188 matches
-
o unitate de două-trei sute de oameni, dintr-o latură a unei râpe, și un corp de atac cu o mie de oameni din linia întâi, deschizând, mai întâi, focul cu puștile. În același timp, din colinele de la poale erupseră detunături puternice, fumul alb începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați în roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța, nici ea, nu mai mișca, și am văzut că nu-i mai rămăsese din creier mai nimic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după trezire, ceea ce este natural pentru Urmuz devine absurd pentru cititorul lui Urmuz. Plină de fulgurații onirice, proza lui Urmuz este, pînă la un punct, stenograma unui vis apăsător, continuu, din care autorul nu s-a putut trezi decît prin detunătura unei arme. Conformația onirică a frazelor indică performanța lui Urmuz, care a pătruns în sanctuarul viselor omului și al zeului limbii”. Are dreptate Nicolae Balotă să califice acest delir (oniric?) de interpretare ca fiind „de efect”, dar „fără nici o acoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șeful poliției se repezi înaintea lui, ținându-i toate ușile deschise în cale. Sub soarele de plumb, prin orașul pustiu, cei doi bărbați se îndreptau către casa judecătorului. Numai pașii lor răsunau în acea tăcere. Dar, deodată, se auzi o detunătură în strada vecină, și vulturii urubu cu gâtul golaș își luară zborul de pe toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unde începuse să se adune o mulțime neînchipuit'de tăcută, ce rămânea nemișcată sub căldura care se revărsa din cer în valuri aproape vizibile. Numai copiii alergau în jurul pieței, oprindu-se din când în când și aprinzând pocnitori, ale căror detunături se țineau lanț. Văzută din balcon, cu zidurile-i tencuite, cu scara cu zece trepte spoite în albastru, cu cele două turnuri albastre și aurii, biserica părea mai mică. Deodată, din biserică se auzi orga. Mulțimea, întoarsă cu fața către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Arrast asculta, fără să vadă pe nimeni, și zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închiși, salutând, plin de bucurie, propria-i forță, salutând, încă o dată, viața care începea din nou. Undeva, foarte aproape, izbucni o detunătură. Fratele se îndepărtă puțin de bucătar și, pe jumătate întors către d'Arrast, fără a-l privi, îi arătă locul gol: - Așază-te cu noi. -----------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
făcea fericit. Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învârtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ierburilor uscate îmi răspundea la fiecare mișcare. Am înaintat mai departe cu grijă, să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după doi, trei pași, să trag cu urechea. Căpătasem curaj când, mult mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe loc! Întotdeauna un vânător ne urmărește. În spatele lui e un alt vânător și așa, la nesfârșit, fiecare vânează pe cineva și fiecare constituie o țintă. Toți suntem cu degetul pe trăgaci și toți avem ceafa expusă. Așteptam să aud detunătura. Adică nu; mi-am adus aminte că un creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu ucis în liniște, sub un cer albastru, curat și indiferent. Cum meritam. M-am mișcat puțin ca măcar să văd chipul celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păsa dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zadarnică. Ofițerul îndepărtă cu un gest brusc mâna care încă îl mai ținea și, scoțând pistolul din tocul ce-i atârna de centiron, își continuă drumul spre cel mai mare cort. Dispăru înăuntru și după un minut se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Când își retrăsese brațul, ai fi zis că purta în vârful takubei viața dușmanului său, și l-a cuprins teama la gândul că ar trebui să folosească spada încă o dată împotriva cuiva. Dar și-a amintit apoi sunetul sec al detunăturii care îl ucise pe oaspetele lui adormit și s-a consolat cu ideea că nu poate exista iertare pentru cei vinovați de o asemenea crimă. Tocmai descoperise că, dacă nedreptatea e amară, la fel de amară e și încercarea de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dregea discret glasul din discul de ambreiaj, după care mârâia vreo douăzeci de secunde la circa 1200 rpm, lăsând ușor discursul la ralenti, Încât aveai impresia că motorul i se va Îneca, și o dată Îl auzeai, În liniștea generală, după detunătura abil potrivită a unui rateu, turându-și vocea până zbârnâiau geamurile. În punctul de intensitate maximă al cuvântării, s-a făcut auzit Îndemnul „Revoluție sau pană!“, care-a fost reluat din toate supapele de toți cei de-acolo, iar El Té
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întoarse și văzu leul, care acum arăta oribil, cu capul pe jumătate sfărâmat, târându-se către Wilson la marginea ierburilor, și omul cu fața roșie Încărcă scurta și urâta sa carabină, apoi ținti cu grijă - bang! se auzi din nou detunătura și masa de carne galbenă, târâtoare și grea Îngheță și capul mutilat Îi alunecă ușor În față, Macomber, care stătea singur cu arma Încărcată-n mână pe câmp, unde fugise, În timp ce doi bărbați negri și unul alb Îl priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nici nu poți să tragi ca lumea. Acum, că era afară, povestea cu Marge nu mai părea așa de tragică. Nu mai era nici măcar foarte importantă. Vântul spulbera lucrurile de genul acesta. — Bate direct dinspre lacu’ mare, spuse Nick. Auziră detunătura unei arme. — Ăsta-i tata, spuse Bill. E jos, În mlaștini. S-o scurtăm pe-aici. Nu, hai s-o luăm peste pajiștea de mai jos și să vedem dacă dăm peste ceva. — Bine, zise Nick. Nu mai conta nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
îi aștepta locotenentul cu grupul lui, ținând automatele în cumpănire fiindcă rafalele de arme automate nu conteneau. Trebuie să dispărem din zonă, că acușica îi ziuă și rușii vor porni să-i găsească pe cei care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul s-a luminat ca la eruperea unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trimise 50 de legiuni de sardukani. Dar Usul bea apa sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul, la fiecare detunătură strigă „Iii-ța”, Ița o cheamă și pe una dintre mătușile mele Însă nu strigă, baronului i se scoate inima și e azvîrlit În spațiu fără milă de Alia, sora mai mică a lui Atreides care-i clar că deși Usul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liberi. Priveam țintă, așteptând comanda „foc!”...După o vreme, țanțoșul bujor roz a ridicat sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai pământul...De groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia sângele din mine... Curgea de peste tot...Un nou trăsnet m-a făcut să deschid
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gâtul!” își zicea în sinea lui. Dacă spui dumneata, moș Dumitre, atunci nu duc nici o grijă. La auzul răspunsului lui Aizic, Mitruță era gata să chiuie, dar s-a mulțumit să-și ducă mâna la inimă, pentru a-i potoli detunăturile... Când totul a fost gata, jupân Aizic le-a făcut plata, neuitând să le strecoare câțiva crăițari în plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vreau să ies, ai înțeles?... strigă întărîtat Trifon. Și încearcă numai să... c-apoi vezi dumneata pe dracu, cât oi fi de boier, că doar... Nu apucă să isprăvească. Iuga ridicase arma la ochi după primele lui cuvinte. Răsunară două detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei nu sunt vinovați, că nici n-au fost acolo când s-a întîmplat fapta aceea... Maiorul Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]