279 matches
-
acestea cu răutate, ca și cum vorbele ar fi avut un sens cunoscut doar de el. Dacă Dexter era un bețiv trist, Parson era în schimb tipul bețivului răutăcios, agresiv. Se știa slab și urît, se știa murdar, se știa disprețuit sau detestat și ura întreaga omenire, care, în momentul acela, lua forma feței acelui Maigret placid care îl privea cu ochi mari și calmi, așa cum te uiți la o muscă agitată din cauza furtunii. - Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce acolo, în
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
reuniune. Nu m-a mirat dezertarea lor, cît rapiditatea cu care s-a despărțit grîul de neghină și proporția derizorie a acesteia din urmă. Cea mai mare parte a vieții noastre active s-a desfășurat sub un regim de toți detestat. Dar valoarea individuală a răzbătut uneori la suprafață. Modești, fără să ajungă la vîrful piramidei (acolo unde se instalaseră politrucii, lichelele și odraslele lor), cantemiriștii au activat etern în eșalonul doi, doar ca profesioniști, dar ca profesioniști de mare calitate
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
frunte cu Croce, Gundolf, Eliot, Curtius și, nu în ultimul rînd, Thibaudet, care afirma răspicat: "Critica e născută moartă, dacă la baza și în cursul ei nu este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi de-atîtea ori detestată, a "impresionismului", id est a esteticului. Mărturisim a nu fi deloc convinși de perenitatea "noii critici", a teoriilor literare și metodologiilor antitradiționale, adesea exclusiviste, călcîndu-se pe picioare nu o dată din intenția expresă de-a pune în paranteză sensibilitatea, gustul, stilul
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
pamfletar extremist, Arghezi uită ,pravila de morală practică", de care face atâta caz altă dată. Gratuitatea estetică și ludicul, negația de amorul artei sunt imorale în pamflet, care năzuiește spre o anumită eficiență, constând în anularea adversarului sau a ,obiectului" detestat, anulare cerută însă pe baza unor argumente rațional imbatabile. Altfel, crezând că ,totul e permis", pamfletul conduce spre denaturarea spiritului critic. În câteva dintre pamfletele sale ,extremiste" Arghezi sfidează deopotrivă morala, rațiunea și pudoarea. De aceea, nu aș numi - așa cum
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
rele. E de la sine înțeles că versurile măcar acceptabile sunt proze versificate, cu sâmbure de parodie. Așa cum le-ar fi scris, bunăoară, Mitică, într-un exces amestecat de dragoste și ură. Fiindcă țintele, de bună seamă, sunt amicii, admirați și detestați deopotrivă, cu un patos îndeajuns de cârcotaș cât să nu dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
dar cînd tu ești steril, cînd nu produci nimic și scrii numai jurnal ...". Firește, aci încape o discuție. Suntem oare capabili a disocia cu strictețe "elementele prozei" valide, amintite chiar de romancierul în chestiune, "portrete, dialoguri, amintiri", de cele ale detestatului jurnal, care nu exprimă, vai, de-atîtea și de-atîtea ori, exclusiv, "o accidentalitate oarecare, care nu e interesantă"? Cum ne-am încumeta a nu socoti jurnalul literar o operă autonomă? Putem blama o speță a literaturii în principiu? N-ar fi
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
consideră ca posibil lider al unei fracțiuni din Partidul Comunist cu care s-ar putea colabora. Idee, nefastă pentru el, care e aflată de cei din conducerea partidului, formată din cinci inși, din care el, Pătrășcanu, era exclus. Ba chiar detestat. Gheorghiu-Dej continua să-l considere un trădător iar grupul Pauker-Luca de asemenea. Deși, aparent, pe creasta puterii era, de fapt, un excomunicat. Practic, din 1946 e urmărit de Serviciul Secret de Informații, apoi de Securitate și se alcătuiesc informări despre
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
nu încetează să-l deplore și să-l "demaște" de-a valma. într-unul din romanele Simonei de Beauvoir personajul principal, confruntat la nesfîrșit cu o imagine a sa monstruoasă în care nu se recunoaște, sfîrșește prin a sparge oglinda detestată, desființînd sursa vie a reflectării. La fel, după părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica schițată mai sus, aș spune că
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
mulți, dintre scriitorii noștri. Așa încât antologia e și una a absențelor, a poeților care ar fi putut scrie sonet, dar s-au ferit. Și, de bună seamă, o prenumărare a felurilor în care inspirația se supune formei, uneori salvatoare, alteori detestată. Șirul îl deschide Asachi, cu sonete nemeșteșugite, aș putea spune (și e de așteptat, într-o limbă română care-și căuta tonurile) și neavând mai nimic, nici ca selecție a temelor, cu sentimentele vaporoase care animă sonetul în alte părți
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
metanoia în legătură cu omul plin de vinovății de care dorește cu ardoare să uite. Prizonier al tranzienței, prea puțin doritor să revadă „fantome“ și cu atât mai puțin apt să asculte avertismente - Casandra fiind, probabil, pentru el, paradigma umană cea mai detestată -, cetățeanul de azi îl determină pe Tony Judt să noteze următoarele: „Scriind în anii ’90 și apoi după 1 septembrie 2001, am fost adeseori izbit de insistența perversă a contemporaneității de a nu înțelege contextul dilemelor noastre actuale, acasă și
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
mai ales amintirea plăcută a unei vârste minunate. Cred că pentru a fi fericit trebuie să ai mereu puterea de a o lua de la zero. Să te îndrăgostești de fiecare dată fără frică. Să te lași curtată, admirată, iubită, plânsă, detestată. Ăsta e jocul fascinant al dragostei care te face să te simți vie. Mă gândesc că multe dintre deciziile unei fete țin și de educația primită acasă. Dacă părinții o să-ți repete că primul trebuie să fie și ultimul, până la
Andreea Esca a dezvăluit când și-a pierdut virginitatea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/28129_a_29454]
-
limbajul său poetic a trebuit să fie cel lamartinian. Scriitor sensibil și cu intuiție lingvistică precisă, Alexandrescu a optat pentru ceea ce, la 1830, reprezenta modernitatea; dar a crezut toată viața (ca retoricieni secolului al XVIII-lea și ca Heliade - maestrul detestat) că poezia se învață de la maeștri, că trebuie să cunoști regulile artei, că imitarea anticilor și a clasicilor este obligatorie. Versul clar, melodios, încărcat de idei, transmițînd un mesaj "înalt" - iată idealul lui Alexandrescu, un ideal ce datează dinaintea romantismului
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de frumos exprimate în franceză lui impecabila de secol 18; și pînă și gîndul că el scria dinadins că iluminiștii, mă făcuse să-l suspectez de nesinceritate și de replică dinadins dată spiritului iluminist, copiat stilistic și tocmai de aceea detestata. Și pînă și cinismul sau "scînteietor" mi se părea, românește, un moft și, culmea, ca intelectul sau decurgea direct din verva, imposibil de imitat, a lui Caragiale, numai dacă nu întorceai totul pe dos, sau cu fundul în sus. Să
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
trebuie îndepărtat de la conducerea județului Suceava întrucât acesta este exponentul "ciocoiului portocaliu" și că în Gorj este cunoscut ca "ucigașul de găini". Președintele PSD a spus că, în sondajele interne ale PDL, după Elena Udrea, Gheorghe Flutur este cel mai detestat membru PDL, fiind la egalitate cu Roberta Anastase. El a arătat că Suceava este un județ cu potențial extraordinar, dar că se află sub stăpânirea PDL care este poate la fel de rea ca cea din perioada turcilor și tătarilor, subliniind că
Ponta: Flutur este exponentul ciocoiului portocaliu, este între cei mai detestaţi dintre membrii PDL () [Corola-journal/Journalistic/47854_a_49179]
-
totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent spiritual al vieții pe care se străduia a o capta prin oralitate, din încredințarea că textele noastre ne limitează, ne opresc la
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
e un norocos. Ce să mai zic atunci de profesorul Emil Bumb? Sau de laborantul acestuia, Jenel Ofileanu, poreclit Furtunache? Am văzut că, oricât s-ar strădui, Augustin Cupșa nu reușește să se îndepărteze prea mult de limitele atât de detestatului realism. Problema e că ține cu tot dinadinsul s-o facă. Nume cum sunt cele de mai sus sunt o consecință a acestei încercări disperate. Nu singura. Și, din păcate, nu cea mai pernicioasă. Într-o altă povestire, un păstrăv
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
și mai bine/ ehei nu mai înveți pînă-i lume să vorbești/ stai la fereastră și-n Marea Ninsoare privești" ( Duminică de ianuarie). Condiție subiectivă a narațiunii, memoria se dizolvă și ea în uitare și în corolarul acesteia care e irațiunea. Detestată ( "dar pregătește-ți bine memoria/ numărul său e lipsit de eleganță/ precum o piatră în mijlocul drumului" Lentilă), memoria face loc anarhiei mentale care e demența: "și în timp ce se anunțau premiile academiei franceze/ un fel de uitare dementă a toate/ căreia
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
are aerul a se dezice de darurile sale vădite în contul unor aspirații bovarice! Sub raportul tehnicii critice, putem indica o adaptare din mers la cotitura actualităților „în sensul cel mai strict“, ceea ce nu constituie altceva decît o probă a detestatului echilibru, a tactului, id est a unui spirit realist, care nu umblă după himere cînd are în față o lucrare de executat. I s-a dat o șansă prin angajarea timpurie la cea mai însemnată publicație literară a țării și
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
zone există interferențe confraterne cu reportajul literar. Nicidecum literaturizat, ci expresiv scriptural. Contiguitatea nu împiedică discutarea oarecum separată a părților componente, pentru a percepe mai bine întregul, fără a-l neglija nici un moment. Examinarea pieselor se face în numele mașinăriei. Chiar detestatelor "cronici de ocazie", Sebastian le spune "literatură", desigur și în sensul etimologic al cuvântului: scrierea unui text strict formal, tot ce se scrie referitor la o problemă sau un anumit domeniu. Mai trebuie menționat că se resimte, cu voie sau
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
jocul politic după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. Alții au supraviețuit. Cum Istoriile lui Tacit nu s-au păstrat în întregime, nu știm ce răspuns va fi dat Vespasian la cererea de desecretizare a arhivelor. Povestea celui mai detestat delator al lui Nero, altminteri un personaj cult și inteligent, Eprius Marcellus, poate fi reconstituită din alte surse și este instructivă. El supraviețuiește "revoluției", ba chiar face carieră în vremea lui Vespasian, fiind numit guvernator al Asiei și chiar și
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
abțină de la orice ideologie. Dar și așa, insidios, literatura, câștigându-și și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul ei pur estetic, devine o alternativă nu doar la literatura oportunistă, ci chiar la puterea comunistă și limbajul ei exclusiv și exclusivist politic.
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
catastrofal la alegerile parlamentare din 9 decembrie, Șefii pedeliști care ARD românii - Băsescu, Blaga, MRU, Udrea, Anastase și Preda au cel mai mic nivel de încredere dintre toți candidații cunoscuți de români/ Traian Băsescu a ajuns să fie cel mai detestat politician din România, având un grad de încredere de doar 9%/Șefii ARDiști stau foarte rău în sondajele de opinie!”, sunt textele care apar pe site. Politicienii au păreri diferite despre această reclamă, care nu a fost asumată de cineva
”Băsescu o are mică”. Reclamă electorală controversată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40730_a_42055]
-
cel mai „estetizat”, fiind reprodus cu sîrg, în Coreea, de cultul lui Kim Ir Sen și al urmașilor săi. Dar cultul lui Nicolae Ceaușescu? Acesta a izbutit să devină, mai ales în ultimul deceniu al regimului, cel mai anacronic, mai detestat și mai grotesc. Etiologia mecanismului specific merită cercetată mai de aproape, între altele pentru că ne edifică asupra mentalității „foștilor” și a relației acestora cu „despotul pe care-l adulează - cum spunea Ion Caraion - din lichelism, teamă, cupiditate, ipocrizie, cretinism și
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
care a sări din barca ce se clatină în yachtul salvator s-a transformat într-un sport căruia nu-i lipsește decât confirmarea olimpică. Adus la putere, în noiembrie 1996 de eforturile concentrate ale Puterii iliesciene de a se face detestată, P.N.Ț.C.D. -ul a putut măsura catastrofa cauzată de trecerea în neființă a lui Corneliu Coposu și suirea pe scaunul său a d-lui Ion Diaconescu. Practic, P.N.Ț.C.D.-ul nu a putut oferi un premier din rândurile
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]