561 matches
-
să se „convertească”. Vremurile creștine, acelea în care s-a răspîndit noua religie, nu sînt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Orosius: Iordanes scrie avînd în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întîi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercînd să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat, poate, răspîndirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se întîmplase în Africa, unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al V-lea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începînd cu a doua jumătate a secolului al VI-lea, cultura vizigotă produce personalități, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai tîrziu, după cea din regatul franc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un suflet prăfuit”, bomba „a izbit în plin”, iar Voronca „s-a afirmat precis ca un proiectil. Ardeau atunci violent toate buruienile ce înțeleniseră din timpuri poezia: anecdota, morala, luna, lacul, ochii albaștri”, în vreme ce tinerii distrugeau trecutul „cu frenezia devastării unui oraș invadat de dușmani”. Direcționată de aceste principii, în spirit de frondă, arta devine „dreptul suprem de a-ți bate joc de toți, de toate, după ce în prealabil îți bătuseși joc de tine însuți”. Două numere mai târziu alt
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
dezaprobă instalarea la Cotroceni a „Domnului Tudor”, el e fascinat de personalitatea aceluia pe care „cărbunele ce-l avea ascuns în inimă” îl ridicase împotriva tiraniei, realizând un portret bine intuit psihologic. Anul 1821 este, în viziunea cronicarului, însoțit de devastări apocaliptice provocate de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, ce jefuiesc țara, distrug bibliotecile boierilor, răspândesc diversiunea și îl ucid „cu ficleșug” pe Tudor Vladimirescu. O alegorie politică, compusă înainte de 1821, este Dăslușire, „tragodie” versificată, inspirată și de Dimitrie Cantemir, în care
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii greco-latine. 12. Despre jefuirea Romei - și, în general, despre devastările barbare - există o formulare categorică a lui Iordanes: Spoliant tantum non autem ut solent gentes in igne supporunt („Doar o jefuiesc, și nu îi dau foc, așa cum obișnuiesc alte neamuri”) (Getica, XXX, V, 156). Confirmări despre acest obicei al vizigoților
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
an în virtutea inerției, a tradiției, cu mari eforturi omenești și într-un mod cu totul neproductiv. Trăind printre ei, poți simți câtă muncă fizică implică viața acestor oameni. Țăranii discută despre lipsa unei agriculturi bazată în totalitate pe utilaje, despre devastarea fostului CAP sau despre lipsa subvenționării agriculturii. Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 2. Câteva exemple de costuri și de profituri obținute în și din agricultură „Plata muncii la sapă? 200-250.000 pe zi, plus mâncarea la amiază, țigările” (sătean). „Dacă raportezi
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). Faptul remarcabil că Noica se gândea la o școală filozofică alternativă în 1944, când România era o democrație cu universități credibile (în ciuda devastărilor pricinuite de război), indica respingerea sinceră de către filozof a educației instituționalizate. Cristian Bădiliță, unul dintre emulii de după 1990 ai „modelului Păltiniș”, vede în școala lui Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nostru corp energetic, făcîndu-l să strălucească și să vibreze de culoare, pe cînd traumele mintale și emoționale și chiar vorbele pline de răutate pot fi dăunătoare straturilor noastre energetice. Atunci cînd se folosește expresia „inimă zdrobită” pentru a descrie senzația devastării după pierderea unei persoane iubite, aceasta chiar se reflectă În corpul energetic, Întrucît chakra inimii pare să fie sfîșiată. Impresiei de a fi sugrumat de emoție Îi corespunde un dezechilibru În sfera chakrelor gîtului și inimii; chakra sacrală, din apropierea ombilicului
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
În procesul Pătrășcanu, recuperată până la urmă de la Securitate. Practic, au intrat În apartamentul acestuia când el nu era acasă și nu a dispărut absolut nimic cu excepția celor câteva sute de pagini de memorii. S-a creat, desigur, o imagine de devastare a apartamentului, dar când proprietarul s-a adresat Miliției, răspunsul a fost că probabil au intrat niște borfași mărunți și că nu este nimic de făcut. Mircea Mihăieș: Aceste lucruri se Întâmplă de obicei În regimurile totalitare ori pe front
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în timpi nedrepți. * Trăiesc în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar o devastare. 12 octombrie 2003 Recitesc ce-am scris în vreme... Și să cred îmi vine greu Că atâtea mici probleme Au trecut prin tocul meu. 21 octombrie 2003 Nici timpul nu mai are timp Să vadă câte-s rele Când însăși
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lungul coloanei nu aveau darul să-l smulgă din gândurile sale sumbre. Nu doar era constrâns să renunțe la a duce până la capăt cucerirea Sapaudiei, ci o părăsea chiar și fără să fi putut să-i pedepsească pe burgunzi pentru devastarea taberei sale; îi rămăseseră ceva mai mult de două treimi din războinicii ce îi adusese acolo, dintre care nu puțini suportau acum umilința - de neconceput pentru un hun - de a se întoarce pe jos ori pe cai de tracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așteptată. Etius nu păruse deosebit de impresionat de necazurile prin care trecuse și nici interesat în vreun fel de ceea ce-i spusese în legătură cu Balamber ori cu lupta eroică pe care Gundovek, Chilperic și Frediana o duceau împotriva hunilor. Chiar și descrierea devastărilor pe care războiul le producea în Sapaudia părea să-l fi lăsat indiferent. Apoi raportul său fusese întrerupt de intrarea în încăpere a lui Fereolus, care în mod evident venise cu vești importante; Etius se dusese împreună cu el pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gepizi, marea cetate, slab apărată de milițiile romane și de saxoni, adăpostise mulți refugiați din zonele de câmpie și se pregătise în vederea unui posibil asediu. Și, într-adevăr, o mare armată de barbari se oprise câteva zile în zonă, săvârșind devastări groaznice, mai apoi însă, într-o dimineață, ridicase corturile și plecase spre miazănoapte; lugdunensii nu se simțeau, totuși, în scăpați de pericol, fiindcă alte bande numeroase fuseseră, de asemenea, observate ici și colo, în întreaga Sequania. Când Sebastianus și tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se desfășurau unele contingente, trase concluzia că în armata aceea trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cutremurile dezastruase de pământ prezise de unii proroci ai timpului prezent să Încerce să-și facă provizii alimentare devastând magazinele, era eminent. Pentru a evita o teribilă Învălmășeală precum și a da un avertisment răufăcătorilor să nu facă agitație urmată de devastarea magazinelor ori distrugerea celor neafectate de cutremurr,Dictatorul țării decretă Stare de Urgență. Cei ce aveau să fie prinși furând din prăvălii ori de la locul dezastrelor, urmau să fie Împușcați pe loc, fără judecată!! În dreptul fostei clădiri Scala făcu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care mă cheamă sau eu sunt cel care chem nenorocirea? O dată mai mult, fiule, sunt dus de marea asta, martoră a tuturor peregrinărilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții neînduplecați ai vajnicilor noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții „administratori” de azi, prin legi nelegiuite, vor să le înstrăineze, făcând din România, Stat Național și Suveran, o colonie a tuturor amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un taxi spre strada Regent și cumpără un inel de logodnă. Dacă este să se ducă în Africa, măcar să aibă un motiv ca să se întoarcă. Examenele trec într-o totală ceață. Îi este imposibil să se concentreze asupra Reconquistei, sau devastării Romei, când Star este la câteva zile depărtare de el. Mâzgâlește răspunsurile pe hârtie, fără a-i păsa prea mult de argumente, dacă datele sunt reale, sau dacă au rezultat din acea parte a creierului, care este acum ocupată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pretext! — Plecați deja? întrebă, intrigată, blonda de la catedră. Ridică din umeri, vinovat. O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai puternică. — „Cei ce încearcă să intervină sunt bruscați de către huligani. Sunt alertate organele de ordine... descind la fața locului. Îndeamnă la liniștirea spiritelor și se retrag.“ Auzi, dom’ doctor, «îndeamnă». De parcă... ce să mai vorbim. Auziți, ascultați mai departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se parea suspect, strain. M-au luat drept altcineva, brutele. De fapt, nu sunt chiar singură. Uite, am grijă de Tavi, mi l-au lăsat în grijă pe Tavi, generoșii. Mă simt legată de Tavi, ce să fac... De când cu devastarea apartamentului, cu incendiul și cu insomniile... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresări, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, în aer, Tavi era deja lângă fereastră, iar doamna nu voise, de fapt, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva sărăcimea sinagogilor. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă părea iminentă, iminentă. Vocea slăbi, totuși, devenise șoaptă și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresărise, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, Tavi dormita sub fereastră, departe, Tereza voise doar să-și recapete suflul, probabil. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă cu articolul semnat de Emilian Teodorescu despre venirea minerilor la București, devastările și hăituiala de pe străzi a cetățenilor pașnici, autobuzele incendiate ale poliției în Piața Universității și atacul de la Televiziune, regizate de Securitatea sereistă, în spiritul democrației originale a lui Iliescu... Se joacă javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]