganda PD (între timp devenit PD-L) și iritat de interimatul prezidențial al unuia dintre cei mai detestați PSD-iști, Nicolae Văcăroiu. E adevărat, victoria lui Traian Băsescu nu a fost în niciun fel una decisivă, la referendum prezentându-se mult mai puțin de jumătate din numărul alegătorilor cu drept de vot, dar oamenii președintelui au putut clama
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dialoguri ibseniene, pe canavaua unei structuri de tragedie, Lovinescu compune în fapt un "hibrid" în care înlocuiește "dialogul frânt", abia șoptit (admirat la dramaturgul norvegian), cu pledoaria emfatic-grandilocventă, și atribuie fatalității o motivație mai mult biologică decât literară, în linia detestatului teatru naturalist. Dacă autorul nu ar fi ținut morțiș la ideea de tragic, De peste prag putea deveni o foarte reușită melodramă. N-a fost să fie. De altfel, caracterul schematic al piesei sare în ochi chiar din textele de escortă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și toți cei asemenea lor, sau cămătarii, care împrumută sume mici cu dobândă mare. Toți aceștia primesc de unde nu trebuie, și mai mult decât trebuie» (Etica nicomahică, IV, 1121b). Iar în Politica I, 1258b, scrie: «[...] absolut pe drept cuvânt este detestată camăta - pentru că proprietatea provine de pe urma banului însuși, și nu de pe urma țelului cu care a fost introdus. Căci el a apărut în vederea schimbului, dar dobânda îl face să se înmulțească [...]. Așa încât, dintre modurile de înavuțire, acesta este în cel mai înalt
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ar zice uneori, pune voința lor hotar între sine și orice exces neîngăduit de ei, acceptând până și să dea înapoi alor săi leșul lui Hector. Supunerea lui nu este mai mică față de evidența adevărului, când e vorba de cineva detestat, ca Agamemnon, căruia îi recunoaște meritul de a fi fortificat bine tabăra ahee, chiar dacă nici parapetul nici șanțul nu pot opri, în absența lui, a lui Ahile, avântul lui Hector. Hector, despre care tot el spune, într o clipă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ar zice uneori, pune voința lor hotar între sine și orice exces neîngăduit de ei, acceptând până și să dea înapoi alor săi leșul lui Hector. Supunerea lui nu este mai mică față de evidența adevărului, când e vorba de cineva detestat, ca Agamemnon, căruia îi recunoaște meritul de a fi fortificat bine tabăra ahee, chiar dacă nici parapetul nici șanțul nu pot opri, în absența lui, a lui Ahile, avântul lui Hector. Hector, despre care tot el spune, într o clipă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Europa și aproape toate revoluțiile au avut la bază și povara suportării impozitelor. Eduard Bernstein a relevat că „problemele privitoare la impozite din secolul al XVII-lea au provocat opoziția puritanilor contra lui Carol I; opoziția contra unui impozit 27 detestat a dat În secolul al XVIII-lea coloniilor din America de Nord ale Angliei, prilejul să se desfacă de patria mamă și să se Întemeieze Statele Unite ale Americii”17. Totodată, abuzurile fermierilor În privința impozitelor din mijlocul secolului al XVIII-lea, au constituit
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Dictatura montagnardă și thermidoriană a fost înlocuită (e drept, în forme mai puțin sîngeroase) cu dictatura napoleoniană. Rezultatul a fost că Bonaparte, înfrînt în final pe toate fronturile de luptă, a lăsat Franța mai săracă decît o găsise și mai detestată decît fusese. Paradoxul este că francezii sînt în același timp și republicani ireductibili, și servanți credincioși ai cultului lui Napoleon. Din păcate, orgoliul galez se înalță pe o uriașă hecatombă. Istoriografia victoriană este bogată nu numai în monografii și sinteze
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pedigree nobiliar vechi de secole, de vreme ce tatăl ei era cel de-al XIV-lea conte de Strathmore‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Or, de la Henric VIII nu se mai întîmplase ca regina să fie autohtonă. Iar numele de rezonanță teutonică erau încă din secolul XVIII detestate (v. vol. 3). b) Familia regală a refuzat pe tot parcursul războiului să părăsească Londra bombardată de Luftwaffe, cu excepția unor scurte vizite la Windsor (unde nu erau mai puțin în primejdie), chiar și după bombardarea palatului Buckingham, deși majoritatea școlilor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
exces, fiindcă nimănui nu-i este milă de un scelerat. Trebuie deci ca ele să aibă o bunătate mediocră, adică o virtute capabilă de slăbiciune, și să ajungă în nenorocire prin vreo greșeală care să-i facă de plâns sau detestați." Chiar dacă ambii autori, pe plan teoretic, îl au pe Aristotel ca model, Racine, și aici, se arată mai apropiat decât Corneille de dramaturgia antică, al cărei model îl utilizează în toate piesele sale, ceea ce nu se întâmplă în cazul lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înainte să înceapă toată povestea. Deci care părți din mine s-au schimbat? m-am întrebat eu vag. Ce mă face atât de diferită de femeia care eram, care a pășit de atâtea ori în atâția ani în magazinul acesta detestat, pentru a-și face cumpărăturile? Conștiința, desigur. Amintirea. Cunoașterea. Faptul că știu ce a făcut el - ce au făcut ei doi. Știu. Deși mă prefac că-mi continui viața ca și cum ar avea un sens, știu că totul s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Acumtc "Acum" Judy D upă ce cumpărasem dischetele nu prea voiam să mă întorc acasă, în ciuda frigului. Mă tenta ideea de a merge pe drumul cel lung înapoi pentru a evita orice șanse de a o vedea pe fata aceea detestată, numai că, la fel ca de multe ori, am fost atrasă ca de un magnet răuvoitor să risc să o văd mergând pe drumul cel scurt pe lângă magazin. O văzusem de câteva ori în ultimele luni: mai întâi arătase uluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
subțiri, care păreau pline de articulații. Forma aripilor delicate și prelungi. Și Îl copleși un sentiment de venerație pentru alcătuirea minuțioasă și precisă a acestei creaturi, care nu i se mai părea dezgustătoare, ci minunat de perfectă: reprezentanta unei rase detestate, proscrisă și exilată În canalele de scurgere, care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
concura cu adevărat adulții sunt matematica și muzica. Psihologic, acești copii sunt foarte complecși, adeseori singuratici, izolați de cei de seama lor și chiar de propriile familii, din cauza talentelor pe care le au și pentru care sunt deopotrivă admirați și detestați. Aptitudinile sociale sunt adeseori retardate, făcând incomode interacțiunile din cadrul grupurilor. Pentru Harry, provenit din periferii, problemele erau amplificate. Odată Îi spusese lui Norman că pe vremea când Învăța despre transformatele Fourier, ceilalți abia Învățau să joace baschet. Era posibil deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]